CUM ȘI-A PREZENTAT RĂZVAN PRIETENA MAMEI LUI…
Mamă, ea e prietena mea, Lenuța Răzvan a încercat să spună cu lejeritate, de parcă s-ar vorbi despre pâine la alimentară, dar tot se simțea în glasul lui o ușoară crispare. Și noi vrem adică să știți să
Mda, ce vrei tu eu știam de mult, mama îl inspecta cu atenție de sub ochelari pe aleasa băiatului. Dar fata asta vrea același lucru, Lenuță? Îl cunoști bine pe Răzvanul meu?
Și dacă-l cunosc, a răspuns viitoarea noră fără pic de reținere. Îl știu ca pe buzunarul de la haină.
Poftim? mama, debusolată, a trecut automat la persoana a treia formală. Cum spui, domnișoară? Vorbesc fetele așa?
Dar ce, e vreo rușine? Poate n-ați auzit vorba a cunoaște pe cineva ca pe buzunarul de la haină? Dar să-l lăsăm pe Răzvan, că pe el văd că-l cunoaștem amândouă. Mai interesant e noi să ne cunoaștem, că dacă nu ne potrivim, degeaba Răzvan se dă peste cap.
Cum adică? s-a bâlbâit mama.
Adică noi două o să așteptăm împreună pe Răzvan când întârzie noaptea de la câte-o chefă cu băieții. O să ascultăm împreună sforăitul lui când vine ghiftuit și obosit.
Dar ce treabă am eu? a încercat mama să preia inițiativa O să dormiți separat… sper…
Dar dvs. o să vi se facă griji pe hol, nu-i așa? Așa fac toate mamele.
Ce-i, măi, cu voi? a intervenit mirat și Răzvan, ciulind urechile la discuția asta ciudată.
Taci! i-au zis amândouă la unison, ca și cum ar fi repetat replici la repetiții.
Bun, doamna Maria, aș vrea să vă întreb ceva. Dar să fiți sinceră: nu v-ați încăierat niciodată cu cineva? Că Răzvan evită subiectul…
Cum să ne batem, domnișoară?! ochii mamei au devenit mari cât cepele. O femeie educată nu se bate!
Ba încă cum! a zâmbit Lenuța. Sunt unele de nu le ții, îi calcă pe bărbați cum vrea sufletul lor…
Vai de mine… ce limbaj, ce grozăvii… mama a oftat și-a dat ochii peste cap.
Eh, lăsați, doamnă Maria, spuneți drept: niciodată nu v-a venit să-i dați câte una soțului, sau, să zicem, domnului Răzvan când stătea prea mult pe la prieteni?
Ei… era să se scape, dar s-a redresat brusc. Nu, niciodată!
Apreciez că vreți să păreți o doamnă cuviincioasă, a zâmbit Lenuța, dar nu se poate! Cum să ai așa băiat și să nu-ți vină măcar odată să-i dai peste fund? Apropo, l-ați bătut vreodată cu cureaua când era mic?
Nu, cu mâna pe inimă! Acum mama spunea pe bune.
Ei… a vrut să intervină iar Răzvan, dar a primit același refren:
Taci!
L-ați cruțat degeaba, doamnă Maria Lenuța a bătut cu o ușurare peste fundul lui Răzvan. La cât caută el beleaua, trebuia să primească exact ce cere! Dar în rest, să știți că Răzvan e om la locul lui. Încă se mai poate modela. Apropo, doamnă Maria, bem un ceai? La ceai lumea e mai sinceră. Am adus și o prăjitură cu cremă, special să ne ungă la suflet…
Seara, când a ajuns acasă soțul Mariei, doamna a anunțat cu mândrie în fața băiatului:
Dragă, să știi că se însoară, în sfârșit, Răzvan al nostru!
Dumnezeule mare! Se poate așa ceva? a exclamat emoționat tatăl.
Nu vă ambalați! Încă nu-s hotărât, a încercat să-i tempereze băiatul.
Ba da, fiule, a spus mama pe un ton care nu accepta discuții. De data asta te însori și pace. Și dacă mai schimbi părerea, pe Lenuța asta o înfiez!
Mamă, să știi că nu-i orfană, s-a strâmbat Răzvan. Are părinți.
Și ce dacă? a dat verdictul mama. Atunci te duc pe tine înapoi la Maternitate și spun că mi-au dat alt copil… Și taică-tu mă susține.
Dacă trebuie, jur pe Ceaslov! tatăl a dat din cap, arătându-i lui Răzvan un pumn ridicat, dar cu un zâmbet pe buze…
