Caut femeie fără probleme materiale: am ieșit la întâlnire cu un bărbat care, la 45 de ani, locuia cu mama lui… și asta mi-a schimbat viața pentru totdeauna.
Vă amintiți cum era odinioară, când citeai anunțurile de la rubrica matrimonială în ziare sau răsfoiai profiluri pe un site de întâlniri, întrebându-te câte poate spune despre un om un singur rând, strecurat printre prezentări și cerințe? Nu poza alături de o Dacie lustruită și nici lista interminabilă de condiții, ci doar o frază aparent aruncată la întâmplare, dar atât de clară.
Caut femeie fără probleme materiale.
Aceste cuvinte mi-au sărit în ochi într-o sâmbătă seară ploioasă, în timp ce răsfoiam din plictiseală profilurile. În fotografie era un bărbat absolut obișnuit: nu prea slab, nu prea gras, privire blajină, cămașă curată. Să îl numim Viorel, de 45 de ani.
De obicei, rândurile de acest fel le ignoram din reflex. Traducerea lor feminină era, de regulă: Nu intenționez să mă implic financiar și mă gândesc că vei plăti tu pentru amândoi. Totuși, în seara aceea a biruit curiozitatea mea de observator. Voiam să văd ce se ascunde în spatele pretenției de independență financiară, venită de la un bărbat de-a dreptul… banal.
Curiozitatea rareori aduce bine, dar de data asta mi-a adus măcar material de povestit pe viață. Am convenit să ne vedem.
Prima impresie ordine și un soi de neliniște ascunsă
Viorel a propus să ne întâlnim în parcul Valea Trandafirilor. O alegere clasică pentru cei ce evită riscul unei cafele scumpe la prima întâlnire. Nu am obiectat oricum îmi place să mă plimb, iar vremea era răcoroasă, dar cu soare.
A venit la minut, fix la ora stabilită. Atunci mi s-a părut un punct în plus, dar mai târziu aveam să realizez: nu era punctualitatea sigură pe sine, ci rigurozitatea aproape de scolar, ca pe vremuri la liceu. Stătea la poarta parcului, drept, cu pantalonii la dungă atât de fixați, că păreau tăioși.
Bună ziua, zise el, aruncând o privire evaluativă peste paltonul și geanta mea. Parcă analiza dacă port sau nu vreun brand, că doar poate-poate găsește la mine vreo problemă materială.
Ne-am pornit la pas pe alee, vorbind despre vreme, străzile orașului, oboseala urbană. Viorel vorbea clar, ușor didactic, dar mereu părea că așteaptă o confirmare, un gest de aprobare sau poate că își pregătește apărarea.
Interviu pentru postul de femeie comodă
După ce politețurile s-au consumat, Viorel a trecut la subiect. Nu subtil, ci direct, ca la interviu.
Cu ce vă ocupați?
Sunt contabil-șef la o firmă de transport.
A, foarte bine. E stabil. Aveți locuință proprie sau sunteți cu chirie?
Era să mă împiedic. De obicei asemenea întrebări apar după câteva pahare de vin, nu în minutul cincisprezece al întâlnirii.
E a mea, am zis, mințind, curioasă unde vrea să ajungă.
Excelent, spuse el vizibil liniștit. În ziua de azi multe femei vor bărbat doar să le rezolve cu ratele și creditele. Eu cred că o relație trebuie să înceapă de pe picior de egalitate.
La prima vedere, sună corect. Cine nu ar vrea parteneriat egal? Dar știi cum e, diavolul stă în detalii.
Și dumneavoastră? Locuiți singur?
Aici Viorel a rostit fraza care putea fi finalul poveștii, dar nu, am decis să nu fug înainte să-i văd întreaga piesă.
Nu, locuiesc cu mama. E mai comod și logic. De ce să plătesc chirie când avem un apartament mare cu trei camere? Și mama e în vârstă, are tensiune.
La patruzeci și cinci de ani încă acasă la mama.
Dar treburile gospodărești cum le împărțiți? am întrebat stăpânindu-mi uimirea.
Ah, mama e femeie veche, spuse zâmbind cu o căldură cum pe tot parcursul întâlnirii nu mi-a arătat mie. Ea consideră bucătăria domeniul femeii și gătește minunat. Eu doar ajut: duc gunoiul, merg la piață după listă. În rest, e totul pus la punct.
După listă, mi-am notat în gând.
Modelul economic al băiatului mamei
Am ajuns la chioșcul pentru cafea. Eu m-am oprit. Viorel s-a fâstâcit.
Vreți cafea? a întrebat cu tonul cuiva care tocmai e rugat să bage mâna într-o afacere riscantă.
Am acceptat un cappuccino mic.
Probabil e cam scump aici… Eu am acasă expresor bun, de obicei îmi iau termosul cu mine, dar azi l-am uitat. În fine, luăm. Dumneavoastră mic?
Mi-a luat un cappuccino mic. Pentru el nimic.
Am băut acasă, a mormăit.
Apoi a început să-și explice filosofia femeii fără probleme. Prin asta înțelegea nu doar o femeie cu serviciu, ci una complet autonomă, care însă să intre în universul lui deja croit.
Nu înțeleg de ce sunt femeile atât de obsedate de bani, zicea el. Uite, fosta mea: mereu hai să ne mutăm, hai în vacanță, hai să schimbăm mașina. Pentru ce? Mașina merge, apartamentul e. Noi cu mama trăim modest, dar avem mereu economii.
Mama nu are ceva împotrivă să vă căsătoriți? am întrebat direct.
Dimpotrivă! Spune: Viorele, adu-mi noră gospodină, că nu mai pot da cu mopul.
Și atunci s-a luminat totul.
Nu-i trebuie parteneră. Lui și mamei lui le trebuie ajutor.
Mama îmbătrânește și nu mai poate întreține băiețelul de patruzeci și cinci de ani. Mâncare, cămăși, podele totul devine greu. Le trebuie succesoare, pe cât posibil fără probleme materiale, ca să nu împartă bugetul.
Semnal de la centrul de comandă
La maximumul filosofării despre economie, i-a sunat telefonul. Viorel s-a pierdut.
Da, mamă? Vocea i-a devenit moale, aproape de copil. Da, sunt afară. Da, cu doamna aceea. Nu, nu m-am răcit. Fularul e la gât. Chiftele? Vin. Într-o oră? Bine. Unt să cumpăr? De la Lapte din Moldova? Am înțeles.
A închis și mi-a zâmbit stânjenit.
Mama se îngrijorează. Mi-a zis să ajung la cină.
Am uitat la ceas. Era abia cinci.
Viorele, i-am zis oprindu-mă. Nu v-ați gândit că femeia fără probleme materiale poate să își dorească o viață independentă? Să trăiască separat de mama dumneavoastră? Să călătorească, să meargă la restaurant?
S-a mirat sincer.
De ce să locuim separat, dacă avem apartament? Nu e logic. Și la restaurant… Acasă e mâncarea mai sănătoasă. Femeia trebuie să aprecieze focul din vatră.
Cine e, de fapt, stăpânul
Mi-am luat rămas-bun politicoasă și m-am întors în apartamentul meu mic din Centru, cu multe gânduri. Astfel de bărbați par doar economi sau prea devotați mamei. Dar adevărul e altul. Viorel nu-și conduce viața. Trăiește după regulile mamei și le zice ale mele.
Caut femeie fără probleme materiale, tradus, înseamnă: Caut femeie care să nu deranjeze mama.
O femeie cu rate cere sprijin. Una cu copii atenție. Una cu vise îl scoate din mocirlă. Dar el nu vrea nimic din toate astea.
Capcana
Paradoxul e că astfel de bărbați atrag femei puternice, obișnuite să le reușească pe toate singure. Ne gândim: E liniștit, de casă, nu bea, nu profită de mine.
Dar la ei totul pentru familie înseamnă de fapt totul pentru mama. Niciodată nu vei fi pe primul loc. Te vor lăsa lângă Preaiubitul Fiu, atâta timp cât nu schimbi regulile și nu te atingi de bani.
Vei munci, vei cheltui din banii tăi și, la finalul zilei, vei auzi observații despre cum nu calci bine cămășile lui.
Profilul lui Viorel l-am șters. Mai bine zis, l-am blocat. Nu vreau să mai văd.
Dar vouă v-au apărut astfel de Vioreli în cale? Credeți că au vreo șansă la o familie adevărată sau soarta le-a fost deja hotărâtă demult? Spuneți-mi și voi părerea voastră.
