Recent am fost în vizită la fiul meu, Mihai. De fapt, am venit să-l ajut. Ideea este că Mihai a decis să lipească un tapet nou și m-a rugat să-l ajut. Bineînțeles, nu puteam refuza să-i îndeplinesc dorința.
Mi-am luat concediu de la serviciu și am plecat spre Mihai. El locuiește la 250 de kilometri de mine. Am ajuns miercuri. Aveam câteva zile la dispoziție pentru a termina treaba. Eram convinși că vom reuși să terminăm la timp.
În prima zi am pus tapetul într-o cameră, iar a doua zi – în alta. Într-o seară a sunat telefonul. Fiul meu a ridicat receptorul și a spus:
– Da, vino! Minunat! O să mă bucur să vă văd pe toți! Faceți cunoștință cu noii mei prieteni! Ei își aduc mâncare!
Am întrebat:
– Cine sunt?
– Oaspeți! Cinci persoane! Și până atunci trebuie să terminăm cu tapetul în camera asta.
Am rămas șocat:
– Mihai! Ce oaspeți?! N-avem mâncare! Avem doar omletă în frigider! Și nu ajunge pentru toți!
– Nu te îngrijora, tata! Totul va fi bine! Oaspeții își aduc mâncare! Noi trebuie doar să pregătim tacâmuri și ceai.
Am fost foarte surprins. Eu eram obișnuit altfel: când invitam oaspeți, cumpăram produse și pregăteam multă mâncare. Dar fiul meu mi-a explicat că pentru ei e diferit.
Am avut timp să terminăm cu tapetul, să facem un duș și să ne pregătim. Apoi au început să vină oaspeții fiului meu. Fiecare a adus câte două feluri de mâncare. Cineva a adus ciorbă și sarmale, altcineva salată de boeuf și plăcinte, iar unii mititei și salată. Iar Mihai doar a pus ibricul cu ceai, miere și zahăr. Se pare că pentru această ocazie, Mihai cumpărase deja farfurii de unică folosință.
Masa a fost îmbelșugată. Toată lumea a mâncat cu plăcere, apoi am băut ceai. Una dintre femei a început să cânte, iar noi am început să cântăm alături de ea. Seara a fost foarte veselă, familială și emoționantă.
După aceea fiecare și-a luat vasele și oaspeții au plecat. Iar noi, cu Mihai, am spălat doar cănile și lingurițele, farfuriile le-am aruncat direct la coș. Totul a durat nu mai mult de zece minute.
Apoi l-am întrebat pe Mihai: cine a venit cu ideea aceasta? Și el mi-a răspuns:
– Înainte întâmpinam oaspeții așa cum spui tu. Dar era atât de complicat și scump. Ne-am sfătuit cu prietenii și am decis că ne vom întâlni pe rând la fiecare, și fiecare să aducă două feluri de mâncare. Gazda doar pregătește tacâmurile și ceaiul. Am început să ne întâlnim așa, ne-a plăcut tuturor, și acum ne întâlnim constant așa!
Și mie mi-a plăcut tare mult. Am povestit despre asta prietenilor și cunoscuților mei. Dar lor nu le-a plăcut, cine știe de ce. Păcat!
Ei chiar au refuzat să încerce astfel de întâlniri. Dar cred că este o idee foarte bună…
