Cătălina stătea deja de două ore în așteptare la tanti Ileana, vestita bătrână din sat care vindeca boli și suferințe atunci când doctorii ridicau din umeri. Pentru tânăra femeie, aceasta era ultima speranță. De câțiva ani la rând, Cătălina încerca zadarnic să aducă pe lume un copil. Însă, din motive pe care nimeni nu le înțelegea, nu îi reușise niciodată.
Nici nu știu ce să vă spun Analizele sunt perfecte, nu aveți nicio problemă, nici urmă de boală a spus ginecologul dând din umeri.
Dar atunci, de ce? Dacă sunt sănătoasă, de ce nu pot să fiu mamă? a întrebat femeia cu ochii plini de lacrimi.
Nu știm Medicina aici nu mai are soluții. Poate mergeți la o biserică, cine știe a răspuns doctorița în șoaptă.
***
Cătălina și Dumitru erau căsătoriți de cinci ani. În căminul lor erau de toate: bani, o casă mare și cochetă, iubire și respect reciproc. Lipsea ceva esențial râsetul unui copil care să umple casa de lumină.
De mult bănuia Cătălina că asupra lor apasă vreun blestem, însă după ce a auzit și de la doctoriță că nu e o problemă medicală, convingerea i s-a întărit.
Biserica-i bună, dar la necazul tău doar o vrăjitoare te poate ajuta! i-a spus o prietenă, dându-i pe un biletșel adresa. Mergi, fără să te mai gândești! Cu cât mai repede, cu atât mai bine!
A venit, în sfârșit, și rândul Cătălinei. Emoționată, a pășit pragul căsuței sărăcăcioase. În față îi stătea o bătrânică slabă, purtând batic alb și rochie cu flori, cu un zâmbet blând și chip luminos. Se așteptase la o femeie înfricoșătoare, cu privire cruntă și o pisică neagră pe umăr, însă tanti Ileana te cucerea cu bunătatea ei.
Hai, fata mea, așază-te aici, lângă icoana Maicii Domnului o invită bătrâna, cu glas cald și dulce.
Știți, am o durere mare și Cătălina n-a mai rezistat, izbucnind în plâns.
Știu! Și te voi ajuta cum voi putea, draga mea rosti liniștit tanti Ileana.
Femeia s-a așezat pe scaunul moale lângă icoană. Vrăjitoarea a început să murmure rugăciuni, rotind o lumânare în jurul Cătălinei. Totul a durat vreo douăzeci de minute. Apoi, bătrâna s-a așezat față-n față cu tânăra, i-a prins mâna între palmele osoase și a spus:
Nu vei putea avea copii până nu se rupe blestemul așezat pe tine încă din pruncie.
Ce blestem? Cine ar fi putut să mă blesteme pe mine? Eu n-am făcut niciun rău nimănui
Nu tu. Mama ta a purtat o mare povară pe suflet, iar tu plătești acum pentru păcatul ei i-a explicat bătrâna cu blândețe.
Dar nu-i drept Mama nu mai e printre noi de atâția ani. De ce să plătesc eu pentru greșelile ei?! a izbucnit Cătălina.
Așa-i scris în legea firii! Noi nu avem putere asupra destinului
Mă puteți ajuta? a întrebat cu o rază de speranță în glas.
Nu, la așa ceva nu pot eu. Dacă era de ochi rău, farmece da, poate găseam un leac. Dar asta e altceva. Trebuie să afli cui i-a greșit mama ta și să încerci să împaci acea persoană, să te rogi neîncetat pentru amândouă, și pentru dușmanii tăi.
Mulțumesc a oftat femeia.
A ieșit grăbită și, ajunsă la mașină, l-a sunat pe soțul ei.
Dumi? Nu vin astă-seară acasă. Trebuie să ajung de urgență la mătușa. Vorbim când mă întorc.
A pornit-o spre satul natal.
Cătălina! Era frumos să fi dat de veste! Făceam focul și pregăteam masa! i-a sărit în întâmpinare mătușa Zenovia.
Am nevoie să-mi spui adevărul. Vreau să știu, ce a făcut mama? Pentru ce plătesc eu? Ce păcat poartă neamul nostru?
De unde scoți una ca asta? a încercat să se eschiveze Zenovia.
Cătălina i-a povestit întâlnirea cu vrăjitoarea, tot ce i-a zis aceasta.
Ei bine Ascultă
Mătușa i-a povestit cum mama ei, Zina, era cea mai frumoasă și dorită fată din sat. S-au ținut după ea mulți băieți, dar Zina s-a îndrăgostit de un bărbat însurat, Ilie. L-a luat de la nevasta lui, Vasilica, fără să-i pese de lacrimile celeilalte. Vasilica a rămas singură cu copilul nou-născut, pustită și necăjită. În mare suferință, a venit la Zina, a căzut în genunchi și a implorat-o să-i dea bărbatul înapoi. Dar Zina a gonit-o și a râs de ea.
La plecare, Vasilica, înnebunită de durere, a aruncat un blestem peste Zina și viitorii ei copii.
Și apoi? a șoptit înfiorată Cătălina.
Zina s-a măritat cu Ilie, apoi te-a născut pe tine. N-au trăit mulți ani împreună, s-au stins unul după celălalt De atunci, parcă un blestem e pe neamul nostru. Și azi tu nu poți avea copii. Poate că blestemul Vasilicăi chiar are putere.
Mai locuiește Vasilica în sat? Trebuie să cer iertare pentru păcatele mamei.
Vasilica săraca, s-a pierdut cu firea după ce a rămas singură. N-a trecut mult şi a început să o ia razna. Mai întâi stătea liniştită, dar pe urmă a sărit la oameni, au dus-o la ospiciu. Pe fiul ei, Nicolae, l-au trimis la orfelinat.
Nicolae, e mai mare decât mine… Deci suntem frați?
Da, taică-tu e și tatăl lui. Dar nici el n-o duce bine După ce a ieșit din orfelinat, s-a apucat de băutură, s-a prăpădit cu zile. Într-o iarnă, a rătăcit prin pădure, l-au găsit după o zi și o noapte. Era viu, dar i-au amputat picioarele Acum e invalid, în scaun cu rotile.
Deci mama a distrus viața altora, nu doar familia aceea a oftat greu Cătălina.
Așa pare a răspuns Zenovia.
Mătușă, du-mă la fratele meu. Trebuie să-l văd.
E bezmetic, bea cât zece. Cine știe ce-i trece prin cap Mai bine stai acasă!
Dacă nu vrei tu, voi întreba în sat după el!
Fii atentă! Dar să nu-mi reproșezi după a rostit Zenovia, în timp ce-și lua haina.
Pe o alee nămețită, ajunseră la casa lui Nicolae. Era o dărăpănătură, cu gardul putrezit și bălteni în curte. Nici curent nu mai era, doar o lumină slabă de lampă trecea printre geamurile murdare. Cătălina a bătut în fereastră.
Nu-i încuiat! răsună glasul răgușit al unui bărbat.
Sunt aici dacă ai nevoie! îi șopti Zenovia.
Cătălina făcu un semn și intră. Mirosea greu a tutun ieftin și vin de țară. Scrumul și sticlele goale acopereau masa, iar pe masa știrbă dormea un motan alb ca laptele singurul colț luminos din toată încăperea.
Aveți un motan pe masă zise Cătălina stângace, căutând să intre în vorbă.
Nu-i treaba ta! Albule e stăpânul casei, nu i se zice nimic răspunse Nicolae printre dinți, arcuit pe scaunul cu rotile. Ochii încețoșați încercau să o deslușească.
Pentru ce-ai venit? Dacă ești de la asistență socială, nici nu încerca!
Nu Eu sunt Cătălina sora ta după tată.
Ei, ia uită-te! Sora bogată vine la nevoiaș! Vrei moștenire? N-ai de unde, casa-i pe numele mamei!
Nu vreau nimic, vreau doar să-mi ceri iertare. Cu ce pot să te ajut?
Nicolae a izbucnit într-un râs amar. În ochii lui se vedeau însă doar durerea și neputința. Cu cât îl privea mai mult, cu atât Cătălina îi recunoștea trăsăturile tatălui.
Ai suta de lei? întrebă brusc bărbatul.
Fără ezitare, Cătălina scoase din poșetă cinci sute de lei moldovenești și le așeză pe masă.
Mulțam, ești iertată! Dacă mai vrei iertare, vino când vrei! râse Nicolae batjocoritor.
Nu vrei la doctor? Sau să-ți aduc medicamente? zise neajutorată femeia.
Nu, destul. Poți să pleci, e vremea de culcare.
Cătălina a ieșit, mergând spre casa mătușii. Lacrimile îi curgeau, căci nu se așteptase să-și găsească fratele în halul acesta.
Ce-ai reușit? întrebă Zenovia.
Am vorbit M-a iertat Atât.
Rămâi peste noapte, tot e târziu
Nu, mă întorc în oraș minți femeia.
Avea nevoie să fie singură, să înțeleagă tot ce se prăvălise peste sufletul ei într-o singură zi.
Următoarea săptămână, Cătălina a hoinărit fără rost, mistuită de gânduri. Nu putea uita ochii goi ai fratelui. Era singura lui rudă, iar el singura ei legătură de sânge. Neștiind ce să facă, a mers la biserică. La finalul slujbei, a rămas să se roage pentru dușmanii săi, după cum o învățase tanti Ileana.
Ți-e greu, copilă? o întrebă preotul.
Cătălina a văzut că în biserică nu mai era nimeni.
Iertați, vă țin din treabă
Poate simți nevoia unei spovedanii.
Și fata a început să plângă, povestindu-i preotului tot ce avea pe suflet.
Ce pot să-ți spun? grăi gânditor duhovnicul. Degeaba ai mers la vrăjitoare: copiii nu plătesc pentru greșelile părinților. Dar să știi că despre rugăciune a avut dreptate roagă-te pentru toți, nu doar pentru ai tăi.
Ce să fac cu fratele meu? Aș vrea să-l iau cu mine, dar soțul meu nu va înțelege.
Ascultă-ți conștiința și sufletul!
A doua zi, Cătălina s-a dus iar la Nicolae.
Ai venit iar? Vrei bani?
Nu, azi nu. Mergi cu mine, te iau la oraș! Nu accept refuz! Tu ești fratele meu, nu pot să te las să te pierzi. Dacă nu-ți place la mine, te duc înapoi, promit.
Dar Albul vine cu mine! spuse hotărât Nicolae.
Sigur, și eu mi-am dorit mereu o pisică! zâmbi Cătălina.
***
Au trecut trei luni. Nicolae s-a obișnuit cu viața nouă, s-a dovedit a fi un om blând și cu haz. S-a împrietenit cu calculatorul și a decis să învețe să devină programator.
Mâine sosesc protezele din Germania. În câteva luni, vei merge din nou! îi spuse Dumitru, bătându-l pe umăr.
Nici nu-mi imaginam vreodată că voi mai merge lăcrimă bărbatul.
Totul e datorită Cătălinei, s-a bucurat enorm că și-a găsit fratele râse Dumitru.
Peste jumătate de an, Dumitru și Nicolae priveau prin geamul maternității. Cătălina, radiind de fericire, le arăta gemenii nou-născuți.
Acum vom avea veselie și gălăgie în casă! râdea Dumitru.
Gata, unchiule, vin doi nepoți!
Sunt gata oricând! râse Nicolae. O să ne descurcăm!
