Fiii mei e deștept, că nu-i de glumă! se lăuda Oana în faţa vecinelor. A terminat sesiunea cu toate note zece! Și încă găseşte timp să se ocupe de joburi prin casă, fără să ne ceară niciun leu!
Țio admir, Oana! Copiii mei nu fac decât să ceară bani, suspină Ana, vecina cu părul cărunt. Nu vor să înveţe deloc. Ilinca spune că, după terminarea facultăţii, vrea să sară direct la căsătorie, că de bărbat să le asigure toată viaţa. Iar fiatul ah! aruncă Ana mâna, dezamăgită de propriii copii. Dar Nela e pe bune, vrea să îşi clădească viaţa cu mintea.
Așaașa, murmură în sine Mihai, ce se fuseseră depărtat cu câţiva paşi de ședinţa de babil. Băiatul ar fi vrut să plece acasă, dar mama nu terminase încă cumpărăturile. Şi dacă tatăl e la muncă, trofeul de luptător al sacilor îi revine lui Mihăiţă, fratele mai mare. Dacă ştiai ce face sora ta în Bucureşti, nu iaş mai mai spune nimic. Şi cu atât mai puţin să te laudă.
Ai zis ceva? îl privea Oana cu dispreţ pe Mihăiţă, care se scârţea. De ce nu poate să mai aştepte cinci minute? încă nu dăduse toate detaliile.
Da, mamă, am spus. Ma trebuie la mâine o prezentare şi un eseu. Poţi să te lauzi altădată? răspunse calm Mihăiţă.
Ce, nuţi dai voie să vorbeşti? Bine, hai să mergem
Mihăiţă ridică din umeri, observând privirea uşoară a vecinelor. Nu erau deloc bucuroase să fie prinse în ochii mamei îndrăgite. Oana nu făcea altceva decât să vorbească despre fiica ei, cu un ton de parcă Nela ar fi fost perfecţiunea în carne şi oase, un model pentru toţi.
Numai el ştia adevărul. Ştia, dar tăcea. Nu voia să-i facă pe mama să se încurce.
—
Domnişoara Melci se află pe aici? întrebă o femeie cu privirea hărţuitoare, iar doi bărbaţi din spatele ei nu ajuptau la calm.
Fiica mea locuieşte acum la Bucureşti, la facultate, răspunse Oana mândră. Ce vaţi dori de la ea?
La facultate? Nela? Serios? chicoti invitatul. A plecat de acolo după prima sesiune. Na trecut niciun examen, dar nu e de mirare, că nu mai mergea la ore să găsească un domn.
Cum îţi permiţi să vorbeşti aşa despre fiica mea? Te voi duce în judecată pentru calomnie! Oana se opri brusc la zgomotul de sub uşă, temânduse că, chemânduo pe această femeie în casă, ar recunoaşte că are dreptate. Ce săo lase să spună? Oamenii nui pasă de adevăr sau minciună, doar de bârfe.
Intră, o opri pe sine însuşă fiul ei. Nu e nevoie să aprindem focul bârfelor. Mamă, lasă-i să treacă.
Dar, Mihăiţe!
Lasăi.
Mihăiţă părea mult mai în vârstă decât şaisprezece ani. Era serios, puţin agitat, şi avea o picătură de emoţie. Îi duse pe oaspeţi în sufragerie, făcând un gest ca să se aşeze pe canapea. Doamna se aşeză pe fotoliul de lângă fereastră, iar bărbaţii stăteau în picioare.
Mihăiţă! Cum poţi să-i inviţi în casă? Ai auzit ce a spus despre Nela!
Am auzit. De aceea am lăsat să intre, răspunse el, puţin iritat. Pătimă del tatăl în delegaţie, el îndeplinea rolul capului familiei. Trebuia să diminueze pierderile cauzate!
Ce spui
Probabil ştii tu mai bine, ironiză doamna. Ştii eu unde e?
În Bucureşti nu te înşelăm, nu locuieşte întrun cămin, ci întrun apartament închiriat, pe care îl plăteşte soţul ei. Nu ştiu adresa exactă, dar ştiu că bărbatul e căsătorit, cu douăzeci de ani mai în vârstă decât Nela şi are trei copii adulţi. Şi e incredibil de bogat.
Soţul se cheamă Grigore, nu?
Să ghicesc, eşti soţia lui? se tensiona Mihăiţă. Unde prinse cu şireţul pe sora lui nenorocită? Dacă o caută cineva aici?
Spor la Dumnezeu, nu. Eu sunt sora lui, săraca detrei cu soţia lui să se despartă, că îi deranjează prezenţa altor femei.
Deci nueşti de acord să se întâmple aşa, nu?
Băiatul ştiutor, mormăi femeia. Şi oare ştii unde e această soră curajoasă?
Eu nu, dar prietena ei ar putea şti. Aş putea să o contactez, dar vreau să aflu mai întâi planurile tale. Eu am o soră, ştii?
Mihăiţă, ce înseamnă toate astea? Cine e Grigore? Ce apartament închiriat? Ce sa întâmplat cu fiica mea? Oana se schimbase dintro clipă, cu faţa bătânduse de şoc. Mihăiţă fuge spre baie, unde mama îşi ţinea pastilele.
Vrei să chemăm ambulanţa? părea că doamna se simte puţin vinovată.
Mihăiţă, fără să stea pe gânduri, suna la ambulans. În cinci minute ar fi trebuit să ajungă Nina Vasile, cea mai bună infirmieră din cartier. Probabil era pe la colţ.
Mihăiţă De unde ştii toate astea? întrebă Oana, incapabilă să creadă. Fiica ei, o iubită cum să trăieşti cu aşa ceva?
Când Nela a venit ultima oară la noi, telefonul ia cedat, nui aduci aminte? Mia dat laptopul să vorbească cu prietena ei şi nu a ieşit din cont. Am citit mesajele ei, mam surprins puţin şi am întrebat direct. Nu a contestat. A cerut să nuţi spună nimic.
Mihăiţă îi era profund alături mamei. Era o persoană bună, iar singurul ei defect era să se laude mereu copiii şi succesele lor. Şi el se înroşea când mama îi povestea tuturor despre diplomele şi medaliile sale.
Mai târziu, când Oana a fost pusă pe pat sub supravegherea personalului medical, Mihăiţă sa întors la oaspeţi, curios de planurile femeii pentru sora lui.
Deci, ce vrei să faci?
Nimic serios. Voi da bani şi voi prezenta câţiva prieteni. Fără să fie căsătoriţi, ca să poată să facă o căsătorie inteligentă.
Bine, îţi dau şi eu, oftă el, anticipând o discuţie neplăcută. Prietena lui Nela era îndrăzneaţă şi dăunătoare. A trebuit să găsească o scuză sesiune închisă cu succes. Poate fratele vrea să-i facă un cadou surorii. Şi când trăieşte atât de departe, numai curierul poate ajuta.
Ia, iatăţi, Mihăiţă îi întinse o hârtie oaspetelui. Sper să ţise ţină de cuvânt.
Nu-ţi face griji.
Ieşi ieşi din apartament şi, de parcă ar fi strigat pentru toţi vecinii, spuse cu voce tare:
Îmi pare rău că vam deranjat, dar nu am găsit altă cale să vorbesc fără urechi indiscrete. Sper să nu se răspândească zvonuri proaste. Dacă e nevoie, îmi cer scuze personal lui Nela. Dar cred că oamenii de aici sunt buni, nu vor bârfi.
Zvonurile circulau, dar erau puţine. Oana le respinge imediat şi cere să nu se vorbească pe numele ei. Deşi a început să se laude mai puţin, tot pleacă din casă rar.
Mihăiţă discuta cu tatăl său, şi au hotărît să se mute. Oanei îi era jenă să se uite la vecini în ochi, că aşa îi înşelase tot timpul.
Aşa că, întro zi senină, familia sa mutat în Bucureşti, mai aproape de Nela. Cum spuse Mihăiţă cu voie bună vecinii curioşi: Mergem la capitală, la doctorii buni, că mamă nu mai se simte prea bine.
Nela nu a mai revenit; a făcut o căsătorie și a uitat de familie.
Apreciaţi, daţi un like şi lăsaţi un comentariu!
