— Ce fel de rochie „de la țară” e asta? — Sora mea m-a umilit în fața tuturor. „Darul” meu de răspuns a făcut-o să fugă…

Imaginaţi-vă această scenă. Sânziana fata mea e întotdeauna la modă, subţire ca o trestie, o adevărată piesă de stil. Eu… eu sunt o femeie firească. Am luat câteva kilograme în plus, iar pe faţă mi-a apărut o ridicătură. Viaţa merge, ce să zicem.

Fiecare noastră întâlnire se transformă pentru mine întro mică tortură. O face, probabil nu din răutate, ci din cele mai bune intenţii. Se apropie de mine, îmi scanează cu privirea lui Xray și începe:

Mihăi, o, oare această rochie nu-ţi va cădea prea mare? Parcă e… de bunică.

Mihăi, ar trebui să-ţi schimbi tunsoarea, aia îţi adaugă cam cinci ani.

Doamnelor, ce ruj e ăsta! Culoarea lui nu se mai vede de zece ani!

Și spune toate astea cu un zâmbet dulce, compătimitor, ca şi cum miar dori bine. Eu, după fiecare astfel de compliment, mă simt cu moralul sub nivelul podelei și nu vreau să mă uit în oglindă nicio săptămână.

Rău? Aşa de rău! Nu sunt eu un model de copertă de revistă, iar sora mea îmi loveşte în continuare punctul sensibil.

Mai întâi am îndurat, am făcut glume, am schimbat subiectul. Dar picătura care a revărsat paharul a fost aniversarea mamei.

Mam pregătit pentru această sărbătoare! Am cumpărat o rochie nouă, frumoasă, miam aranjat părul, mam machiat. Mam simţit ca o regină, sincer!

Neam adunat cu toţi la un restaurant din Bucureşti. Oaspeţi, rude, toţi îmbrăcaţi şic şi veseli. Şi, în acel moment, vine Sânziana spre mine, mă scanează de la cap la picioare şi, cu voce tare, ca să audă toată lumea, spune:

Mihăi, ce e cu rochia asta? E şi râs, şi păcat Ca la mătuşa noastră Şuţa din sat. Dacă ai fi cerut o părere de la mine, ţiaş fi ales ceva decent.

În clipa aceea simt pământul să-mi dispară sub picioare. O face în faţa tuturor! Doar a împins cu apărarea spre suflet. Şi ce să rămână din starea sărbătoresc, după așa ceva?

Atunci, ceva se declanșează în mine. Gata, nu mai tac! E rândul meu să reacționez. Şi eu, dragele mele, mam pregătit foarte bine pentru această aniversare

Nu am început un scandal. De ce? Am inspirat adânc, miam arătat cel mai fermecător zâmbet şi iam rupt la jumătate replică:

Sânzianu! am exclamat voce tare și plină de viaţă. Îţi mulțumesc din suflet! Chiar apreciez grija ta! Eşti adevărată specialistă în a găsi defectele altora!

Sânziana sa luminat. A crezut că o laud. Naivitatea ei e de-a dreptul adorabilă.

Dacă eşti aşa de pricepută în toate, am continuat, ridicând de pe scaun o cutie pregătită în avans, am decis să-ţi fac un cadou!

Toţi invitaţii sau uitat curioşi spre noi. Iam înmânat o cutie frumos legată cu panglică. Ea a început să o deschidă cu nerăbdare, probabil gândinduse că e parfum sau ceva de machiaj.

În interior, dragele mele, se afla un certificat elegant imprimat pe hârtie de calitate, pentru o consultaţie individuală la un psiholog renumit. Tema era: Cum să îţi creşti stima de sine fără săţi diminui apropiaţii. Lam citit cu voce tare, ca să audă toţi din sală, din bucătărie, şi chiar şoferul microbuzului care trecea pe lângă restaurant! Oh, cum ma surprins pe atunci!

Iată, surioară! am spus când ea mia ridicat ochii spre mine, surprinsă. Mam gândit că ţiva fi util. Te va ajuta să devii cu adevărat încrezătoare, fără să te afirmi pe seama mea! Cum se spune, lovim ţinta!

A trebuit să vad chipul ei! Mai întâi a fost total derută. Apoi a căpătat conştientizare. Şi, în cele din urmă, obrajii i sau umplut cu un roşu aprins, pe care cuvintele nu-l pot descrie.

În sală a căzut tăcerea, apoi un unchiu a început să râdă zgomotos. Şi, unul câte unul, au urmat ceilalţi. Toate acestea remarkuri otrăvitoare au ieșit la iveală! A încercat să mă umilească, dar a sfârșit prin a se face singură de zahăr.

Finalul sa petrecut imediat. Sânziana a şoptit ceva, a prins geanta și a ieșit în fugă din sală

Şi, pentru că știţi întrebarea care vine de nicăieri da, neam împăcat. Suntem surori.

De atunci, să ştiţi, nu a mai atins niciodată, nici prin cuvânt, aspectul meu fizic. Când nevedem, vorbim doar despre vreme. Şi ştiţi ce? E chiar plăcut.

Asta e povestea. Vă mulțumesc că aţi ascultat până la capăt! Dacă va atins, daţi un like, îmi va face plăcere! Şi scrieţi în comentarii poveştile voastre vaţi întâmplat ceva asemănător? Distribuiţi şi la prietena voastră e grozav!

Please rate
Group News
— Ce fel de rochie „de la țară” e asta? — Sora mea m-a umilit în fața tuturor. „Darul” meu de răspuns a făcut-o să fugă…