Când un bărbat nu vrea să se schimbe nu o va face niciodată.
Nu contează cât de mult îl iubești.
Nu contează de câte ori îi acorzi șanse, răgaz, timp
de câte ori îi explici ce ai nevoie, îi vorbești liniștit, plângi în tăcere
sau îl copleșești cu dragoste, sperând că, într-o zi, va crește și va ajunge la nivelul tău.
Dacă a decis să rămână neschimbat
pur și simplu va căuta o femeie care să-i accepte felul de a fi.
O femeie care să nu-l provoace.
Să nu-i ceară evoluție.
Să nu insiste asupra maturității emoționale,
pe care el e prea comod sau prea temător s-o dobândească.
Asta nu e iubire.
E confort.
E supraviețuire.
E bărbatul care alege drumul cel mai ușor
fiindcă, atunci când rănile din suflet nu-s vindecate,
responsabilitatea pare o povară,
iar o relație matură o amenințare.
Femeie nu confunda standardele tale înalte cu a fi prea mult.
Nu ceri prea multe când vrei:
onestitate, consecvență, respect, siguranță emoțională
și o relație în care doi oameni cresc împreună.
Astea sunt de bază.
Ăsta e minimul.
Și un bărbat adevărat începe să lucreze cu sine înainte măcar să ceară un loc în viața ta.
Dar când bărbatul nu e dispus să evolueze
când încă trăiește în obiceiuri de copil,
când își alege orgoliul în locul schimbării
și fuge de discuții serioase
puterea ta îl va speria.
Claritatea ta o va interpreta ca reproș.
Granițele tale îi vor părea respingere.
Nu pentru că tu faci ceva greșit
ci pentru că nu e obișnuit cu o femeie care își cunoaște valoarea.
Și, în loc să se maturizeze se va retrage.
În loc să învețe să comunice îți va spune că ești prea sensibilă.
În loc să se ridice la energia ta va căuta pe cineva care cere mai puțin
dă mai mult
și nu insistă pe creștere.
Pentru că e mai simplu așa.
Mai sigur.
Mai comod.
Pe cineva ce poate fi manipulat.
Pe cineva ce va înghiți.
Pe cineva ce va tăcea.
Dar nu lăsa asta să te clatine.
Nu lăsa alegerea lui să te pună la îndoială.
Poate că nu e vorba că nu ai fost destul pentru el
poate că ai fost prea mult pentru versiunea din el în care se simte confortabil.
Ești ca o oglindă.
Și el nu e pregătit să se privească în ea.
Fiindcă tu îi arăți nu doar cine ești
ci și ce ar putea fi, dacă ar avea curajul să evolueze.
Așa că lasă-l.
Să rămână la mediocru, dacă asta alege.
Dar tu nu te micșora vreodată ca să încapi în viața unui bărbat care refuză să crească.
Nu ești prea multă femeie
el doar nu e destul de bărbat.
Și povara asta nu-i a ta.
Azi, scriind aici în jurnalul meu, îmi dau seama cât de important e să rămâi tu însuți și să nu te ajustezi după cine nu vrea să se schimbe. Dumnezeu mi-a dat înțelepciunea să înțeleg că adevărata valoare nu stă în a fi acceptat de oricine, ci în a fi respectat de cel care vede cine ești cu adevărat.
