Mă amintesc că, pe atunci, în satul Năpăru, mama mea striga cu glas aprins:
‐
Măruș, rușine, că așa o să te împaci cu un soț pe care îl alegi! striga mama, aranjându-mi voalul.
Spune-mi, măcar, ce te supără la Sergiu? întrebam, cu ochii în lacrimi.
Ce să vezi? Mama lui e comerciantă și se poartă cu toată lumea ca un câine flămând. Tatăl lui a dispărut de mult și, în tinerețe, nu făcea altceva decât să bea și să umble prin sat.
Și bunicul meu era la fel: bea și o căuta pe bunica prin sat. Şi ce?
Bunicul tău era om respectat, cu vorba în gura tuturor.
Bunica însă nu-i iubea să-l vadă. Îmi amintesc că, de mică, o auzeam cum se teme de el. Dar eu și Sergiu, mamă, vom fi bine. Nu judeca pe oameni după părinții lor.
Când vor avea copii, o să înțelegi! spuse mama, cu vocea grea de șapte, și eu doar ofteam.
Viața avea să fie grea dacă mama nuși schimba părerea despre Sergiu. Totuși, am sărbătorit o nuntă veselă și am început să trăim ca o familie. Noroc că în satul lui Sergiu avea o casă moștenită de la bunicii săi, de la părintele dispărut, călărețul de cartier.
Sergiu a reconstruit treptat casa, iar în scurt timp a ieșit un conac modern, cu toate conforturile: așa îmi numesc căminul. Ce om minunat este soțul meu și ce cuvinte spunea mama atunci despre el!
Un an după nuntă ne-am născut pe fiul Ion, iar patru ani mai târziu pe fiica Măriuca. Dar, dacă copiii se îmbolnăveau sau se tot încurcau, mama apărea mereu cu sfaturi de genul: Copilași, micile necazuri! Vor crește, îți vor da și alte bătăi, cu moștenirea aceea!
Încercam să nu dau peste urechi acele critici, pentru că mama obișnuia să bârfească. Fiica a ales să se căsătorească fără acordul părinților, și mama, așa cum era firea ei, dorea totul pe cum îi convenea. În cele din urmă, însă, a acceptat alegerea mea și, în adâncul sufletului, era de acord că Sergiu e bun de tot. Dar nu ar fi spus niciodată cu voce tare că greșea.
Nu vorbea deloc despre nepoți, de parcă ar fi fost înfricoșată de ei. De fapt îi iubea nebunește și, dacă ar fi fost vreun pericol, ar fi sărit în râu, smulgânduși părul din disperare.
Totuși, câteodată mă temeam de marile necazuri pe care leau trăit generațiile trecute, legate de creșterea copiilor.
Copiii, desigur, au crescut. Ion a terminat clasa a unsprezecea și sa îndreptat spre viața adultă. El urma să înceapă la una dintre universitățile de prestigiu din orașul Iași, aflat la aproximativ o sută patruzeci și trei de kilometri de satul nostru. Pentru o mamă, acea distanță părea la fel de mare ca distanța dintre Pământ și planeta Mercur.
Primele patru nopţi nu am dormit, gândindumă la fiul meu: Ceva îl va supăra? Sa hrănit prost? Orașul îl va strica? Ion a locuit la cămin, dar condiţiile lau stors. Pentru că inima mea nu suportă să-l văd așa, lam convins pe Sergiu să-i închirieze un apartament în oraș. Ion a hotărât să contribuie la chirie și să câștige bani pe internet era cel mai deștept al meu!
În fiecare weekend călătoram la oraș să-l vizitez, să-l ajut, să curăț. În apartament era curat, iar Ion, în camera lui, nu şedea să strice, ci prefera dezordinea clasică. Mâncarea lui mereu era înălțătoare: cotlete aburite, tocănițe în oale de lut adevărat geniu, nu fiu doar mamă!
Aceste vizite au început să-l agase pe Sergiu:
Mărina, lasăte săți respiri fiul! Nu mai trage cu rochia pe el, că numi mai rămâne timp pentru mine! Hai și la Lăruţa poștașă, săl vezi și pe el! a glumit el, dar ma speriat.
Fără el, nu ştiam cum aș face faţă. Sergiu avea dreptate: era timpul săl lăsăm pe Ion să trăiască singur. Am continuat să fiu găina pentru o vreme, apoi am învățat să las copilul să crească.
Apoi, am primit un telefon din decanat: Ion nuși vine la cursuri, e pe punctul de a fi exmatriculat! Am luat două zile libere și am pornit spre oraș. Sergiu nu ma mai oprit, am devenit un tanc al mamelor.
Ion nu se aştepta venirea mea și na avut timp să ascundă motivul absenţelor. Motivaţia era o fată, Geanina o tânără cu chip de înger. Totul părea normal, dar în apartament era şi un copil mic, de un an, pe nume Mihai. Am înţeles imediat: Geanina, cu pruncul în braţe, voia să-l încurce pe fiul meu şi să-l ia pe el în căsătorie.
Să ştiţi, astăzi nu e neobișnuit săţi găseşti pe cineva cu un copil, dar Ion nu era încă în vârstă să se căsătorească şi să aibă copii. Geanina părea să aibă doar optsprezece ani, nucum a adus pe un bebeluş în viaţa lui.
Am încercat să rămân calmă, am salutat Geanina şi mam retras în bucătărie pentru o discuţie serioasă:
Ion, tei îndrăgostit nebunește? întrebam, mascândumi zâmbetul.
Da, mamă, foarte mult, răspunse el, zâmbind.
Ce planuri ai cu studiile? am întrebat cu grijă, ca un sapor pe câmp minat.
Ştiu că am lăsat studiiile în urmă, dar e o perioadă Nuţi face griji, o sămi recapăt drumul.
Ce perioadă? Împărtășeşti?
Nu pot, e secretul meu. Poate mai târziu, când vei cunoaşte mai bine pe Geanina.
Nu ştiam ce să fac, așa că am luat o pauză şi mam întors acasă.
E vina ta! am aruncat spre Sergiu. Dă-i libertate fiului! Ce facem acum?
Ce sa întâmplat, de fapt? a întrebat el, optimist. De ce nute deranjează copilul? Dacă Ion îl iubeşte, nue străin.
Dar tu eşti gata săi devii bunic? am întrebat, cu voce tremurând.
De ce nu? Eu, ca mamă, ştiu că întro zi voi fi bunică.
Nu e copilul tău! a exclamat Ion, furios. Vă rog, acceptaţi doar ce vam spus la telefon. Restul e treaba noastră cu Geanina!
Geanina a intervenit: Dacă suntem împreună, părinţii tăi şi familia mea sunt în aceeaşi barcă. Nu voi ascunde viaţa mea de ei.
M-am uitat la Sergiu, el şi Geanina sau privit.
Geanina, Mihail este fiul tău? am întrebat.
Nu, e fratele meu vitreg, pe mama îl am altădată.
Am simţit că aş rupe totul, dar mam ținut în frâu. Geanina a continuat să povestească:
Mama mea a murit în închisoare, cu o boală de inimă. A fost un caracter exploziv, spuneţi.
A sorbit din ceai, a oftat greu şi a continuat:
Prima dată a ajuns în închisoare după ce, întro ceartă cu tatăl meu, a împins o femeie în trecerea de pietoni. Ziarele au scris despre asta. După ce a fost închisă, tatăl ma luat şi a refăcut viaţa. Noua lui soţie, Tereza, e blândă şi nei place să stăm cu ea. Aşadar, viaţa mea a prins formă datorită tatălui.
Geanina sa liniștit pentru un moment. Eu am observat cum Ion şi Geanina sau ținut de mână sub masă, iar eu am simţit că partea cea mai grea a poveştii ei abia începe.
Acum trei ani, mama mea sa îndrăgostit nebunește de un bărbat cu zece ani în faţa ei, pe nume Denis. Au avut pe Mihai. Eu eram fericită că am un frățior. În familie nua fost ceartă, dar în judecată vecinii au susţinut că trebuia săi bată la uşi, să spargă vasele.
Întro ceartă, mama la împins pe Denis, el a căzut şi sa lovit capul de o măsuţă. Două zile mai târziu a murit în spital, iar mama a fost arestată.
Mă duc înapoi, te rog, sănum judecaţi prea aspru pe mama mea! Era ca un colibri, agitată şi nebună, dar o iubeam enorm.
Sergiu a spus: Acum, te iertăm, Geanina, pentru că neai spus tot.
În acel moment,În sfârșit, am acceptat să-l creștem pe Mihai ca pe al nostru, iar familia noastră a înflorit în bucurie și înțelegere.
