Dar dacă nu e fata mea? Trebuie să fac un test ADN
Valeriu se uita gânditor la Lenuța, soția lui, cum se topea de dragoste în fața fetiței lor nou-născute și nu putea să scape de gândul acela apăsător. Chiar credea că micuța nu e a lui.
Anul trecut, a trebuit să plec în deplasare cu serviciul, cam o lună. La vreo două săptămâni după ce m-am întors, Lenuța mi-a dat marea veste, din punctul ei de vedere: vom avea un copil.
Inițial, m-am bucurat. Dar, într-o zi, ne-a trecut pragul sora Lenuței, care ne-a povestit cu lux de amănunte cum a făcut test ADN pentru fiul ei. Îl făcuse ca să nu mai stea concubinul ei cu inima îndoită.
Lenuțo, hai să facem și noi testul ADN. Să fiu și eu liniștit sufletește.
Reacția ei a fost explozivă. Un scandal monstru, aproape să zboare și ceștile de pe masă. Au bătut și vecinii în perete.
Dar ce-i așa grav? tot insistam, tot mai convins de bănuiala mea. Clar mă înșelase, altfel nu țipa așa la o simplă propunere. Vreau doar să fiu sigur, atât.
Cum poți să gândești așa ceva?! Lenuța era gata să mă lovească cu o pernă. Ți-am dat vreo ocazie să mă bănuiești?
O lună întreagă am lipsit de acasă am spus, încercând să par calm. De unde să știu eu ce-ai făcut cât am fost plecat? Facem testul, văd rezultatul și gata, nu mai aduc vorba niciodată. Sora ta sigur știe o clinică.
Poate în altă viață! a spus prin dinți și s-a refugiat în camera copilului, trântind ușa cu putere.
***************************************************
Știi, mamă, mă plângeam eu maică-mii, nu cer nimic ieșit din comun. Și nu înțeleg de ce face atâta caz.
Să vezi tu, sufletul nu-i curat. răspunse mama, Nina, turnându-mi cafea. E clar că a făcut fata cu altul și se teme să n-o dai de gol. Și-ți mai zic ceva… s-a oprit un pic ca și cum s-ar fi gândit dacă să-mi spună după ce-ai plecat, a fost o întâmplare…
Ce s-a întâmplat? am tresărit pe loc.
Să nu crezi că mă bag în viața voastră, a evitat să mă privească. Doar că, venisem să vorbim de ziua taică-tău. Și Lenuța nu-mi deschidea, deși sigur era acasă. Când a ieșit, era ciufulită, ca scoasă din tolbă… și în hol era o pereche de ghete bărbătești.
Și ce-a zis? n-am mai putut să mă abțin.
Că a avut țeava spartă. a oftat mama. Putea inventa altceva…
De ce nu mi-ai povestit atunci?
Nu am intrat în casă, deci nu am nici o dovadă. a strâns buzele și a dat din umeri. Am zis să nu stric liniștea.
Mare greșeală! aproape am dat jos cana de pe masă. Și eu ce fac acum?
Insistă cu testul. răspunse mama cu o urmă de zâmbet. Nora mea niciodată nu i-a plăcut. Sau fă-l singur. Ca tată, ai dreptul.
************************************************
Poți să fii liniștită am aruncat plicul de la laborator pe masă Stela e fata mea. Cum am promis, nu mai vorbesc niciodată de asta.
Nu-nțeleg, Lenuța părea tot mai supărată, privindu-mă cu dispreț. Fără mine ai făcut testul ăla nenorocit?
Normal. Am trecut pe la clinică când am scos fata la plimbare, n-a durat mult. E a mea, deci nu-i problemă.
Problemă este, răspunse ea încet. Și mare păcat că nu pricepi.
A doua zi dimineață, am plecat la lucru ca de obicei. Seara însă am găsit apartamentul gol. Nici urmă de Lenuța și de micuța lor, nici haine, nimic. Pe masă, doar un bilet stingher.
Cu neîncrederea ta ai distrus tot ce-am avut. Cu un trădător nu pot trăi, așa că depun cerere de divorț. N-am nevoie de nimic de la tine, nici de apartament, nici de pensie alimentară. Vreau doar să dispari din viața noastră.
Am înnebunit de furie. Cum a putut Lenuța să mă părăsească? Și să-mi ia și fata! Am pus mâna pe telefon și am început să o sun.
A răspuns un bărbat. Fără un cuvânt, a ascultat toate reproșurile și m-a rugat să nu mai telefonez.
Știam eu că m-a înșelat! tremuram de furie. Nici n-a apucat să plece bine, că s-a și mutat la altul! Ei, să nu-i mai văd!
Nici nu mi-a trecut prin minte că Lenuța ar fi putut să fie la părinții ei și că la telefon a răspuns fratele, ca să nu o deranjeze cât dormea. Pentru mine, totul era clar.
Divorțul a venit repede, de comun acord. Stela a rămas cu mama ei și n-a mai avut legătură cu tatăl biologic niciodatăAnii au trecut. Am văzut-o pe Stela doar prin poze postate de Lenuța pe rețelele sociale, ca un oaspete nepoftit în viața lor. Fata mea creștea frumoasă, semăna teribil de mult cu mine când era mică, dar ochii îi avea ai mamei sale. De fiecare dată când zăream chipul ei luminos, simțeam un gol negru. Nu trecea Crăciun sau zi de naștere fără să-mi amintesc de ce am pierdut.
Am muncit, m-am mutat, am încercat să merg mai departe. Am avut alte relații, dar încrederea, odată frântă, nu s-a mai lipit la loc. Până la urmă, lumea s-a micșorat la doar trei oameni: eu, mama, și regretul.
Într-o zi toridă de vară, pe la prânz, în timp ce serveam masa pe fugă la bistroul de lângă muncă, m-am trezit cu cineva în fața mea. O fată înaltă, subțirică, cu niște ochi cunoscuți ai mei, dar și ai Lenuței.
Sunteți Valeriu? a întrebat cu voce timbrată, matură.
Mi s-a oprit respirația. Am dat doar din cap.
Mama nu vrea să vorbesc cu tine, a zis ea, privind la încălțămintea ei. Dar am avut nevoie să știu de ce. De ce ai ales să nu fii lângă mine?
Mi-am mușcat limba ca să nu plâng.
N-am ales eu… Am greșit, Stela. Am vrut să mă asigur. Și când n-am mai avut încredere, am pierdut tot…
Știi ceva? a zâmbit ea, ca și cum mi-ar citi gândurile. Până și tu ai dreptul la o a doua șansă. Poate putem să bem împreună o limonadă, măcar azi.
Ceva s-a rupt, dar s-a și vindecat în mine. Și, cu lacrimi în ochi, am înțeles că uneori sângele și adevărul nu înseamnă nimic fără iertare.
Am comandat limonadă. Și în zgomotul terasei, am început, încet, să-mi cunosc fata.
