Scăparea de sub cadă
Săptămâna petrecută în pat cu febră și tuse a rămas în urmă. Maria s-a întins în pat și a zâmbit. Pentru prima dată de mult timp, se simțea cu adevărat bine. Dimineața a început cu lumina soarelui care pătrundea printre perdele. Maria era plină de energie și determinare.
— Ei bine, e timpul pentru cafea și ordine! — și-a spus ea veselă, ridicându-se din pat.
În bucătărie, o aștepta soțul ei, Șerban, care deja bea cafea și răsfoia știrile pe vechiul său laptop.
— Bună dimineața, — mormăi el, fără să-și ridice ochii de la ecran.
— Bună dimineața! — răspunse Maria cu bucurie. — Astăzi mă simt ca și cum aș avea un milion de lei! M-am hotărât să fac o curățenie generală. O să spăl baia cu noul detergent pe care l-am cumpărat înainte să mă îmbolnăvesc.
Șerban doar clătină din cap, fără să-i împărtășească entuziasmul.
— Poate altă dată? De ce tocmai în ziua mea liberă? Acum vrei să mă pui și pe mine la treabă, iar eu voiam să mă odihnesc…
— Nu-ți face griji, dragule, entuziasmul meu e suficient pentru amândoi! – îl asigură Maria, terminându-și cafeaua și mușcând dintr-o felie de pâine prăjită cu avocado.
Fredona încet pentru ea însăși în timp ce își trăgea mănușile de cauciuc. Ce bine că cei doi copii au crescut și nu mai trebuie să facă ordine atât de des! Fiica s-a căsătorit acum un an, iar fiul, din septembrie, e student și locuiește la cămin… Trebuie să-i sun! Maria luă cutia cu noua pastă de curățat, care promitea strălucire și prospețime în câteva minute. Năsucul ei sensibil după boală nu a sesizat miros de chimicale, ci mai degrabă de lavandă sau altceva plăcut și discret.
Începu cu chiuveta, apoi toaleta, și ajunse în cele din urmă la cadă. Pasta funcționa, iar mirosul de flori de câmp, asemănător cu cel de liliac, umplu întreg spațiul.
— Uau! — exclamă ea cu admirație privind suprafața strălucitoare. — Acum ești ca nouă!
Însă entuziasmul ei nu se opri aici. Maria se hotărî că, dacă tot a început curățenia, să o ducă la capăt. Se aplecă în genunchi și se uită sub cadă.
— Vai, cât praf e aici! — exclamă ea, apucând o cârpă.
Atunci privirea ei se opri asupra unui lucru lucios. Maria întinse mâna și scoase un borcănel de sticlă, care odată fusese de cafea. Înăuntru erau bancnote împăturite cu grijă.
— Ce să fie asta? — se miră ea, deschizând borcanul.
Maria ieși din baie cu borcanul în mână. Șerban încă stătea cu nasul în laptop, dar când îi văzu expresia feței, se alarmă.
— Șerbane, ce-i asta? — întrebă ea arătându-i borcanul.
El încremeni o clipă. Apoi, pe fața lui trecu o umbră de panică, dar se stăpâni rapid și ridică din umeri:
— Nu știu. De unde să știu? Poate că e ascunzătoarea ta? – spuse el, înghițind nodul din gât și privind borcanul ca și cum ar fi conținut ultima bucată de pâine de pe pământ.
Privirea lui era plină de o suferință abia ascunsă, dar Maria nu observă. Ea deja deschisese borcanul și extră banii cu uimire.
— Ascunzătoarea mea? — râse Maria. — N-aș ascunde niciodată bani sub cadă. Asta e clar opera ta.
Șerban ridică mâinile, ca și cum s-ar fi predat, înghițind din nou acel nod în gât.
— Jur, habar n-am de unde e. Poate proprietarii anteriori au uitat?
Maria strânse ochii.
— Locuim aici de cinci ani. Nu cred că ar fi lăsat banii aici.
Șerban încerca să pară relaxat, urmărind fiecare mișcare a mâinilor Mariei. Soția se hotărî că, dacă tot ea a găsit banii, acum îi aparțin. Zâmbind, numără bancnotele. Ochii ei scânteiau de o dorință sănătoasă de a-i cheltui.
— Ei bine, dacă nimeni nu recunoaște, înseamnă că am avut noroc, — spuse ea.
Șerban încercă să intervină. Începu să vorbească cu o voce dulceagă, controlându-și cu greu emoțiile:
— Poate cumpărăm ceva util? De exemplu, un nou laptop? Ăsta abia mai funcționează. Am văzut unul care mă interesează, cu un procesor puternic…
— Un laptop? — râse Maria. — La ce-mi trebuie laptopul tău? Am o idee mai bună.
A doua zi, Maria se întoarse acasă cu o cutiuță frumoasă. Înăuntru erau bijuterii: cercei, inel și un pandantiv elegant. Le arătă cu mândrie lui Șerban.
— Ei, cum sunt? — întrebă ea, punându-și inelul și radiind de bucurie, simțindu-se ca o regină. — Nu-i așa că sunt superbă?
Expresia feței ei îi spunea clar lui Șerban: “încearcă să spui că nu!”
— Minunat, — răspunse soțul, încercând să-și ascundă dezamăgirea și amărăciunea. — Ești extraordinară, sper să nu mă lași din cauza lor.
Maria defilă toată seara cu noile bijuterii, împărtășindu-și descoperirea și achiziția fericită tuturor: prietenelor, mamei și soacrei. Înainte de culcare, la zece seara, își așeză cu grijă comorile pe noptiera de lângă pat pentru a le purta imediat la muncă.
Șerban nu reuși să adoarmă mult timp, pe când Maria dormea adânc deja după primul sfert de oră. Știind că somnul soției e adânc, Șerban se furișă cu grijă spre fereastra balconului și își scoase corpul obosit afară. Acolo, în cutia de la storcător, găsi pachetul de țigarete ascuns, iar lângă era o cutie de gumă de mestecat cu mentă.
Mai întâi, își aprinse o țigară. Renunțase demult… Maria insistase din cauza bronșitelor și pneumoniilor frecvente. În anul care trecuse, nici o afecțiune sezonieră! Ușurat de doza de nico, Șerban scoase telefonul mobil și apelă un prieten.
— Ei bine, prietene, — spuse el, — la joc mă alătur mai târziu, va trebui să vă descurcați fără mine… Da, soția a descoperit banii mei. Jumătate de an am strâns, exact cât trebuia. Iar ea i-a luat și și-a luat bijuterii.
— Nasol, — îi compătimește prietenul. — Nu-i nimic, vei mai strânge.
Șerban oftă și aruncă o privire spre dormitor. Maria dormea dulce, iar pe noptiera de lângă ea străluceau noile ei bijuterii, lucioase și inutile pentru el, dar atât de satisfăcătoare pentru ea.
— Așa e… Cel puțin soția s-a înviorat. Mi-a spus chiar că, pentru așa bijuterii, nu-i păcat să mai slăbească câteva kilograme, că nu sunt suficient de spectaculoase așa. Sunt bucuros că s-a făcut fericită.
A doua zi dimineață, Maria era din nou într-o dispoziție excelentă. Își puse noii cercei și pandantivul, admirându-și reflexia în oglindă.
— Ei bine, arăt bine? — îl întrebă pe Șerban.
— Minunat, — răspunse el, străduindu-se să zâmbească sincer, privind în ochii sclipitori ai soției.
Da, fără îndoială, o femeie trebuie răsfățată din când în când! Dar în adâncul sufletului, deja plănuia unde să ascundă următoarea sumă de bani. De data asta cu siguranță nu sub cadă.
