Când ne putem muta în noua voastră casă? întreabă socrii direct.
N-ai înțeles? se încruntă Sorina.
Dacă ați terminat totul, am înțeles că ne veţi invita și pe noi curând spune Ion, socrul.
Nico, înţelegi că trece toate limitele? irităse Sorina, iar Nico încearcă să pară că nu înţelege de ce ea atât de reacţionează.
Poate că au aranjat totul ca să o facă pe Sorina să bage câţiva ani din viaţa ei în această construcție, să investească toţi banii câștigaţi, iar apoi să o lase cu nimic în mână?
Tinerii nu au urmat exemplul colegilor și nu au cumpărat apartamente mici la preţuri exorbitante. Când Nico şi Sorina se întâlneau la început, au hotărât că vor construi o casă. Era mai ieftin, mai rapid şi mai avantajos: în loc de treizeci de metri pătraţi primeau o sută treizeci la acelaşi preţ.
Vom avea spaţiu pentru copii şi pentru animale de companie se bucură Sorina.
Din fericire terenul era deja al lor. Aparţinea mătuşii Sorinei, care la transferat pe numele nepoatei, ştiind că intenţiile tinerei cuplu sunt serioase.
Nu vam adus nimic la nuntă, aşa că acest lucru va fi cadoul meu: un loc unde să crească copiii spune mătuşa, adăugând că terenul stă nefolosit de douăzeci de ani şi că ar fi bine să le vină în ajutor.
Totuşi nu a fost uşor, căci pentru a economisi, cuplul a preluat unele etape de lucru. Au lucrat după program, în weekenduri şi chiar în zilele ploioase.
Sorina a trebuit să sape din moştenire. A primit bani din vânzarea apartamentului bunicii şi ia pus în construcţie.
În cele din urmă, când casa a fost terminată, au realizat că fiecare clipă de muncă a meritat.
Casa nu este complet finisată mai rămân detalii la construcţie şi la finisaje dar că poate locuiţi deja în ea le umple de entuziasm.
Încep să petreacă nopţi în noua lor locuinţă şi să invite oaspeţi. Sorina regretă doar un lucru: părinţii lui Nico nu au ajutat deloc, deşi lau implorat în repetate rânduri.
Întotdeauna găseau un motiv important şi nu au putut să ajute la montarea gardului, la plantarea bradului de Crăciun sau chiar la livrarea frigiderului. Aveau un SUV mare cu remorcă exact mijlocul necesar pentru zona de la periferie aşa că, în final, cuplul a plătit livrarea.
Nuau întotdeauna timp? Dar cu ce? Sunt pensionari, nu? se miră Sorina.
Nu ne vom minţi, nue așa, îi răspunde Nico cu un zâmbet.
Sorina înţelege că, probabil, socrii sunt cu adevărat ocupaţi, dar un fir de îndoială îi bântuie mintea.
Iro, azi aduc televizorul nou. Îl primeşti? spune Nico în grabă, mestecând un sandviş la noua sa bucătărie luminată.
Da, bineînţeles. La ce oră apar?
Sa spus că vine în a doua jumătate a zilei, între 15:00 și 20:00. ţiam dat numărul, iau zis că vor suna cu o oră înainte.
Mulţumesc, am pregătit prânzul pentru tine.
Mersi, bine, merg! Nico o sărută pe Sorina pe obraz şi se strecoară spre hol.
În jurul orei patru, cineva loveşte la uşă.
Sorina ştie că e livrare, dar e ciudat că nu au sunat, cum promis.
Deschide ușa. Pe prag stau părinţii lui Nico Lia Petrovna şi Ion Petrovici.
Of, exclamă Sorina, surprinsă, şi doar scoate un of.
Salut, Iro! Nu ne recunoşti? Vom deveni bogaţi! zâmbeşte Lia.
Scuze, te recunosc, nu mă aşteptam să veniţi.
Ne laşi să intrăm în casă? clinteşte Ion.
Desigur, intraţi, bineînţeles.
Socrii pătrund în sufrageria spaţioasă, care se deschide spre zona de bucătărie, şi încep să privească în jur.
Ce frumos e aici! spune Lia, clătinând din cap. Bine că aţi construit o casă, nu aţi cumpărat un apartament. O casă e solidă, amplă! Încape toţi!
Aşa e dă din cap Sorina.
Când ne putem muta în noua voastră casă? întrebă din nou socrii.
Nuţi am înţeles? se tensionează Sorina.
Dacă aţi terminat tot, am hotărît că ne veţi chema şi pe noi curând adaugă Ion.
Nam calculat casa pentru patru persoane, mărturiseşte Sorina, stârnită de întrebările socrului.
Ce vaţi imagina? Suntem nişte prinţi? O singură cameră neajunge! râde Ion.
Noi, Iro, gândim să începem o pensie suplimentară şi să închiriem apartamentul nostru, acum că avem unde locui, explică Lia.
Aţi vorbit cu Nico despre asta? întreabă Sorina, deranjată de ideea părinţilor soţului.
Nu încă, dar el nu se va opune, sunt sigur.
Sorina rămâne fără cuvinte în faţa atâtor nepoliticosuri. Ei nu au răspuns niciodată la cererile de ajutor, iar acum, pe lângă dorinţa de a locui în casa lor, vor să câştige ceva pe seama noastră.
Fata nu găseşte puterea să le dea de cap, dar speră la Nico.
Nu suntem străini! se revoltă Ion. Chiar să ne oferiţi şi un ceai!
Desigur răspunde Sorina supusă.
Socrii beau ceaiul liniştit, întinşi la masa de prânz din sufragerie, când telefonul sună.
Curierul se scuzează că a uitat să sune cu o oră înainte şi spune că a ajuns deja.
Sorina deschide ușa pentru televizoare. Curierii ridică cutia mare şi pleacă politicos.
Ce enorm! exclamează Ion. Unde o vom pune?
Aici, arată Sorina spre peretele gol.
Super! Vom sta să seara pe canapea şi să vedem ştirile.
Nu ne gândim să montăm antenă.
Ha, ce amuzanţi! Cum o să o priviţi fără semnal? Un ecran gol?
Nu. Filme, seriale, aplicaţii. În zilele noastre nimeni nu mai urmăreşte televizoare, doar bătrânii. îşi ridică umerii Sorina.
Deci noi! râde Lia. Voi vorbi cu Nico să ne monteze antena.
Sorina numără minutele până la sosirea lui Nico, rugânduse să nu întârzie la muncă. Din fericire, el soseşte la timp.
Iată-l pe Nico! exclamează, auzind zgomotul motorului.
Sorina se aruncă în hol să-l încalţe.
Părinţii tăi au venit şi vor să se mute la noi şopteşte ea, îmbrăţişândul pe gât.
Ce? răspunde el, surprins.
Taci, leau săşi spună tot.
De unde aţi aflat? întreabă Nico.
Au venit să vadă haina noastră. Nea plăcut totul! spune Ion.
Ai copii în drum, nuva fi loc destul, anticipă Nico.
Hai să nu! Aveţi încă două camere la etaj! intră în discuţie Lia.
Da, o cameră pentru copii şi una de oaspeţi. Prietenii noştri rămân uneori peste noapte, fac petreceri Suntem tineri, zâmbeşte Nico.
Noi nu iubim zgomotul, spune Lia, privind spre Nico.
Aşa e. Va trebui să fiţi mai liniştiţi, răspunde el.
De ce? întreabă Nico.
Am vorbit deja cu Irina, dorim să ne mutăm, iar apartamentul îl vom închiria şi să câştigăm puţin, declară Ion cu încredere.
La noi nu mai e loc, spune Nico cu neîncredere.
Fiule, cum aşa? Nui există loc pentru părinţi? se întristează Lia.
Şi părinţii au găsit timp să ne ajute? Nici frigiderul nu lau putut duce! Nu aţi apărut niciodată, acum vrei săne încasezi pe noi? Nu, așa nu o să fie. Te iubesc, dar nuavem loc.
Ion şi Lia se privesc.
Hai, Lia, trebuie să plecăm, spune Ion scurt.
Hai.
Părinţii se ridică în tăcere şi ies în hol.
După ce pleacă, Sorina se aruncă pe Nico şi îl îmbrăţișează la gât.
Mulţumesc enorm! Mă temeam că vei sta de partea lor spun ei, căci sunt părinţii tăi!
De ce ar trebui? Am văzut cum te supărări de fiecare dată când ei refuzau să te ajute. De ce să-i accept? Vrem să închiriem asta e scuză pentru a locui în casa noastră?
Mulţumesc! exclamă Sorina, ciocninduse cu el din nou.
Cu plăcere zâmbeşte Nico, acum, să ne plăteşti cu cină?
—
Pentru a nu rata alte poveşti interesante, abonaţivă la pagină! Lăsaţivă gândurile şi emoţiile în comentarii, susţineţi cu likeuri.
