Adinuca, am ajuns acasă, ieși să mă întâmpini!
L-Lucian?! Tu? Cum de ești acasă așa devreme? Parcă ziceai că te întorci abia peste trei zile
O femeie la vreo treizeci de ani a ieșit în hol, înfofolindu-se grăbit în halatul de mătase și privind derutată la bărbatul ei, care tocmai pășise pragul.
Am vrut să-ți fac o surpriză, Adina. Ce, nu te bucuri? bărbatul impunător, cu umeri lați, zâmbea larg, foarte mulțumit că a reușit să o ia prin surprindere.
Ba mă bucur, tare mă bucur! Hai direct în bucătărie, că îți încălzesc ceva de mâncare
Lucian, foarte mândru de el, i-a făcut semn aprobator și s-a dus la bucătărie. Acolo îl aștepta o masă ca de zile mari: căpșuni, ciocolată, friptură abia scoasă din cuptor Exact de parcă știa că vine el acasă!
Aoleu, Adina, dar ai gătit de zici că știai că vin! Cum ai nimerit tu, măi fată, că fix la momentul potrivit!
Lucian și-a pus un platou mare cu mâncare și a început să înfulece, decis să nu-i strice Adinei surpriza. Nu apărea sigur voia să se schimbe-n ceva frumos pentru el, se gândea el…
Luci, eu Noi trebuie să vorbim
Măi Adina, ce bună e friptura asta a ta! Și salata, și clătitele astea, te lingi pe degete Andrei?!
Lucian s-a întors și a văzut-o pe Adina, ținându-se de braț cu fratele său, Andrei. Femeia privea jenată în podea, iar Andrei, în pantaloni scurți și tricou, părea că tocmai s-a trezit și-și freca obosit fruntea.
Da, Luci, eu sunt. Salut, frate
Salut. Acum, poate vreți să-mi explicați ce se întâmplă aici? Sau de fapt nu mai e nevoie
Luci, eu Trebuia să-ți spun de mult. Îl iubesc pe fratele tău, Andrei, și vreau să fiu doar cu el. Te rog, iartă-mă. Adina a zis totul dintr-o suflare, cu ochii plecați.
Lucian a scăpat farfuria din mână. Vesela s-a rostogolit cu zgomot pe jos, cu tot cu ce mai rămăsese de mâncare.
Și, după câte înțeleg… voi chiar acum
Da. Chiar acum eram împreună.
Minunat, Adina! Și tu, Andrei, ce frate minunat! Am înțeles acum de ce ai gătit mâncarea asta așa specială Și mai știi și pentru cine.
Adina nu avea curaj să-l privească. Simțea că dacă ar ridica privirea, toată bravura s-ar spulbera.
Dar Iulia? Ce facem cu fata? Ea știe ceva?
Nu, nu știe încă.
Și unde e acum?
La vecina, se uită la desene animate.
Și des faci treaba asta, o lași la vecină?
De vreo jumătate de an tot așa
Lucian nu mai zicea nimic. Era obosit de pe drum și scandal nu avea chef să facă. Nici fire nu avea să țină ranchiună multă vreme, de obicei era calm și reținut. Doar că uneori, cine scăpa la temperamentul lui, se cam ardea Dar asta era rar. De data asta, între doi oameni la care ținuse mult, nu mai înțelegea nimic. Tăcuse preț de câteva minute.
Aveți zece minute să dispăreți de aici. Începe timpul acum. spus Lucian, sorbind calm din ceai. Pe Andrei nu l-a privit nici măcar o dată.
Ce o fi văzut Adina la el? Arată fix ca mine, ba chiar și alunițele la fel le are De muncă nu se ține, cap nu prea are Cu el doar are de pierdut. Dar mă rog, treaba ei gândea Lucian continuându-și ceaiul.
Nu plec de aici până nu am acordul tău! răspunse Andrei cu ton hotărât.
Și ce fel de acord vrei de la mine?
Pentru divorț Elibereaz-o pe Adina, nu te iubește.
Păi, văd și singur pe cine iubește nevastă-mea… a râs Lucian. Vreți divorț? Va fi divorț, dar prin tribunal! Să văd și eu cum vă tociți toți banii pe avocați
Lucian femeia l-a atins pe încheietură, privind implorator. Hai să nu facem scandal, să terminăm cu bine. Tu nu ești omul ăsta rău, știu că ești bun
Lucian a clătinat din cap.
Bine, dacă așa vrei. Dar tu, Andrei Valentinovici, nu mai ești fratele meu.
Mai aveam și o rugăminte…
Ce-ați mai vrea?
Liniștește-te, Lucian Adina l-a mângâiat pe mână, zâmbind frumos. Lasă-ne apartamentul după divorț! Iulia e legată de școala asta, are prieteni aici Dacă îl împărțim, nu avem bani de altul, ne-ntoarcem în sat
Lucian a stat cu capul pe mâini, tăcut. Adina, văzând că stă pe gânduri, a reluat pe un ton și mai mieros:
Luci, dragul meu Fă-i Iuliei o bucurie. Tu oricum ești harnic și ai salariu bun, faci iar bani, nu vei duce lipsă! Hai, Luci, e singura ta fată Pentru ea mă gândesc!
Las-o mai moale, Adina, i-a tăiat-o el. Am eu și o idee mai bună.
Care? Adina deja clipea veselă. Te gândești să ne lași și mașina? Iulia ar fi în al nouălea cer
Iulia va rămâne cu mine.
Cum?! Adina nu-și credea urechilor. Ție ți-a venit ceaiul la cap?! Nici nu știi să stai cu un copil! Mereu ești plecat Ea nici nu-și mai aduce aminte cum te cheamă!
Ia să vedem dacă e chiar așa, a spus Lucian și a mers la ușă.
După câteva minute, Lucian s-a întors de mână cu fetița. O fată de zece ani, tocmai intrată în clasa a patra. Îl strângea tare de mână și zâmbea mulțumită.
Și, de ce ai adus fetița, să participe și ea la ceartă? a întrebat Adina cu voce tăioasă.
Lucian nu i-a răspuns. S-a așezat la bucătărie, a pus-o pe Iulia pe genunchi și a început să-i vorbească liniștit.
Iulia, puica lui tata, te pot întreba ceva, suflet drag?
Sigur! a luminat fata, fericită că are atenția tatălui.
Promiți să răspunzi sincer? Că acum vorbesc cu tine ca și cu o domnișoară mare.
Chiar ca și la birou, când vorbești tu serios cu oamenii?
Fix așa.
Fata a dat din cap încântată. Nu-i venea să creadă că e tratată ca un adult.
Să-mi spui, mami te ceartă? Te-a lovit vreodată, în ultima săptămână?
Iulia a coborât privirea, jucându-se cu tivul rochiței. Era vizibil stingherită.
Ce-ți permiți, Lucian?! a țipat Adina. Lasă copilul în pace!
Taci, Adina, vorbesc cu fiica mea, i-a tăiat-o rece Lucian. Nu te teme, Iulia, ține minte ce ai promis.
Fata a lăcrimat, s-a agățat de gâtul tatălui și i-a șoptit încet la piept:
Da, de trei ori: pentru o notă, pentru că am vărsat laptele și pentru că am țipat la unchiul Andrei. Ea îl săruta pe când erai tu plecat…
Nu plânge, sufletelul meu. Eu sunt lângă tine. Acum nu te mai atinge mama!
Minte! a strigat Adina. Nici n-am pus mâna pe ea
Deci vrei apartament și mașină pentru binele fetiței? a întrebat Lucian cu un zâmbet ironic. Iulia, îți mai pun o întrebare…
Bine
Dacă ai putea să alegi: ai vrea să stai cu mama sau cu tata?
Fata a amuțit, uitându-se ba la unul, ba la celălalt. Adina făcea semn cu mâna, încercând să o convingă.
Promiți că nu mai pleci mult de-acasă?
Promit! a răspuns el fără să stea pe gânduri.
Atunci eu vreau să stau cu tine, tati.
Tu a încercat Adina să se apropie ostil, dar Lucian a prins fata strâns la piept, apărând-o cu spatele. Andrei nu a intervenit deloc.
Gata, Adina, am terminat discuția. Nu o să o mai vezi. a spus calm Lucian și a pornit spre camera copilului, fetița la braț.
În câteva minute au făcut bagajele. Noroc că valiza lui, de la delegație, era deja împachetată. Lucian și Iulia au mers la un hotel din oraș, unde mai stătea el când avea treburi de serviciu.
Peste două luni a avut loc procesul. Cum Adina și noul soț nu aveau nici serviciu stabil, nici locuință, nici posibilități să crească fata, judecătorul a decis ca Iulia să rămână cu tata. Copila a confirmat decizia și nu voia decât la el.
Lucian a împărțit apartamentul, și-a vândut partea, iar pe Iulia o vedea mama doar în weekenduri. Lucian și-a schimbat complet programul ca să fie aproape de fata lui fără delegații lungi. Iar Iulia a început să zâmbească iar și asta, frate, sincer, n-are preț, nici cât tot salariul din lume.
