Doina, am ajuns acasă, vino să mă întâmpini!
Lucian?! Cum de ai venit așa devreme? Trebuia să te întorci abia peste trei zile…
O femeie de vreo treizeci de ani iese în grabă în hol, trăgând pe ea un halat subțire de mătase, privind încurcată la soțul ce tocmai a ajuns la ușă.
Am vrut să-ți fac o surpriză, Doina. Se pare că mi-a ieșit! Ori nu te bucuri? bărbatul impunător, înalt și cu umeri lați, îi zâmbește larg, mulțumit de efectul surprizei.
Ba da, mă bucur mult! Hai direct în bucătărie, încălzesc mâncarea
Mulțumit de sine, Lucian îi face semn din cap soției și merge spre bucătărie. Acolo îl întâmpină o masă plină: căpșuni proaspete, ciocolată, friptură abia scoasă din cuptor Totul pare pregătit special pentru el.
Uite ce ai gătit, Doina, incredibil! De unde ai știut că vin astăzi? Ce noroc am cu tine, nici nu știu ce să zic!
Punând porție mare în farfurie, Lucian începe să mănânce cu poftă. Soția nu apare, dar el nu se grăbește să o strige: își imaginează că se schimbă pentru el, poate îmbracă o rochie frumoasă.
Luci, eu Noi
Doina, totul e delicios! Friptura ta e grozavă! Dar salata, clătitele astea Adrian?!
Lucian se întoarce și o vede pe Doina ținându-l de braț pe fratele lui, Adrian. Femeia privește rușinată în podea, iar Adrian, în pantaloni scurți și tricou, își freacă nasul obosit, de parcă tocmai s-a trezit din somn.
Da, Luci, eu sunt. Salut, frate
Salut și ție. Poate-mi explicați ce se petrece aici? Sau deja nu mai are rost
Lucian… Eu Voiam de mult să-ți spun. Îl iubesc pe Adrian, fratele tău, și vreau să fiu doar cu el. Iartă-mă. Doina rostește repezit, privind pe sub sprâncene la soțul ce de-acum îi pare străin.
La auzul cuvintelor, Lucian scapă farfuria din mâini. Vasul cu mâncare cade cu zgomot pe podea.
Deci Acum Voi doi
Da. Chiar acum am fost împreună.
Perfect! Minunat, Doina! Și tu, Adi, bravo! Dragii mei Acum înțeleg de ce ai pregătit cina asta savuroasă Și pentru cine.
Doina nu îndrăznește să-și ridice privirea spre Lucian. Știe că dacă îl va privi, toată curajul i se va risipi.
Dar Ilinca? Ce facem cu fata noastră? Ea știe?
Nu, ea nu știe.
Unde e acum?
La vecină, se uită la desene animate.
O lași des acolo, la vecină?
De jumătate de an tot așa fac
Lucian nu mai are alte întrebări. Nici răbdare. E obosit de drum și nu vede rostul unui scandal. N-a fost niciodată omul care să poată sta supărat mult timp; firea lui calmă îl ține departe de certuri. Dar de data asta totul îl lasă fără cuvinte. Se simte pierdut, dar doar pentru o clipă.
Aveți zece minute să vă strângeți. Timpul curge, spune Lucian, sorbind un ceai, fără să arunce o privire spre frate.
Cu ce o fi cucerit-o Adi pe Doina? Suntem la fel, chiar și alunițele le avem în aceleași locuri De muncit nu îi place, cap nu prea are Numai probleme va avea cu el. Dar mă rog, alegerea ei! își spune Lucian, bând liniștit ceaiul.
Eu nu plec nicăieri până nu am acordul, se rățoiește Adrian.
Și ce acord aș putea să-ți dau?
Să divorțăm Las-o pe Doina, ea nu te mai iubește.
Mi-e clar pe cine iubește soția mea zâmbește ironic Lucian. Vreți divorț? Va fi, dar să vedem cum cheltuiți tot ce aveți pe avocați
Lucian femeia îi pune mâna pe încheietura mâinii. Luci, hai să ne despărțim în pace. Știu că ești un om bun
Lucian dă din cap.
Bine, așa să fie. Dar să nu-mi mai fii frate, Adrian Vasile.
Totuși, mai avem o rugăminte.
Ce mai doriți?
Lasă-mi apartamentul după divorț, Lucian! Doina îi zâmbește larg, continuând să-i mângâie mâna. Ilinca s-a atașat aici, are mulți prieteni la școală Dacă împărțim casa, o să ne întoarcem la țară, n-avem bani de alta
Lucian își sprijină bărbia pe mâini și stă pe gânduri. Văzând că nu zice nimic, Doina încearcă să îl înduplece și mai tare:
Lucică, sufletul meu Fă-i fetei tale un dar. Tu oricum ești harnic, o să faci mulți bani cu salariul tău! Te rog, Lucian, doar fiiică ai una! Pentru ea mă zbat
Lasă, Doina, o întrerupe bărbatul. Am o idee mai bună.
Care? Doina dă să aplaude de fericire. Dorești să lași și mașina? Ilinca ar fi încântată
Ilinca va sta cu mine.
Ce?! rămâne fără glas Doina. Ți-a luat ceaiul mințile?! Nu știi să te ocupi de copii! Mereu ești plecat Nici nu știe cum te cheamă.
Asta vedem acum, răspunde Lucian și se îndreaptă spre ușă.
După câteva minute, Lucian revine de mână cu fetița lui. Ilinca are 10 ani și tocmai a terminat clasa a patra. Îl ține strâns de mână și îi zâmbește larg.
De ce ai adus fata? Să se bage și ea în discuție? oftează Doina.
Lucian nu-i răspunde. Se așază la masă și o pune pe Ilinca în brațe.
Ilinca, fata tatei, pot să-ți pun niște întrebări importante?
Sigur! zice fata, bucuroasă că primește atenție.
Promite-mi că vei răspunde sincer! Discutăm serios, ca între oameni mari.
Așa cum vorbești tu cu domnii la birou?
Exact așa.
Copila aprobă cu capul, încântată că va fi băgată în seamă ca un adult.
Spune-mi, mama te mustră? Te-a lovit săptămâna trecută?
Fata devine jenată și privește în pământ, frământând tivul rochiței.
Ce tot spui acolo? sare Doina. Lasă fetița în pace!
Taci, Doina. Vorbesc cu fiica mea, răspunde Lucian calm și o mângâie pe cap pe Ilinca. Nu te teme, Ilinca. Ți-ai promis că vei fi cinstită, nu?
Fata aprobă, cu ochii în lacrimi. Îl cuprinde pe Lucian pe după gât și șoptește:
Da, m-a plesnit de trei ori! Pentru o notă proastă, pentru laptele vărsat Și pentru că am țipat la unchiul Adrian. Se săruta cu el, când tu erai plecat…
Nu plânge, scumpa mea! o liniștește Lucian. Sunt aici cu tine, nu te mai atinge nimeni de-acum.
Minte fetița, sare Doina. N-am atins-o niciodată!
Și totuși, vrei apartamentul și mașina Chipurile pentru copil? întreabă Lucian ironic. Ilinca, încă un lucru, răspunde sincer!
Bine
Dacă ai putea alege între a sta cu mine sau cu mama, cu cine ai vrea să rămâi?
Ilinca tace. Se uită când la tata, când la mamă. Doina se chinuie s-o tragă de partea ei și întinde brațele.
Promiți că nu mai pleci mult timp de acasă?
Promit! răspunde Lucian fără ezitare.
Atunci vreau să stau cu tine, tati.
Să nu-ți fie rușine! țipă Doina și ridică mâna, dar Lucian o protejează pe Ilinca, strângând-o în brațe. Adrian rămâne tăcut.
Gata, Doina, am lămurit. De azi, nu o mai vezi. spune bărbatul calm, ducând-o pe copilă în camera ei.
În scurt timp, își iau câteva haine și pleacă. Din fericire, Lucian are deja valiza pregătită de serviciu. Tata și fiica merg la un hotel din cealaltă parte a Chișinăului, unde Lucian stă de obicei când este delegat în capitală.
…După câteva luni, are loc procesul. Cum Doina și noul soț nu aveau venit sigur, nici locuință stabilă, iar Ilinca dorește să stea cu tata, judecătorul decide ca fetița să locuiască cu Lucian. Mama o poate vedea doar în weekenduri.
Lucian împarte apartamentul, vânzând partea lui. În noua locuință, tata și fiică își duc viața împreună. Lucian își schimbă total programul: nu mai acceptă delegații lungi, dedicându-se Ilincăi. Acum, fața fetiței e plină de zâmbete, și nimic nu e mai de preț decât asta.
