27 aprilie 2024 Jurnal
Astăzi m-am trezit cu un gust amar în gură, amintindu-mi de aceeaşi nebunie de la căsuţa de la sat. Ce neasupraţi aţi adus prin tot acest haos? Sună pe familia ta, să vină să pună ordine, m-am certat cu mine însămi, în timp ce spălam încă o dată lenjeria curată după oaspeţii lui Andrei. Nu mai pot să mă ocup de curăţenia lor. Deja mă satur de spălat zăpada de pe cearşafuri după prietenii lui, care au înnebunit să petreacă nopţi la căsuţa noastră de la Bucov.
În timp ce pregăteam cina, Andrei mi-a spus că mama lui a sunat: Vrem să mergem în weekend la grătar. Încercând să păstrez calmul, i-am răspuns că Bine, să plece, că noi nu avem nevoie de nimic. Nu-i placea săși vadă soacra, pe Livia, în jurul căsuţei, așa că am încercat să minimizez situaţia.
Ei vor să vină la noi la căsuţă, nu au alta, a explicat Andrei, eu am nevoie să merg la service în sâmbătă. A spus lucrul ca pe o certitudine. Am zis că nu putem să plecăm la căsuţă în weekend, de aceea mama a cerut cheile.
Nu mi-a rămas decât să accept, deși am ştiut că mă voi regreta. Când am ajuns în weekend la căsuţă, am rămas fără cuvinte: totul părea că a trecut un torent. Fructele strânse erau pe podea, iar camera de zi era murdară, cu o oală veche de ciorbă singură pe aragaz. Draperia de la fereastră era smulsă. Totul părea imposibil de înțeles pentru mine. Părinţii lui Andrei au trecut deja de şaptezeci de ani.
Am izbutit să îi spun totul lui Andrei:
Ce neasupraţi aţi adus prin tot acest haos? Sună pe familia ta, să vină să pună ordine, am exclamat din nou. Nu-mi mai dau de curăţat după prietenii tăi. Au ocupat căsuţa noastră.
Poate că aş exagera. Pune tot în mașina de spălat, scoate și întinde, a replicat el cu un ton de aşezat. Hai, data viitoare te ocupi tu de toate! Nu e așa cum îţi place să vezi căsuţa și parcela noastră?
Dar Andrei nu a făcut niciun telefon. Nu am mai vorbit cu el, iar apoi am făcut pace. Eram căsătoriţi de doar doi ani, ne-am căsătorit din iubire, dar de data asta începuse să mă îndoiesc dacă am grăbit lucrurile. Încă nu aveam copii.
Viaţa curgea ca de obicei: lucru, casă, lucru, casă. În weekend mergeam la plimbări sau la drumeţii cu prietenii. Totul sa schimbat când mama mea, Ana, sa despărţit de soţul ei și sa mutat în Cluj. Căsuţa noastră a rămas la mine.
Dintrodată, toată familia lui Andrei a început să mă adore. Întotdeauna cineva voia să vină în vizită la căsuţă. Toţi ştiau că frigăruielor la aer liber sunt cele mai bune pe lângă foc.
Verişii, verișoarele, unchi şi mătuşi, chiar şi bunica lui Andrei, au început să vină la munte, la râu, la grătar. Prietenii lui Andrei au venit şi ei. Toţi au doriţi să petreacă noaptea. Andrei se obișnuise să pregătească grătarul, dar eu începeam să mă sătur de toate astea, fără să vreau să stric relaţia cu familia lui.
Aşteptam cu nerăbdare weekendul, ca să scap de haos. Când ne-am căsătorit, mama lui Andrei, deja în vârstă, a născut un fiu târziu. Avea şi o soră, Maria, cu zece ani mai mare decât el, dintrun sat din Maramureș, care credea că totul este comun.
Maria şi soacra, Liviu, strângeau la căsuţă tot ce găseau creme, şampon, bureţi, chiar şi papucii mei de casă. Din nou, Liviu a sunat şi a cerut cheile căsuţei. De data aceasta Maria a vrut să ducă la căsuţă şeful ei pentru o vacanţă şi grătar.
Şi, ca de obicei, nu mau întrebat cum mă simt.
Dăm cheia mamei, a spus Andrei. Desigur că îşi amintea reacţia mea de la ultima vizită, dar nu a vrut să vorbească despre asta.
Am înţeles că trebuie să acționez, iar Andrei sa pus de partea lor. După ce am parcurs în minte mai multe variante, am sunat la mama şi mam plâns.
Voi suna înapoi, mia răspuns scurt.
După douăzeci de minute, am telefonat și iam spus că sora mea, Elena, și soțul ei vor veni la căsuță să stea puțin. Nu-ţi face griji, mătușa Oana te va ajuta, iam spus.
Mătură! Oana, verișoara mea, mă făcea să mă tem; în copilărie mergea cu mine la pescuit cu uneltele ei, iar amintirile acelea rămân cu mine. Oana Borș a crescut școlile.
Seara, Oana ma sunat:
Ce faci, nepoată, aşa cum nute văd de mult. De ce taci, sună-mi de curând. Cum să reacționez, ușor să sperii sau să fiu drastic? A râs larg la gândul de ași întemeia propria strategie.
Îi spui că căsuţa e a mea? a întrebat Oana.
Nu-mi amintesc, dar toţi cred că e a mea, am răspuns.
Nu te stresa, micuţa, vom rezolva totul în bine.
În duminică, soacra, Gabi, a sunat furioasă:
Aţi vândut căsuţa? Unde e banii? De ce nu neaţi spus?
Se pare că sâmbătă Marii şi şefului ei au ajuns la căsuţă, iar pe teren era deja un grup de cinci persoane care prăjeau frigăruie.
Cine sunteţi voi? a exclamat Gabi.
Şi voi, cine sunteţi? a întrebat o doamnă autoritară, apropiinduse. Eu sunt stăpâna căsuţei, nu vă cunosc, cum aţi intrat? De unde aveţi cheia?
În grupul de soacre a apărut confuzie. Sora lui Andrei a încercat să explice relaţia și cheia primită. Gabi a arătat dezamăgire, iar Maria sa încurcat. Gabi a rămas tăcută.
În final, iau luat cheile și leau cerut să plece, amenințând că dacă nu pleacă, vor rezolva de unde au cheile.
De la distanță am auzit cum Gabi strigă la telefon. Andrei nu înţelegea nimic, nici nu putea spune ceva.
Ia telefonul către soție, ia spus Andrei. Căsuţa nu e a ta! a spus Gabi cu o voce solemnă.
Voi întreba dacă aţi cerut vreodată?, am încercat să vorbesc calm. Aţi decis că tot ce e în jurul nostru aparţine şi vouă?
Ştiţi că Maria a invitat şeful ei la căsuţă? Dacă îl supăraţi pe el, el o poate concedia. Dacă el pleacă, vina e pe tine, a erupt Gabi.
Şi eu ce am eu de făcut? Oana, verișoara mea, a venit să se odihnească; nici măcar nu maţi întrebat. Cumpăraţi propria voastră căsuţă și odihniţivă acolo, am strigat eu.
După asta nu voi mai veni, nici familia mea, a sfârșit Andrei, tremurând.
A fost prima noastră ceartă reală. Andrei sa supărat, Maria a fost concediată.
Nu îţi voi ierta niciodată asta, a spus el. Familia mea va iubit și eu mam simţit trădată.
Eu credeam că Maria a fost concediată din alte motive și am înțeles că nu îmi pasă de nimeni. Relația noastră era blocată în capcana unui impas.
Mama, cred că mă voi despărţi de Andrei, iam spus.
Decide singură, ești mare. Unde vei locui? Am închiriat apartamentul meu. Mergi la Oana.
Mulţumesc, i-am răspuns, uimită. Probabil voi închiria un apartament.
Am depus actele de divorţ, am închiriat un apartament și am părăsit căsuţa. Nu mai revăd pe nimeni la munte.
Sper să nu ratez alte poveşti interesante; vă invit să rămâneţi pe pagină și să lăsaţi comentarii, reacţii şi gânduri.
