Prima trădare a lui Paul: lecţia pe care a purtat-o cu sine toată viaţa
De mic copil, Paul se simțea nesigur din pricina înălțimii sale modeste. La grădiniță era cel mai mic dintre toți chiar fetele păreau mai înalte decât el. Nu avea prieteni, se juca singur, iar când alți copii îi luaau jucăriile, rămânea tăcut și suporta fără să se plângă de la părinţi.
Școala nu i-a adus nicio schimbare. Îl poreseau buburuzul, se batjocoreau de el, iar el strângea din dinţi şi îşi încleșta pumnii. Când batjocurile au devenit insuportabile, i-a cerut părinţilor să-l înscrie la o secție sportivă.
După câţiva ani, era de nedistinguit. Creştea, se făcea puternic, corpul îi devenea muscular şi bine trunchiat. În clasa a noua fetele începuseră să-l privească cu interes, dar Paul îşi amintea toate rănile copilăriei şi nu dorea să lase pe nimeni să-i pătrundă prea aproape.
Primul romanţ şi prima dezamăgire
Când a intrat la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, viaţa i-a luat o turnură diferită. A căpătat încredere, se înţelegea uşor cu toţi, iar fetele îl abordau cu entuziasm.
Așa l-a întâlnit pe Sânziana o studentă ce închiria un apartament în cartierul Copou. La început Paul o însoțea doar până la intrarea în clădire, dar într-o zi ea la invitat înăuntru. Acolo a început o relație intimă.
Totuşi, acea legătură nu ia adus fericirea adevărată. Întro seară, lăsânduse călăuzit de inima lui, Paul a spus:
Hai să ne căsătorim.
Sânziana a chicotit:
Paul, ai viaţa înaintea ta! Eşti atrăgător, sportiv și, crede-mă, vor veni multe alte fete. Poţi să ştii cu oricare, apoi să alegi pe cea mai bună.
Serios? vocea lui sa răcit.
Desigur! a răspuns ea, ridicând din umeri. Am un logodnic. E cel mai frumos şi bogat din cartier, îmi trimite bani ca să nu mai locuiesc în căminul studenţesc. Ne vedem doar la vacanţe, iar cu tine petrec nopţi.
Cuvintele ei iau sfâşi inima.
Deci sunt doar un opţiune temporară? a întrebat cu amar.
Paul, îţi place să ştii, dar înţelegi şi tu a spus ea, zâmbind.
Paul sa ridicat şi a început să-şi strângă lucrurile.
Te supăreşti? a spus Sânziana, însoțindul cu privirea. E bine că afli adevărul acum. Nu te încrede imediat în fete. Cunoaştele mai bine înainte săţi oferi inima.
Paul a plecat, simţind că a fost folosit.
Întoarcerea acasă, căldura în locul iluziilor frânte
Ajuns în casă, a aruncat valiza lângă ușă.
Fiule, ce sa întâmplat? a întrebat îngrijorat mama, Maria. Nu va fi nicio nuntă?
Un ghinion, a răspuns scurt, scoțând din buzunar un inel. Ține-l. Îţi va fi mai util decât mie.
Mama a privit cu tristeţe.
Ce frumos inel, îl voi purta eu, a oftat. Hai în bucătărie, am făcut plăcinte cu brânză ca să-ţi placă și am pus ceai cu mentă la fiert. Hai să ne aşezăm, să vorbim.
Căldura şi grija mamei iau înmuiat sufletul, atât de lipsit în ultimele zile.
Un alt zgâriet al mândriei
La facultate, Paul evita să se întâlnească cu Sânziana, dar ea se purta ca şi cum nimic nu sar fi întâmplat. După cursuri, mergea mână în mână cu Constantin, șoptea cu el, apoi dispărea în altă direcție.
Paul a realizat că vorbele ei nu erau decât scuze. El era pentru ea doar un divertisment temporar, o înlocuire până la următoarea variantă convenabilă.
Acea gândire ia lăsat un gust amar în suflet.
Și la scurt timp a apărut o nouă încercare.
Paul, vino la ziua mea! a strigat neaşteptat Ilinca, una dintre cele mai frumoase studente din grupă.
Aşa se întreba dacă acea invitație aducea cu sine şansa la ceva real sau altă capcană.
