Descoperirea de sub cadă
O săptămână petrecută în pat, cu febră și tuse, a rămas în urmă. Mariana se întinse în pat și zâmbi. Pentru prima dată după mult timp, se simțea cu adevărat bine. Dimineața a început cu lumina soarelui strecurându-se printre perdele. Mariana era plină de energie și hotărâre.
— Ei bine, e timpul pentru cafea și curățenie! — își spuse veselă, ridicându-se din pat.
În bucătărie, o aștepta soțul ei, Costel, care deja bea cafea și răsfoia știrile pe vechiul său laptop.
— Bună dimineața, — mormăi el, fără să-și ia ochii de la ecran.
— Bună! — răspunse Mariana bucuroasă. — Astăzi mă simt ca un milion! Am decis să fac curățenie generală. O să spăl baia cu noul produs pe care l-am cumpărat înainte să mă îmbolnăvesc.
Costel doar încuviință, evident fără a împărtăși entuziasmul ei.
— Poate în altă zi? De ce tocmai în ziua mea liberă? Acum și pe mine o să mă pui la treabă, dar eu voiam să mă odihnesc…
— Nu te îngrijora, dragule, am destul entuziasm pentru amândoi! – l-a asigurat Mariana, terminându-și cafeaua și gustarea cu avocado.
Freddie fredona încet în timp ce își pune mănușile de cauciuc. Ce bine că copiii au crescut și nu mai trebuie făcută curățenie atât de des! Fiica lor s-a căsătorit acum un an, iar fiul a început facultatea în septembrie și locuiește la cămin… Trebuie să-i sunăm! Mariana a luat borcanul cu noua pastă de curățat, care promitea strălucire și prospețime în doar câteva minute. Nasul ei sensibil, după boală, nu a simțit niciun miros chimic, ba din contră, mirosea a lavandă sau a ceva plăcut.
Mai întâi s-a ocupat de chiuvetă, apoi de toaletă, iar în final a ajuns la cadă. Pasta funcționa, iar mirosul de flori de câmp umplea toată încăperea.
— Uau! — a exclamat admirativ, privind suprafața strălucitoare. — Acum e ca nouă!
Dar entuziasmul ei nu s-a risipit. Mariana a decis că, odată ce a început curățenia, o va duce până la capăt. S-a așezat în genunchi și a privit sub cadă.
— Uau, câte prafuri sunt aici! — a exclamat ea, luând o cârpă.
Și atunci a văzut ceva strălucitor. Mariana întinse mâna și scoase un borcan de sticlă care fusese folosit pentru cafea. Înăuntru erau bancnote frumos aranjate.
— Ce-o fi asta? — se miră ea, deschizând borcanul.
Mariana ieși din baie cu borcanul în mână. Costel încă era la laptop, dar, văzând expresia ei, deveni precaut.
— Costică, ce-i asta? — întrebă ea, arătând borcanul.
El încremeni pentru o clipă. Apoi, un tic nervos îi traversă fața, dar își reveni repede și ridică din umeri:
— Nu știu. De unde să știu? Poate e economiile tale? – spuse el, înghițind și privi borcanul ca și cum ar fi conținut ultima felie de pâine de pe pământ.
Privirea lui era plină de durere abia mascată, dar Mariana nu observă. Ea deja deschisese borcanul și, cu uimire, scoase banii.
— Economiile mele? — râse Mariana. — N-aș ascunde niciodată bani sub cadă. E clar că e treaba ta.
Costel ridică mâinile, ca și cum s-ar fi predat, înghițind din nou nodul din gât.
— Jur, habar n-am de unde e asta. Poate au uitat-o foștii proprietari?
Mariana își îngustă privirea.
— Locuim aici de cinci ani. N-aș crede că ar fi lăsat bani aici.
Costel încerca să pară relaxat, urmărind mișcările mâinilor Marianei. Soția sa a hotărât că, odată ce a găsit banii, acum îi aparțin ei. Cu un zâmbet, le numără bancnotele. Ochii îi sclipeau de o lăcomie sănătoasă.
— Ei bine, dacă nimeni nu-și revendică banii, înseamnă că am avut noroc, — a spus ea.
Costel a încercat să intervină. Începu să vorbească cu un glas blând, cu greu controlându-și emoțiile:
— Poate cumpărăm ceva util? De exemplu, un laptop nou? Ăsta abia mai funcționează. Am găsit unul cu procesor puternic…
— Laptop? — fâlfãi Mariana. — De ce să-mi trebuiască laptopul tău? Am o idee mai bună.
A doua zi, Mariana se întoarse acasă cu o cutiuță frumoasă. Înăuntru se afla un set de bijuterii: cercei, un inel și un pandantiv elegant. Le arătă mândră lui Costel.
— Ei, ce zici? — întrebă ea, punându-și inelul și strălucind de bucurie, simțindu-se ca Nefertiti. — Nu-i așa că arăt grozav?
Expresia feței ei spunea clar lui Costel: “îndrăznește să spui că nu!”
— Frumoase, — răspunse soțul, încercând să-și ascundă dezamăgirea și amărăciunea. — Ești cea mai frumoasă, îmi e teamă că te-ar putea fura cineva.
Mariana defila toată seara cu noile bijuterii, povestind tuturor despre descoperirea ei și despre achiziția fericită: prietenelor, mamei și soacrei. Înainte de culcare, la ora zece, își așeză cu grijă comorile pe noptiera de lângă pat, ca să le poată purta imediat a doua zi.
Costel nu reuși să adoarmă mult timp, pe când Mariana adormi în doar cincisprezece minute. Știind că soția sa doarme profund, Costel se strecoară cu grijă la ușa balconului și își scoate corpul nefericit afară. Acolo, într-o cutie de la un storcător de fructe, găsește un pachet cu țigări ascuns, însoțit de un pachet de gumă de mestecat cu mentă.
Mai întâi, aprinse o țigară. Se lăsase de fumat demult, la insistența Marianei din cauza bronșitelor și pneumoniilor frecvente. Apropo, nici o răceală sezonieră în ultimul an! Puțin calmat de doza de nicotină, Costel își luă telefonul și formă numărul prietenului său.
— Ei bine, prietene, — spuse el, — nu mă voi putea alătura jocului curând, va trebui să vă descurcați fără mine… Da, nevasta a găsit economiile mele. Am economisit timp de jumătate de an, tocmai strânsesem suma necesară. Și ea și-a cumpărat bijuterii.
— Ai pățit-o, — compătimi prietenul. — Eh, nu-i nimic, vei economisi din nou.
Costel suspină și aruncă o privire către dormitor. Mariana dormea adânc, iar pe noptiera de lângă ea erau noile ei bijuterii, strălucitoare și inutile pentru el, dar care o făcuseră atât de fericită.
— Mda… Cel puțin soția e mulțumită. Chiar a spus că pentru astfel de bijuterii nu ar strica să dea jos câteva kilograme, căci nu arată suficient de bine. Sunt bucuros că s-a făcut fericită.
A doua zi dimineață, Mariana era din nou într-o dispoziție excelentă. Și-a pus noii cercei și pandantivul, admirându-se în oglindă.
— Ei bine, cum arăt? — îl întrebă ea pe Costel.
— Minunat, — răspunse el, încercând să zâmbească sincer, admirând ochii ei strălucitori.
Da, fără îndoială, o femeie trebuie răsfățată din când în când! Totuși, în adâncul sufletului, el deja plănuia unde să ascundă următoarele economii. De data aceasta, cu siguranță nu sub cadă…
