Ce plată întârziată? Sigur vă încurcați, nu avem niciun c*r*e*d*i*t la bancă Da, Popescu, da, adresa noastră, dar Cât?! Nu se poate așa ceva. Pe numele cui e c*r*e*d*i*tul? era complet derutată Aurelia.
Pe numele lui Vlad Andrei Popescu, auzit ea.
Adică al soțului meu Dar de ce? Pentru ce ar fi făcut asta? confuzia Aureliei a crescut.
Îmi pare rău, tonul operatorului s-a îmblânzit , dar regulile sunt aceleași pentru toți: termenul a fost depășit, astăzi e doar o reamintire, apoi urmează alte măsuri.
Nici nu-și amintea cum a ajuns din bucătărie în camera de zi și s-a așezat în fața laptopului. Vestea chiar a șocat-o. Nu, trebuie să înțeleagă singură ce se întâmplă. De unde a apărut datoria asta?
Nu văzuse vreodată la Vlad o c*a*r*t*e de c*r*e*d*i*t. Clar că banii nu erau pentru familie. Ce naiba se petrece aici? A uitat de ce făcea la job, mintea îi era doar la discuția fără sens de la telefon. Abia a așteptat ca Vlad să vină acasă.
Pentru cine ai luat banii ăștia? Cine te-a rugat să faci c*r*e*d*i*t?
N-am apucat Totuși au sunat! ofta soțul, vizibil nemulțumit. Apoi, realizând că s-a dat de gol, s-a uitat urât la ea: Cui te uiți așa? Pentru mama mamei i-am luat. M-a rugat să o ajut, stă singură…
Și de ce pentru ea suma asta? Noi ne descurcăm cu mult mai puțin, deși lucrăm amândoi!
Pentru concediu, desigur!
Unde, la Dubai sau în Seychelles?
M-a crescut singură, are și ea dreptul la ceva. Nici nu știam că ești așa rece…
Și s-a supărat, a intrat ostentativ în cealaltă cameră și s-a trântit în fotoliu, întorcându-se cu spatele. Vlad mereu făcea teatrul ăsta când voia să mă manipuleze. Dar de data asta, spectacolul nu și-a atins ținta.
Eu n-am mai zis nimic. Sincer, mama lui Vlad, Doamna Ecaterina, era oricum prea prezentă în viața noastră de familie. Pretențiile ei au început încă din ziua când m-a văzut prima dată. Când i-a zărit cerceii de la ureche, a făcut ochii mari și, nici una, nici două, m-a întrebat dacă sunt cu pietre adevărate sau numai de decor.
Când a aflat că port doar bijuterii autentice a ridicat din sprâncene:
Și la ce-ți trebuia așa ceva? Mai bine cumpărai ceva util pentru casă.
E cadou, am răspuns, puțin deranjată de reacție.
A, dacă e cadou Atunci e altceva, s-a liniștit pe loc viitoarea soacră.
N-a trecut o săptămână și Vlad, cu privirea în jos, a rugat-o pe Aurelia să nu mai poarte cerceii la vizitele la maică-sa. Chipurile, se simte Ecaterina prost că ea nu are și nici Vlad nu-i poate cumpăra o pereche la fel.
Atunci mi-am dat seama că ceva nu e în regulă cu femeia asta. Dar eram îndrăgostită și am lăsat gândurile urâte deoparte. A venit nunta mare, frumoasă, Ecaterina sclipitoare, cu rochie scumpă, cadou generos. Numai că mai târziu am aflat întâmplător că toate au fost, de fapt, cumpărate de Vlad. Nu voia să vină la nuntă fără.
Apoi a început… ba o nouă plasmă ca a vecinei, ba un feon scump că așa are sora ei, ba coafor și manichiură, ba tratamente obligatorii… Dar urgent! Când vedea că nu i se dă, începea plânsul și crizele: Vai, mă simt rău, vai, nu rezist… Iar Vlad, săracul, nu suporta lacrimile și îi satisfăcea toate capriciile:
E mama, cum să nu-i fac pe plac?
Doar că și el are acum familie, dar banii nu ajung nici să acoperim cheltuielile de bază. Şi noi muncim amândoi și nu înțelegeam unde se duc atâția lei din salariile noastre. Vlad doar ridica din umeri:
Cred că tu, Aurelia, nu știi să ții un buget. Ai avea mult de învățat de la mama!
De la soacră n-aveam nimic de învățat, ba chiar mă țineam la distanță. O recunoșteam din alte povești și nu voiam să-i fac pe plac.
Dar ultima picătură a fost când a cerut banii de vacanță. Suma scoasă pe c*r*e*d*i*t m-a lăsat mască… Cu banii ăia am fi plătit trei rate la apartament, am fi mobilat și utilat complet, ba și de petrecere la restaurantul cel mai bun din oraș ar fi rămas.
Dar Vlad nu părea dispus să schimbe nimic în felul lui: tot pentru mama se face și se va face orice. Măcar să fi zis înainte… Dacă se întâmpla ceva? C*r*e*d*i*tul ăla rămânea pe mine! Iar Ecaterina neimplicată, ca de obicei.
Am înțeles că trebuie să clarific lucrurile. Să aleagă: familia lui nouă sau veche. Sau măcar să-și pună mama la punct cu cererile. Însă n-am avut șansă, Vlad a țipat că sunt egoistă:
Am plătit eu datoria aia, voi plăti tot. Da, mama vrea doar excursii de lux, nu aziluri ieftine! N-am voie să-i asigur vacanțe? Mi-a dat viață! Nu o să-i ofer și eu ceva înapoi?
Dar dacă n-avem bani de dorințele ei? Poate era bine să-i spui asta!
Îți explic eu: mama e sfântă!…
Am priceput că Vlad nu va schimba nimic. Și știam deja că Ecaterina mă privește drept rivală și zilnic îl cheamă să vină pe la mama că o apucă dorul, iar el fugea instant, chiar dacă stătea la capătul celălalt de Chișinău.
După episodul de ieri, am mers fiecare la treaba lui, fără să ne împăcăm. La serviciu, spre prânz, am început să mă simt rău tare. Colegele, îngrijorate de mine, m-au trimis la medic. Iar acolo am primit vestea: urma să am un copil. Am simțit o bucurie imensă. Mă gândeam că poate chiar asta ne va face să ne re-echilibrăm bugetul și familia.
Dar bucuria a ținut puțin. Vlad era panicat, se văita că nu era momentul, să mai așteptăm și mi-a cerut să întrerup sarcina. Imediat a intrat pe fir și Ecaterina. Ea nu ruga, ea ordona:
Nu vreau să fiu bunică! Ce ți-a mai venit? Crezi că-l ții pe Vlad cu un copil? Nu crede, poate pleacă oricum!
Pleacă? De ce? Unde?
He, he Îl știu pe al meu, caută demult o scuză să plece. Fă ca el, că oricum n-ai ce primi de la el.
Am simțit că mi se taie picioarele M-am trezit la spital.
Aurelia, te-ai trezit, în sfârșit, mi-a spus o voce cunoscută. Am deschis ochii și am văzut-o pe doamna Florica, asistentă medicală și vecină cu Ecaterina.
Doamna Florica N-aveam idee că lucrați aici!
Și era mai bine să nu știi A fost greu, s-a pus problema să alegi: tu sau copilul.
Cum?!
Acum ești bine, liniștește-te. Dar spune-mi, ce-ai pățit de ai ajuns așa?
I-am povestit tot, iar Florica s-a încruntat și mi-a spus scurt:
Lasă-i, fata mea. Vlad nu se schimbă, iar mama-sa va chinui orice femeie se va apropia de el. Îi datorează toată viața după părerea ei. S-a purtat așa și cu taică-su, l-a stors și l-a terminat. Iar Vlad, îți zic eu, n-o va contrazice niciodată.
Dar s-a însurat
Mare lucru… Să știi câte fete au fugit de el după prima vizită la Ecaterina? E alegerea ta. Dar ce spune Vlad de copil?
I-am spus care a fost reacția lui. Florica a mormăit ceva urât despre mămăiței ce nu-și lasă fiișorii să trăiască, și, de parcă ar fi fost o vrajă, m-am și decis. Trebuie să mă descurc singură, iar Vlad a făcut deja o alegere, fără să-și dea seama.
Am depus cerere de divorț imediat ce m-am întors la serviciu. Vlad nu a încercat să mă oprească. Nici nu i-am spus că am reușit să păstrez copilul.
…A trecut un an. Libertatea a adus pace. Eu și fiica mea ne plimbam liniștite prin parc, lângă bloc.
Nu-mi vine să cred că te văd! am auzit o voce pe care n-o uitasem. De ce nu mă lași să-mi văd nepoata?
Pentru că nu-i nepoata dumneavoastră, i-am răspuns calm. Copilul acela, despre care mi-ați spus să nu-l nasc, nu s-a născut. Asta este fetița MEA și doar a mea. Are deja o bunică.
Cum poți…
Pot, desigur. Ce, vă lipsește statutul de bunică? Nici o problemă căutați altă noră pentru fiul dumneavoastră.
Am plecat zâmbind, fără să mai ascult ce bombănea. Am realizat că am făcut perfect, lăsând în urmă un soț dependent de mamă și o soacră fără limite. Și nu regret absolut nimic.
