– Ce fel de necăjiţi au tot venit pe aici? Sună‑ţi rudele să vină să pună ordine, se revoltă Lilia. – Nu voi curăţa în urma lor. Deja mă satur cu spălatul lenjeriei după prietenii tăi. Ei tot au ales să doarmă la coliba noastră de vacanţă.

Ce ne facă la noi acești nepripăcaţi? Sună pe rudele tale, să vină să pună ordine, se revoltă Doina. Eu nu voi curăţa după ei. Mă satură să spăl lenjeria de pat de fiecare dată când vin prietenii tăi să doarmă la casa noastră de vacanță.

Ascultă, mama a sunat, îi răspunde Mihăi din timp de cină. Vor să plece în weekend la grătar cu familia.

Bine, nora mea, spune soţia. Să meargă, iar noi ce? Nu prea suport pe soacră.

Dar vor să vină la cabana noastră, explică Mihăi. Nu au alta, iar eu sâmbăta am programare la serviceul auto. Vorbeşte aşa, ca şi cum ar fi evident. Am zis că nu ne putem duce în weekend, de aceea mama a cerut cheia.

Doina nu avea de ales decât să accepte, lucru de care mai târziu s-a plâns. Când în weekendul următor au pornit spre cabană, a rămas fără cuvinte la ce a găsit. Cabana semăna cu un coșmar după un hoardă.

Căpșuni strânse, podeaua murdară, pe aragaz stătea singuratică o oală cu supă veche. Din fereastră fusese smuls drapajul. Doina nu-şi dădea seama ce se întâmplase. Părinţii lui Mihăi au trecut de şaizeci de ani.

A scos totul la lumină soțului.

Ce ne facă la noi acești nepripăcaţi? Sună pe rudele tale, să vină să pună ordine, exclamă din nou Doina. Nu mai vreau să spăl lenjeria după prietenii tăi. Ei au ocupat cabana noastră în fiecare noapte.

Crezi că te-ai suprasolicitat. Pune în mașina de spălat, scoate și întinde.

Hai, data viitoare să faci TU toate astea! Ce fel de renă e cabana noastră, cum vrei să fie?

În schimb, Mihăi nu a sunat nicăieri. Doina nu a mai vorbit cu el, dar totuși s-au împăcat. La două ani de căsnicie, s-au căsătorit din dragoste, deși Doina uneori se gândea că a fost prea grăbită. Nu aveau copii.

Viaţa curgea ca de obicei: muncă, casă, casă, muncă. În weekenduri mergeau la plimbări sau la natură cu prietenii. Totul sa schimbat când mama Doinei sa căsătorit brusc cu un bărbat din alt oraș și a moștenit cabana familială.

De atunci rudele lui Mihăi au început să o iubească pe Doina. Toată lumea voia să vină la cabană; se spune că frigaruii la aer curat sunt de nedespărțit.

Rudele au început să apară ca din senin: veri, verișori, unchi și mătuși, chiar și bunica lui Mihăi, toţi dorind să petreacă timpul la râu și la grătar. Și, bineînţeles, prietenii lui Mihăi.

Toţi veniseră cu corturi și planuri de noapte. Mihăi, ca de obicei, pregătea grătarul. Doina se sătură de această aglomerație, dar nu voia să strice relaţia cu familia și prietenii soţului. Trebuia să facă ceva.

În sfârşit, aștepta cu nerăbdare weekendul. Când sau căsătorit, mama lui Mihăi era deja în vârstă şi născuse fiul târziu. Era şi o soră, Ilinca, cu zece ani mai mare decât el. Soacra venea din sat și credea că tot ce e în jur e comun.

Ilinca și sora lui Mihăi, Maria, luau tot ce găseau la cabană: creme, şampoane, bureţi şi chiar papucii de casă ai lui Doinei. Apoi, din nou, a sunat soacra și a cerut cheile cabanei. De data asta, Maria a hotărât să-şi ducă la cabană şeful ei. Era planificat un weekend de grătar.

Și, ca de obicei, Doinei nu i sa cerut părerea.

Dăm cheia mamei, a zis Mihăi. Desigur, el îşi amintea reacţia Doinei la vizita precedentă a rudelor, dar nu voia să aducă vorba în discuţie.

Doina a înţeles că trebuie să reacţioneze, iar Mihăi era acum pe o parte. Gândind diferite scenarii, a sunat pe mama ei şi a depus plângere.

Îţi dau și eu un telefon, a răspuns scurt mama ei.

După douăzeci de minute, a sunat şi a spus că sora ei, cu soţul, vor veni la cabană pentru o vreme. Nu-ţi face griji. Mătuşa Elena te va ajuta.

Doina a răsuflat ușurată. Mătuşa Elena îi aducea aminte de vacanţele de vară petrecute la casa iernii mamei, amintiri cu care nu se identifica deloc. Elena Borişă era cunoscută pentru că îşi creşte copilul în frică.

Seara, Elena a sunat.

Ceau, nepoată, cum îţi merge? De ce nu îţi auzi vocea? Vorbeam cândva, nu? Cum vrei să te comporţi, cu puţină teamă sau cu fermitate? a chicotit.

Doina sa cutremurat. Îi-ai spus că cabana e a mea? a întrebat Elena.

Nu-mi amintesc, dar toţi cred că este a mea.

Nu-ţi face griji, micuţă, o să rezolvăm totul.

În duminică, soacra a sunat, supărată. Aţi vândut cabana? Unde-s banii? De ce nu ne-aţi anunţat?

Sa dovedit că sâmbătă au ajuns la cabană Ilinca cu şeful ei şi soacra cu soţul. Doar pe parcela din faţă, un grup de cinci persoane deja ardeau frigarui.

Cine sunteţi? a exclamat Gălina Petrovna.

Și voi cine sunteţi? a răspuns, cu glas autoritar, doamna de la cabană. Eu sunt proprietara, nu vă cunosc. De unde aţi luat cheia?

În grupul soacrei a apărut confuzie. Sa încercat să explice legăturile de familie şi cheia primită. Doamna de la cabană a arătat nemulţumire, iar Ilinca sa încurcat. Gălina Petrovna a rămas tăcută.

În cele din urmă, cheile au fost luate, i sa cerut să plece şi să nu se întoarcă, ameninţând să investigheze sursa cheilor.

Doina a auzit de la distanţă strigătele soacrei la telefon. Mihăi nu înţelegea nimic, nici nu ştia ce să spună.

Dă telefonul soţiei, ia aruncat Mihăi. Cabana nu e a ta! a exclamat soacra, solemn.

V-aţi întrebat vreodată? a încercat să rămână calmă Doina. Credeţi că tot ce este în jurul nostru aparţine vouă?

Ştii că Ilinca a invitat şeful la cabană, nu ştii ce consecinţe pot avea? Dacă o concediază, e vina ta, sa revoltă Gălina.

Eu nu am nicio treabă cu asta! Mătuşa Elena a venit să se odihnească, nu maţi întrebat. Cumpăraţi-vă propriul loc şi plecaţi, a strigat Doina. Vă veţi descurca fără noi.

După asta nu mai vin acasă, nici rudele mele, a exclamat Mihăi, speriat.

Era prima lor ceartă serioasă. Mihăi sa supărat. Ilinca a fost concediată. Nuţi voi ierta niciodată asta, ia spus el. Familia mea îţi acordă dragoste şi grijă, iar tu neai înşelat.

Doina credea că concedierea Ilincăi nu a fost din alt motiv decât cel expus. A realizat, spre surprinderea ei, că nu îi păsa de toţi aceia. Nu era prima dată când lucrurile se întorceau în favoarea lui. Relaţia lor a ajuns întrun impas.

Mamă, cred că mă voi despărţi de Mihăi, a mărturisit Doina.

Decidă singură, eşti adultă. Unde vei locui? Am închiriat apartamentul meu. Mergi la Elena.

Mulţumesc, desigur. Cred că voi închiria un apartament, a răspuns Doina.

Doina a depus cererea de divorţ, a închiriat un apartament şi a plecat de lângă Mihăi. Nu a mai revenit la cabană.

Pentru a nu rata alte poveşti interesante, abonaţivă la pagina noastră! Lăsaţivă părerile şi emoţiile în comentarii şi susţineţi cu likeuri.

Please rate
Group News
– Ce fel de necăjiţi au tot venit pe aici? Sună‑ţi rudele să vină să pună ordine, se revoltă Lilia. – Nu voi curăţa în urma lor. Deja mă satur cu spălatul lenjeriei după prietenii tăi. Ei tot au ales să doarmă la coliba noastră de vacanţă.