Cine a stat pe patul meu și l-a șifonat Poveste.
Amanta soțului era cu puțin mai în vârstă decât fiica lor obrăjori durdulii, privire naivă, piercing în nas (când fiica a vrut să-și facă unul, el a țipat și i-a interzis categoric). N-aveai cum să te superi pe ea Ioana se uita la picioarele ei goale, vineții de frig, la geaca scurtă și îi venea să-i spună tăios: Dacă plănuiești să faci copii cu acest prost, mai bine ia-ți o pufăcioasă și trage ciorapi pe sub blugi. Dar, desigur, n-a zis nimic. Ioana doar i-a întins Arinei cheile, a luat două genți cu ce mai rămăsese din lucrurile ei, și s-a îndreptat către stația de autobuz.
Doamna Ioana, ce-i cu sertarul acela sub blatul de la bucătărie? a țipat fata după ea. Se pot ține farfurii acolo?
Ioana n-a rezistat și, înainte să plece, i-a aruncat un răspuns acid:
De obicei, acolo ascundeam cadavrele amantelor lui Sergiu, dar tu poți spăla acolo farfuriile.
Fără să aștepte răspunsul și nici măcar să se uite la fața speriată a Arinei, Ioana, mulțumită de ea însăși, a coborât scările. Ei bine, asta a fost douăzeci de ani de viață, pierduți pe drum.
Prima care a aflat de amanta lui Sergiu a fost fiica lor. Sărise peste ore la liceu, crezând că nu e nimeni acasă, și a dat peste nimfa cea tânără care bea cacao din cana ei preferată. Cu cât avea pe ea mai puține haine, cu atât se auzea mai tare dușul unde era tatăl ei. Deșteapta lor fiică, Ana, a pus cap la cap repede totul și a sunat-o pe Ioana:
Mamă, cred că tata are o amantă, și ea poartă papucii mei și bea din cana mea!
Exact ca-n basme, a zâmbit amar Ioana, amintindu-și cum s-a păstrat atunci fata dar nu din cauza trădării, ci din cauză că cineva i-a atins lucrurile personale. Cine a stat pe patul meu și l-a șifonat…
Ioana, spre deosebire de fiică, a primit vestea cu mai multă resemnare. E drept, amorul propriu i-a fost zdruncinat fata era tânără și frumoasă, pe când la ea s-au adăugat kilograme în plus, celulită și alte semne deloc măgulitoare ale femeii trecute de patruzeci de ani. Dar totodată a simțit o ușurare câți ani trăise cu telefoane nocturne, program de lucru schimbător, bonuri din cafenele unde Sergiu n-o ducea niciodată Niciodată nu-l prinsese pe fapt, atât de priceput era Sergiu la ascunzișuri, încât tot ea ajungea să se simtă vinovată.
E prima oară, mințea cu tupeu Sergiu. Parcă mi-a căzut o cometă în cap, ce să zic.
Cometa era de fapt o angajată la hotelul unde Sergiu fusese delegat. Avea douăzeci de ani, iar în afară de fața drăguță n-avea nici alte calități. Nici prea multă minte, fiindcă s-a ținut după Sergiu tocmai la București și s-a mutat într-o cameră murdară, cu bani strânși cu greu. Se vedeau la apartamentul lor acolo putea să se spele, să-și usuce hainele. De-asta, Ioana se mira de ce mașina de spălat mergea numai pe program rapid, și nu pe țesături mixte cum obișnuia!
Apartamentul era al lui Sergiu, moștenit de la tată încă dinainte de a se căsători, și când Ioana a decis să divorțeze, a plecat împreună cu fiica în garsoniera primită de la bunica, la periferia Chișinăului. Ana s-a plâns cum să meargă așa la liceu?
Atunci stai cu noi, a propus Sergiu, dar a primit și mai multe reproșuri. Măcar fata era capabilă să-i spună în față tot ce credea despre el.
La început a fost greu cu noile drumuri alte magazine, job-ul și școala la o oră distanță. Dar încet-încet s-au obișnuit Ioana și-a găsit alt loc de muncă, Ana a intrat la colegiu, de unde ajungea mai repede. Nici nu mai era timp de supărat grijile zilnice și examenele de absolvire le țineau mereu ocupate, iar când s-au liniștit, dispăruse și orice tristețe.
Arina a mai sunat-o pe Ioana de câteva ori să întrebe la ce temperatură se coc plăcintele sau unde să bage pastila în mașina de spălat vase. O dată a și venit, cu niște poze uitate, de care Ana avea nevoie urgent pentru festivitatea de absolvire. Sergiu n-a venit cu ea (sau i-a fost frică), Ioana era răcită, iar Ana nici nu voia să audă să pășească în vechiul apartament, că-i strica toată starea, iar avea examen la informatică.
E drăguț la voi aici, a spus Arina stângaci, privind pereții șterși și lustra demodată.
Ioana a zâmbit cu subînțeles da, e drăguț, ce să-i mai zici. Dincolo, era modern și elegant, și douăzeci de ani a muncit să arate așa. Ce mai contează, să se bucure cine poate.
Însă acea vizită avea să se răzbune. După vreun an de la acea zi, într-o seară târzie, s-a auzit cheia în ușă.
La tine vine cineva? a întrebat Ioana pe Ana.
Fata n-a știut ce să zică.
În prag stătea Arina, cu fața plânsă, rimel și sclipici topit pe obraji, o geantă sport plină în mână.
I s-a întâmplat ceva lui Sergiu? s-a panicat Ioana.
Ba da! a spus printre lacrimi Arina. L-am prins că se sărută cu secretara! Am vrut să-i fac surpriză, că tot lucra până târziu și
Și a început să plângă din nou, ca un copil, ascunzând fața în palme.
Dar tu de la mine ce vrei? a întrebat Ioana, înțelegând unde bate cu geanta doldora.
Pot să stau la voi peste noapte? N-am niciun leu. Mâine o să plec cu trenul la mama.
Și cu ce pleci, dacă n-ai bani?
Mă gândeam că mă ajutați.
Ioanei nu-i mai venea să plângă, nici să râdă.
Ana a decis pentru ea.
Ia-ți bagajul și pleacă! a șuierat scârbită, adăugând niște vorbe pe care nu le spusese niciodată până atunci.
Ioana a privit mustrător spre fiică.
Intră, Arina, i-a spus. E noapte, n-am să te las afară.
A urmat și mai greu.
Fata s-a supărat atât de tare încât a zis: ori eu, ori ea. Ioana a ridicat din umeri e alegerea ta, ești majoră, dacă vrei, mergi la taică-tău.
Să am eu treabă cu tata! Mă duc la Nati!
A fost nevoie să-i cheme taxi, ca să stea la prietena ei. Apoi a trebuit să-i dea ceai cald și valeriană Arinei, care într-un an la Chișinău nu-și făcuse prieteni, nici servici, doar un nou piercing în limbă. Banii i-a dat până la urmă Ioana nici n-avea unde s-o găzduiască. A mers cu ea chiar la gară, să nu se piardă printre peroane.
Arina i-a mulțumit mult, i-a cerut iertare și a promis că va schimba tot va merge la școală și nu se va mai băga cu bărbați însurați.
Mama mereu mi-a zis că sunt aiurită. Avea dreptate.
Ioana n-a mai stat să-i facă cu mâna din tren n-avea rost. Cu fiica s-au împăcat repede, dar Ana tot nu pricepea cum l-a putut primi mama pe acea străină în casă. Ioana îi mângâia părul moale, zâmbind:
Crești tu, ai să înțelegi.
Sergiu a sunat peste o săptămână. Zicea că a realizat tot, a părăsit pe Arina și vrea să fie iarăși o familie fericită.
Nu mai ai cămăși curate, nu-i așa? a zis Ioana ironic.
Da, a oftat el. Și ea nici nu știe să spele, umblu de un an numai cu haine pătate.
Normal că Ioana nu s-a întors. Nici n-a rămas cu dușmănie. Dar nu se putea să nu observe starea i s-a schimbat radical: avea lejeritate în gând și suflet, zâmbea mai des ca oricând. Și-a luat un cățel, cu care se plimba seara. S-a împrietenit cu un vecin simpatic ce dacă era cu zece ani mai mare, nici ea nu mai era tânără. Și viața și-a reluat cursul firesc.
Uneori trebuie să treci prin furtuni ca să descoperi liniștea ta. Dacă rămâi așezat pe loc, nici n-ai să vezi ce soare poate fi după nori.
