Doar diferența e de pe eticheta din magazin, nu? țipa supărată vecina, Mărioara.
Să nu ne dai cu pătrunjelul, își clătină capul. Și fructele le vezi doar la gem!
Valentin și Vasile sosesc la casa de la țară. Au cumpărat-o toamnă trecută și acum vor să pună totul în ordine. Casa e frumoasă, rezistă iarna, dar parcela și tot ce e în jur necesită multă treabă.
Vechiul livadă trebuie să arate ca în povești. Au comandat deja o baie de tip turcesc, va fi livrată săptămâna aceasta și instalată; trebuie doar să aleagă locul potrivit. În același timp vor să pună un adăpost pentru rufe lângă baie, un fânar, o foișor. Copiii au promis că vin și ajută la toate.
Aici e liniștea, poți trăi tot anul. Suntem pensionari, nu? spune Vasile.
Am verificat pivnița, trebuie doar să schimbăm ușa. răspunde Valentin.
Am privit veranda din spate. Ți-ți aduci aminte că vorbeam de foișor? Nu e de prisos. Pe verandă e o masă rotundă mare și scaune vechi.
Le vom repara, încă vor rezista încă o sută de ani. Ți se va vedea și grădină de la acolo. Vom bea ceai și ne vom bucura de priveliște. Ușa de la verandă trebuie tot schimbată; parcă cineva a fost prin casă în timpul iernii.
Da, ușa e pe primul loc. Vom face totul în curtea din spate, să nu se vadă de pe stradă și să arate frumos. În fața casei vom avea o poiană cu flori.
Florile le am deja, arbuști pereni, mai trebuie să stabilim unde și ce să plantăm. Poate vom rearanja ceva, dar vara asta lăsăm așa.
Săptămâna următoare aduc baia, vin copiii și începe amenajarea parcelei. Vecina Mărioara apare să se cunoască, nepoții ei se tot învârt în jurul casei.
Aveți nepoți?
Da, vin în curând.
De ce ați pus un gard atât de înalt? Noi, cu vecinii, ne descurcăm fără garduri.
Fără garduri? Ce era aici înainte? Tocmai lam demontat. Gardul a căzut, nu ne păsa, iar noi vrem ordine. Nu vă faceți griji, nu am luat metri în plus; gardul stă exact pe limita parcelei.
Nu va fi poartă? Întotdeauna am avut acces pe aici.
Ce vrei să spui, între noi? Nu e prevăzut. Intrarea e doar din stradă.
Dar cum vor alerga copiii, ai noștri sau ai voștri? Eu văd că ați tăiat meri, iar copiii le adorau să se cațere pe ei.
Nu iam tăiat, am făcut tăieri de întreținere și am plantat altele noi. Copiii voștri să se cațere pe meri voi voi.
Totul e nou la voi. De ce ați pus arbuști de-a lungul gardului nostru?
Pentru frumusețe!
Mărioara pleacă, dar revine cu alte întrebări. Nepoții ei continuă să sară prin parcela lui Valentin și Vasile până când pun noile porți.
V-ați așezat bine pe aici, spune din nou vecina. Veți locui și iarna?
Vom vedea.
De ce ați încuiat porțile? Copiii erau obișnuiți să joace cu mingea în fața casei, era comod și sigur. Pe drum erau mașini, iar aici e liniște.
Am grădină cu rânduri de legume, nu ca ale voastre. Tu diferențezi crescătorul de pătrunjel doar pe eticheta din magazin. Și fructele le vezi doar în gem. Crezi că ar trebui să fim prieteni?
Porțile le-am încuiat ca să nu fie văzute de alții și ca nepoții voștri să nu se așeze aici. Două zile în urmă au scăpat niște găini de la noi, nu am găsit niciuna.
Aveți găini și? Vreți să locuiți aici?
Deja locuim.
La sfârșitul lui august sărbătoresc ziua de naștere a lui Vasile. Vin copiii, nepoții, toată familia se adună. Bărbații frige carne, femeile pregătesc salate și întind masa pe verandă.
Suntem și noi, venim să vă salutăm ca vecini, fără invitație. Suntem vecini, copiii știu tot de dimineață ce se întâmplă.
Vă pregătiți, oaspeții au venit, deci e petrecere. Hai să stăm și să ne distrăm împreună, copiii vor fi mai veseli. A venit vremea să devenim prieteni.
Parcă nam fost invitați. La noi vine doar familia, petrecerea e familială. Relatia noastră e de vecin, nu de rude.
Poate cândva se va schimba. Copiii vor crește. Poate ne vom înrudi, răspunde cu veselie Mărioara.
Chiar dacă îi spune că nu, Mărioara nu pleacă; nepoții ei se cațără oriunde: dau de pomii de meri și peri, urcă pe acoperișul băii, fără să cadă. Mai târziu găsesc pietre aruncate în jurul casei și unii încep să le arunce în piscina gonflabilă. Nu observă imediat; copiii strigă de bucurie când apa erupe din piscină.
Se face seara, e aproape toamnă, e timpul să strângem piscina, spune Mărioara, râzând.
Hai, la masă! Copiii au foame, au apetit. Toată treaba e pe masă!
Petrecerea e un pic stricată, dar una nouă se vede în față. Săptămâna următoare copiii revin. Apoi sărbătoresc cea de-a treizecea aniversare a căsătoriei lui Valentin și Vasile, treizecicinci de ani de viață împreună. Cineva a închis porțile imediat; s-a dovedit că era nepoțelul lor de șapte ani. Se aude un ciocănit la poartă. Familia pretinde că nu se întâmplă nimic, miros de friptură și prospețime umple aerul, devine răcoare.
Când ne așteptați în oraș?
Vom vedea, încă e toamnă. Mai trebuie să culegem merele. Recolta e excelentă anul ăsta. Ne place totul, în afară de vecina, dar nu ne dă bătăi de cap. Am învățat să ne descurcăm fără ea.
Toată lumea râde în cor. Oaspeții pleacă, Valentin și Vasile rămân. În fața lor vin toamnă, apoi iarna vor încerca să rezolve totul. Dacă nu merge, se pot întoarce la apartamentul lor din oraș.
Mărioara pleacă în sfârșit; așteaptă cu nepoții la școală. Fiica ei nu poate să țină pasul, iar bunica o va ajuta. Valentin și Vasile oftează ușurați. Domnul să creadă că are vecini așa, zic ei.
Scrieți în comentarii ce credeți despre toate astea și dați like.
