Dă-ne cheile de la vilă, să stăm acolo puțin…
Soții au primit prieteni în casa lor de la țară, fără să se gândească la ce urma.
Mama lui Eugen s-a îmbolnăvit, așa că el și soția lui, Letiția, au rămas acasă de Revelion. Au petrecut trecerea în noul an liniștiți, doar ei, discret, în familie. Prietenii lor, Ofelia și Mircea, au fost dezamăgiți că Eugen și Letiția nu s-au ținut de promisiunea făcută, refuzându-le tocmai atunci să meargă la vila de la țară. Cine putea să prevadă că doamna Margareta urma să se îmbolnăvească tocmai înainte de sărbători?
Letiția, tulburată de situație, simțea o vină apăsătoare. Când Ofelia a sunat-o pe 2 ianuarie și i-a povestit cât de prost au petrecut Revelionul trei oameni într-o garsonieră sufocată și tristă Letiția a simțit încă o dată remușcări adânci.
A trebuit să ascult toanele soacrei! A venit la noi pe 31 seara: la ea nu mergea caloriferul! Acum vrea să stea la noi cu Mircea până după sărbători, până se repară ceva la țevi! Nu mai pot! Jur, divorțez de Mircea din cauza mamei lui! se văita Ofelia.
Îmi pare tare rău, Ofelia. Noi cu doamna Margareta ne-am înțeles bine, dar acum cu boala… Și eu sunt stresată, să știi. Dacă aș putea să fac ceva să te ajut, te-aș ajuta cu drag.
Știi, Letiția… chiar mă poți ajuta.
Cu ce?
Dă-ne cheile de la vilă! Să fugim de soacră, să stea ea acolo singură, să-și bată ea capul.
Letiția a stat pe gânduri. Îi părea rău de prietenă, dar nu știa ce va zice Eugen. Deși se simțeau coproprietari pe vilă, actele erau pe numele lui.
Nu știu, Ofelia… Trebuie să-l întreb pe Eugen.
Normal, înțeleg, dar promit că avem grijă de tot ce aveți acolo.
Dar poate e zăpadă mare pe drum, nu putem ajunge. N-am chemat tractorul… a spus Letiția.
Nu-i nimic, mergem cu mașina, noi avem jeep, trecem peste orice!
Nu am mai verificat demult cazanul. Ar trebui cineva să meargă înainte să primiți cheile…
Letiția, Miri știe cazanele pe de rost, a făcut ani de zile, nu ne sperie nimic. Dăm cu var, reparăm, vorbesc serios.
Ofelia insista atât de convingător, încât Letiția s-a întrebat de ce nu?
I-a promis că revine cu un răspuns, apoi s-a dus să discute cu Eugen.
Ești sigură că-i bine? a întrebat el.
Ofelia e prietena mea de ani de zile. Oricum trebuia să mergem împreună, dacă nu se îmbolnăvea mama…
Doar că nu-i aproape, și n-ar trebui să o lăsăm singură pe mama.
Știu. Dar e nasol și la Ofelia, nu-și poate suporta soacra. Zice că doamna Margareta o scoate peri albi!
Au discutat și au decis: Le dăm cheile, dar să se descurce singuri, noi să nu fim trași la răspundere, a conchis Eugen.
Ofelia a înțeles imediat ce încredere primea. Mulțumim, draga mea! Uite, vă dau și raportul la fiecare pas.
Drumul spre vilă a durat peste trei ore, prin nămeți, într-o zonă pitorească de lângă oraș. Din păcate, Eugen și Letiția au avut dreptate de sărbători ninsese mult, iar jeepul abia a reușit să ajungă; Ofelia și Mircea au rămas împotmoliți și au sunat la gazde.
Ce facem, nu putem înainta!
Întoarceți-vă acasă. În ianuarie nu scoate nimeni nămeții, toți sunt liberi.
Noi nu renunțăm! E un sat mare aici, tu ai zis că Eugen știe un tractorist.
Da, Grigore. Curăță drumurile.
Sună-l, poate vine să ne scoată de aici.
Letiția le-a dat numărul. Ofelia a sunat iar.
Nu răspunde! Sună Eugen de pe numărul lui, poate nu știe cine sunt eu!
Eugen a fost convins cu greu să sune. În final, tractoristul a promis că vine într-o oră.
Eugen stătea ca pe ace tot timpul. Ofelia suna din zece în zece minute să întrebe cât durează, tensionând totul. Letiția se simțea vinovată.
Tractoristul s-a ținut de cuvânt și a deszăpezit drumul. Să deschidă poarta, însă, au dat cu lopata; Mircea a curățat o potecă mică până la ușă, apoi au intrat.
Caloriferele erau reci. Cazanul nu mai mergea. Mircea a început să-l sune pe Eugen, care i-a explicat două ore cum se aprinde și se reglează.
Asta-i vechi, nu am mai văzut așa ceva, zise Mircea.
Important e că merge! a răspuns Eugen, simțind că necazurile nu se termină.
Așa a și fost. Ofelia suna pentru orice: Unde aveți tigaia? E frig, se poate? sau Nu merge iarba!
La miezul nopții, Letiția și Eugen au oprit telefoanele ca să se odihnească. A doua zi, găsesc zeci de apeluri.
Ce s-a întâmplat?
Nu știu… Letiția, speriată, a sunat înapoi.
Alo? Unde ați fost?
Dormeam.
A fost dezastru! În saună mirosea a fum, era să luăm foc!
Doamne
Cine face astfel de sobe?!
Ce s-a întâmplat?
N-ai zis că este obturator la horn! Noroc cu Mircea, că și-a dat seama la timp.
Scuze, nu credeam că intrați în saună de prima zi…
Cum? Suntem musafiri aici! Dacă e vilă la țară, ne ținem de tradiții! Dar greu am ajuns, nămeți cât casa…”
Folosiți-vă de saună, nicio problemă, a spus Letiția stânjenită.
Și nu am găsit grătarul…
S-a stricat vara trecută
Ei bine! De ce nu ne-ați anunțat? Unde facem grătar acum? Ofelia era deja iritată.
Ofelia, nu mai pot cu totul. Vă descurcați cu grătarul, doar să nu dați foc la casă.
Letiția a închis. Era supărată de atitudinea prietenei sale.
Ce s-a mai întâmplat? întreabă Eugen.
Iar necazuri.
Letiția îi povestește totul. Eugen spune: Mircea a mai fost la sauna asta, știe de obturator. Cât despre grătar, nu-i problema noastră. Vor să facă frigărui, să meargă la magazinul din sat. Găsesc acolo grătare de unică folosință, numai bine pentru câteva zile.
Letiția a transmis Ofeliei aceeași idee. De atunci, Ofelia nu a mai sunat; probabil s-a prins că prietena ei era extenuată de atâtea reclamații.
Nu au mai dat niciun semn, ce s-o fi întâmplat? se mira Eugen a doua zi.
Ofelia nu a răspuns, dar a trimis mesaj: Totul e bine.
Au decis să-i lase în pace, să se bucure de liniștea lor câteva zile.
Către finalul vacanței, doamna Margareta s-a simțit mult mai bine.
Poate mergi tu la vilă să iei cheile și să verifici casa și sauna, îi spune Letiția soțului.
Bine, plec dimineața, mă întorc seara.
Eugen a plecat, Letiția a rămas cu soacra. A anunțat prietenii de vizita soțului, sperând să fie totul ok. Dar Eugen a revenit acasă abătut, nu voia să povestească nimic.
A doua zi, Ofelia a sunat. Letiția, treci pe la mine puțin!
Ea stătea pe strada vecină.
Scăpați de soacră?
Da, a plecat de ieri, au reparat la ea acasă.
Bine, vin în ora, a zis Letiția. Nu i-a spus lui Eugen că pleacă, simțea că subiectul îi aduce numai nervi.
Ofelia a dat imediat din casă. Uite, am calculat! Iată lista!” și i-a întins o foaie.
Ce e asta?
Cheltuielile noastre la vila voastră.
Letiția citește: tractorist 200 lei, lopată electrică 350 lei, grătar 150 lei, cărbuni, aprinzător, grătar de metal, trei becuri, uleiuri aromate pentru sauna.
Asta e ce am cumpărat acolo.
Și ce vrei?
Am decis cu Mircea: cheltuielile să le împărțim! Voi folosiți tot la vila voastră, deci e corect!
Letiția a încremenit. Credea că e o glumă.
Vorbești serios?
Da! Dacă voi aveați grătar, nu cumpăram. Dacă aveați lopată bună, nu luam alta. Și tractoristul, l-am așteptat două ore, am ars benzină! Nici șampon nu era la sauna, a trebuit să cumpăr!
Ofelia, poate ai exagerat. Nu suntem hotel, să vă dăm șampon și căciulițe. Lopata și grătarul le-ați luat de bunăvoie, luați-le acasă! La fel uleiurile și cărbunii. Tractoristul tot pentru voi a venit, nu plătim noi! Doar la becuri dau bani, că mi-au trebuit și mie, mulțumesc că le-ați schimbat, a spus Letiția și i-a transferat 38 lei pe card. Apoi a plecat, fără să mai răspundă la mesaje sau apeluri. Ca să fie corectă, ea și Eugen au mers la vilă, au strâns toate lucrurile cumpărate de prieteni și le-au trimis prin curier.
Margareta era deja pe picioare, iar soții au reluat weekendurile la vilă, fericiți. Ofelia și Mircea nu au mai primit vreodată cheile de la vilă. Prietenia s-a răcit, iar familia a hotărât că nu mai vrea să audă de generozitate.
Ne-am străduit pentru ei, am vrut binele… și tot ei sunt supărați! zicea Ofelia la Mircea, căutând iar numărul Letiției. Nu-i trebuia lopata electrică, dar nu putea să dea retur fără bonul, care rămăsese la vila prietenilor.
