Recent am vizitat pe fiul meu, Ion. Mai precis, am venit să-l ajut. Ideea e că Ion a decis să schimbe tapetul și m-a rugat să-l ajut. Desigur, nu puteam să-i refuz această cerință.
Mi-am luat concediu de la serviciu și am plecat spre Ion. El locuiește la 250 de kilometri de mine. Am ajuns miercuri. Aveam câteva zile la dispoziție să terminăm totul. Eram siguri că vom reuși să ne încadrăm în timp.
În prima zi am pus tapet într-o cameră, iar a doua zi într-o altă cameră. Într-o seară, a sunat telefonul. Fiul meu a răspuns și a spus:
– Da, vino! Super! O să fiu foarte bucuros să vă văd pe toți! Faceți cunoștință cu noii mei prieteni! Ei aduc singuri mâncarea!
L-am întrebat:
– Cine sunt?
– Oaspeții! Cinci persoane! Și până atunci trebuie să punem tapet în camera aceasta.
Eram șocat:
– Ion! Ce oaspeți?! Nu avem mâncare! Avem doar omletă în frigider! Și nu ajunge la toți!
– Nu te îngrijora, tată! Totul va fi bine! Oaspeții aduc mâncarea! Noi trebuie doar să pregătim vesela și ceaiul.
Eram foarte surprins. Eu eram obișnuit cu altceva: când inviți oaspeți, trebuie să cumperi produse și să gătești multă mâncare. Dar fiul meu a zis că la ei e altfel.
Aveam timp să punem tapetul, să facem duș și să ne aranjăm. Apoi au început să sosească oaspeții fiului meu. Fiecare a adus câte două feluri de mâncare. Cineva a adus ciorbă și sarmale, altcineva salată de boeuf și plăcinte, altcineva friptură și salată. Iar Ion doar a pus la fiert ceainicul, mierea și zahărul. Se pare că pentru o asemenea ocazie, Ion deja cumpărase veselă de unică folosință.
Masa a ieșit bogată. Toți au mâncat cu plăcere, apoi au băut ceai. După aceea, o femeie a început să cânte și noi am acompaniat-o. Seara a fost foarte veselă, familială și emoționantă.
După, fiecare oaspete și-a luat vesela și au plecat. Noi cu Ion am spălat doar ceștile și lingurițele, iar farfuriile le-am aruncat la gunoi. Nu a durat mai mult de zece minute.
Apoi l-am întrebat pe Ion: cine a venit cu ideea asta? Iar el mi-a răspuns:
– Înainte și noi întâmpinam oaspeții cum zici tu. Dar era atât de obositor și scump. Așa că ne-am sfătuit cu prietenii și am decis să ne întâlnim pe rând la fiecare acasă, și fiecare trebuie să aducă câte două feluri de mâncare. Gazdei îi rămâne doar să pregătească vesela și ceaiul. Am început să ne întâlnim așa, ne-a plăcut foarte mult și acum o facem mereu!
Mi-a plăcut și mie foarte mult. Le-am povestit prietenilor și cunoscuților mei. Dar lor nu le-a plăcut, din păcate. Nici măcar nu au vrut să încerce asemenea întâlniri. Îmi pare rău, pentru că mi se pare o idee foarte bună.
