De ce să vii cu mâncarea ta?
Sora și fratele soțului meu, împreună cu familiile lor, au petrecut fiecare Crăciun la noi acasă în ultimii cinci ani. Eu am gătit totul, am așezat masa, am avut grijă de toți și, la final, am făcut singură curățenie după ce plecau. Ei doar se bucurau de sărbătoare. Însă anul trecut am simțit că nu mai pot; m-am simțit complet epuizată fizic, psihic și chiar și financiar.
Așa că anul acesta am hotărât să împart sarcinile cu toți.
Însă, zilele trecute, soacra mea mi-a spus că ea și socrul deja s-au mai în vârstă, că le e greu cu timpul și că își doresc din nou să fim toți împreună, tot la mine acasă.
Așa că am sunat-o pe Lenuța, sora lui Andrei, și pe Gheorghe, fratele lui, și le-am zis că mama vrea să petrecem Crăciunul împreună la noi. La început au fost încântați, au zis că așa e frumos, să-i facem pe plac mamei, și au fost de acord.
Apoi am început să le spun cum văd eu organizarea: să împărțim cine pregătește ce, cine aduce ce mâncare.
Eu sunt dispusă să fac felurile principale să gătesc sarmale și pui la cuptor și să pregătesc și un tort.
Ei ar trebui să aducă două salate, pește, cașcaval, fructe și ceva de băut fiecare. Să împărțim cheltuielile și efortul, să nu pice iar totul pe mine.
Dar, când am început să îmi spun ideea mai clar, entuziasmul lor a dispărut pe loc. Au început să spună că nu au timp să gătească, că vin direct de la muncă și n-au când să meargă prin magazine sau să stea la bucătărie. În plus, au zis că nu văd rostul să vină cu mâncare. Mai bine facem fiecare acasă la el, mi-au spus.
I-am întrebat atunci: și ce facem cu mama? Știți ce mi-au răspuns? O sunăm de sărbători, îi urăm cele bune și atât.
Așa că nici anul ăsta nu vor să se implice, nici în gătit, nici în cumpărături. Încă nu i-am spus soacrei mele și nici nu știu cum să o fac, căci știu că o să fie tare supărată.
Ce să fac în situația asta? Să organizez din nou Crăciunul singură, doar ca să-i văd fericiți pe toți? Poate ar trebui totuși să fac.
