Fata noastră, Mihaela, nu voia nici în ruptul capului să se mărite. Dar, la 19 ani, a rămas însărcinată cu un coleg de liceu, Constantin, cu care se vedea de trei ani. N-a avut de ales nu voia ca puiul ei să crească fără tată.
Deși era mai mare cu un an, Costi era cam copilăros, mereu cu capul în nori și dependent de mama lui, dar măcar nu s-a ascuns de răspundere. A zis clar că se căsătoresc și că va crește copilul. Așa că au început toată alergătura cu nunta.
Mihaela ar fi preferat să se căsătorească discret, doar ei doi la primărie, dar rudele au vrut o nuntă cum se cade, cu tot satul invitat. Ea nu pricepea de ce să arunce atâția bani pe mesele și paharele altora, când putea să investească totul în viitorul bebelușului. Dar nimeni n-a avut urechi pentru ea. Soacra și sora ei și-au băgat coada peste tot: au ales restaurantul din Chișinău, rochia de mireasă cu tot felul de paiete și invitațiile, de parcă era nunta lor.
Când Mihaela trebuia să meargă la probă pentru rochie, nu-și dorea deloc și-o imagina plină de volane și ștrasuri de n-ai fi știut dacă-i mireasă sau actriță într-un circ. Sora și mama lui Constantin nu erau deloc cunoscute pentru gusturi deosebite. Când rudele au aflat că Mihaela a zis nu, s-au supărat și au început să o facă nerecunoscătoare. Dar sincer, ei nici nu-i păsa, avea alte griji: bacalaureatul, examenele pentru facultate, pregătirile pentru copil.
A ajuns la primărie într-o rochie albă simplă, frumoasă, decentă. Și de aici s-a aprins scânteia.
Rudele nu știau că Mihaela va păstra numele de familie. Constantin știa, n-a avut nimic împotriva, dar soacra s-a enervat instant și a țipat direct spre cei care filmau: Cum să rămâi cu numele tău, nu-i normal!
Mihaela doar a zâmbit și a preferat să se retragă. O aștepta și partea a doua o nuntă mare în satul lui Constantin, cu toate neamurile pășind pe muzica de fanfară. Nervii trebuiau puși la păstrare. Căsătoria n-a ținut decât câțiva ani. Constantin s-a dovedit un soț pe lângă și un tată indiferent. Fiecare weekend îl prindea butonând la calculator, fără să bage în seamă familia. Mihaela, când nu a mai suportat, și-a luat copilul și hainele și a plecat.
Soacra s-a supărat tare, că nu-i stătea bine cu noră fugară. Dar Mihaela, în sfârșit, a simțit că îi e bine și că e liberă și, știi cum e, odată ce scapi de povara, parcă respiră toată casa.
