Cum e să prins de febră? În ce stare e el? exclama socră. În somn. Dar nu-i mare lucru, temperatura e ușoară, totul e în regulă, iarna a început. Nu e doar iarnă! Tu lucrezi în casă și aduci tot de la ghișeu acasă! Cât de multe ori îţi spun schimbă meseria!
M-am trezit din somn când am auzit un zgomot puternic: cineva deschidea ușa de la intrare. Am clipit ochii și am privit ceasul abia ora opt dimineața.
Ion, dragul meu, ești tu? am întrebat, ascultând ecoul din apartament.
Nu a venit niciun răspuns. Doar am auzit cum cineva a deschis ușa băii și s-a liniștit…
Am aruncat în grabă halatul de casă și am alergat desculță spre baie.
Când am deschis ușa, am rămas fără cuvinte.
Ion stătea lângă oglindă, cu buzele întinse, admirânduși limba scoasă în afară.
Oana, e adevărat că dacă îţi cazi răceala limba devine albă? a întrebat el.
Tu ești bolnav, nu? am întrebat somnoros.
Probabil, a răspuns Ion, atingânduși fruntea cu mâna. Am nevoie de termometru. Unde e? Lasă-mă să mă întind. De la muncă mau scos și cred că trebuie să chemăm un doctor.
Am scos termometrul. Era exact 37,2°C. Iarna a intrat, Ion sa culcat. Doctorul a venit o oră mai târziu și ia dat concediu medical.
Am sunat mama:
Nu poţi să vii să iei pe Sergiu de la grădiniță? Nu poate să vină acasă Ion e bolnav.
Mama a fost bucuroasă să ajute; era singură și nepoata ei era o rază de soare în viața ei.
Ce sa întâmplat cu Ion? E ceva grav?
Nu, nimic serios. Doctorul a venit, ia dat concediu și nia scris tratamente. Vom odihni.
Cum te simţi? sa îngrijorat mama.
Bine! Am o a doua tură la muncă, o să cer socrului să vină seara să-l vadă pe Ion. Așa va fi o săptămână de a doua tură. Mersi, mamă, am înțeles.
Ce să fac? Trebuie să fac o supă ușoară cu supă de pui, deci mai am de mers la magazin, pe lângă farmacie. Trebuie să scot din congelator pulpe de pui, să cumpăr morcovi și cartofi.
La farmacie am luat tot ce ne trebuia. La prânz lam trezit pe soț.
Ion, ridicăte, mănâncă supă, lam scos din pat printro șotie la umăr.
Ion, rânjit, sa așezat pe pat.
Mă simt greațos! Pot să primesc supa în pat? Nu reușesc să merg în bucătărie.
E așa de rău? Bine, o aduc. Apoi măsori din nou temperatura
A mâncat supa, am măsurat din nou 37,2°C. Iam dat pastile. Ion sa întors cu fața spre perete și a adormit din nou. Mersi Domnului. Dacă vrea să rămână sănătos, îi plătesc concediul medical integral, dar la mine, la magazin, nu e la fel. În familie avem credite, numi pot permite să mă îmbolnăvesc.
Am sunat socra:
Inga, Ion este bolnav. Dacă poţi, verificăl seara. În seara asta avem mulţi clienţi, nul pot suna.
Cum a prins de febră? În ce stare e? a exclamat socră.
În somn. Temperatura mică, totul e bine, iarna a început.
Nu e doar iarnă! Tu lucrezi la casă și aduci tot de la ghișeu acasă! Cât de multe ori îţi spun schimbă meseria!
Inga, nu sunt slabă! Și tot aţi spus că Ion, când era copil, se culca în câteva secunde. Iarna a început și eu nu am nevoie de asta
Pentru a nu prelungi discuţia, am oprit-o repede. Inga îi place să exagereze și e posibil să fie aici în curând. Nuo las să stea pe lângă mine; trebuie să mă pregătesc pentru muncă.
Așa sa întâmplat: socra a venit cu cutii pline de ceaiuri și plante pentru fiul ei, spunând că nu strică să fie pregătiţi. Bine, ea ştie ce e mai bine. Ași schimbat tricoul lui Ion pe unul uscat, strigând:
Ce faci în acea cămașă udă, doar te răceşti mai rău! Cum nu ai observat?
Inga, el dormea, ce să fac eu?
Am plecat la muncă. După câteva ore am simţit slăbiciune. Și eu am devenit slabă! Nupot arăta, trebuie să termin tura. Seara am măsurat din nou temperatura a fost mai mare decât a lui Ion. Am vrut să mă plâng, dar el era ocupat cu altceva.
Mă doare și mă învârt. Mama mia dat ceai cu coacăze și miere, parcă ma uşura, dar seara din nou nu era bine. Ce să iau?
Şi eu mă simt rău
Atunci ia ceva, a spus Ion și sa uitat din nou la limba albă din oglindă. E tot albă.
Amă să nu mă îmbolnăvesc! Nu vreau să mă plâng nimănui. Dacă îi spun mamei, ea va suna la fiecare cinci minute cu sfaturi; dacă socrei, o va acuza, iar Ion rămâne pe el însuş să se descurce.
Deci am decis să nu mă plâng, să iau pastilele în tăcere și să continui să lucrez. Creditele nu se vor plăti singure.
Tot săptămâna Ion a exagerat cu slăbiciunea, iar părea că nu există nimeni mai nefericit decât el chiar dacă termometrul arăta 37°C, el tot spunea că se simte rău.
Socră venea mereu cu ceaiuri și infuzii. Eu nu voiam să mă întâlnesc cu ea în casă; aspectul meu nu era deloc plăcut.
Ion nu observă nimic dormea la televizor sau la telefon. Când ajungeam acasă, Marina (așa îmi strigă eu pe sine) mă măsurau temperatura și doar în a patra zi totul a revenit la normal.
Slăbiciunea a fost acolo, dar am trecut peste. Ion a stat în pat mult timp și a cerut tot: mâncare în pat, să-mi măsori temperatura, să-mi aducă ceai.
Socră spunea că el a fost mereu slăbit când era copil, dar acum sa răcit pentru prima dată în cei cinci ani de căsnicie și era insuportabil.
Al vedeam luptând să treacă prin slăbiciune, mereu plângânduși de foame.
În săptămâna următoare lau externat. Sergiu a fost luat acasă. Mâine Ion merge la muncă.
Stând la masă cu o ceașcă de ceai seară, el mia povestit:
În copilărie totul era mai ușor de suportat, iar acum ce trec eu nuți poţi imagina!
Ce e așa de special? De ce nu ai rezistat?
Dacă ai fi în locul meu, ai înțelege! E uşor să vorbeşti când eşti sănătos.
Am fost şi eu! Am trecut prin asta, dar tu nu ai observat.
Ion ma privit cu neîncredere, apoi a zâmbit șiret, parcă mă prindea în capcană:
Glumeşti, nu? Hai să mergem să dormim!
Eu am oftat tristă da, nu a observat nimic
Așa se termină ziua, iar eu ştiu că doar o femeie ce a născut poate înţelege cu adevărat ce simte bărbatul când are 37°C de febră.
