Când ne vom muta în casa voastră nouă? întreabă socrii direct.
Nu ai înțeles? se tensionează Iulia.
Pentru că aţi terminat totul, am decis că vom veni și noi curând, spune Oleg, privind spre soțul său, Nicolae.
Poate că au aranjat totul ca să o pună să îşi cheltuiască câţiva ani din viaţa pe această construcţie, să investească toate economiile în ea şi apoi să o lase cu nimic?, se gândeşte Iulia, simţind că Nicolae încearcă să nege că eşti supărată.
Tinerii nu au urmat exemplul colegilor lor, cumpărând apartamente mici la preţuri exorbitante. Când Nicolae şi Iulia sau întâlnit, au hotărât să-şi construiască o casă în viitor. Asta era mai ieftin, mai rapid şi mai avantajos: în loc de treizeci de metri pătraţi, obţineau o sută treizeci pentru aceeaşi sumă.
Acolo vom avea şi loc pentru copii, iar animalele de companie le vom putea aduce fără probleme, zâmbeşte Iulia.
Din fericire terenul există deja. Aparţine mătuşii Iuliei, care la transferat pe nepoată după ce a aflat de seriozitatea planurilor cuplului.
Nu vam adus niciun dar la nuntă, așa că acesta e cadoul meu: un loc unde să crească copiii, spune mătuşa, pentru că parcela stă neocupată de douăzeci de ani, să fie de folos.
Totuşi totul nu e uşor, pentru că pentru a economisi, cuplul preia unele etape ale lucrărilor. Lucrează după programul de serviciu, în weekenduri şi chiar în vreme rea.
Iulia moşteneşte o sumă de la vânzarea apartamentului bunicii şi o investeşte în construcţie.
În final, când casa este gata, îşi dau seama că fiecare minut de muncă a meritat.
Desigur, locuinţa nu e complet finalizată. Mai rămân multe detalii la construcţie şi la finisaje, dar faptul că se poate locui deja le umple de bucurie.
Încep să petreacă nopţi în noua casă şi să invite oaspeţi. Iulia regretă doar că părinţii lui Nicolae nu iau ajutat deloc, deşi au cerut ajutor de multe ori.
Părinţii mereu au avut alte treburi importante şi nu au putut să-i ajute la montarea gardului, plantarea bradului de Crăciun sau chiar la livrarea frigiderului. Şi-au şters cu mândrie că au un SUV mare cu remorcă, perfect pentru drumurile de la sat. Astfel, tinerii au fost nevoiţi să plătească pentru livrare.
Nu ştiu dacă sunt mereu ocupaţi, dar cu ce? Sunt pensionari, se miră Iulia.
Nu vor minţi, leşină Nicolae din umăr.
Iulia înţelege că poate socrii chiar au ceva pe cap, doar că nu răspund la timp la cererile lor. Totuşi un firicel de îndoială îi bântuie mintea.
Ioana, azi aduc televisorul nou. Îl primeşti? spune Nicolae, grăbinduse spre muncă şi muşcând un sandwich la bucătăria nouă şi luminoasă.
Desigur. La ce oră vin? răspunde Iulia.
În a doua parte a zilei, între 15:00 şi 20:00. Iam dat numărul tău, au promis să sune cu o oră înainte.
Bine. Îţi las prânzul pregătit pentru muncă.
Mulţumesc, trebuie să plec, Nicolae şopteşte, sărută-o pe obraz şi păşeşte în hol.
În jurul orei patru sună soneria.
Iulia ştie că e livrarea, deşi lea fost promis un telefon cu o oră înainte.
Deschide ușa. Pe prag stau părinţii lui Nicolae Lilia şi Oleg.
O, exclama Iulia surprinsă, fără să ştie ce să spună.
Salut, Ioane! Nu ne recunoşti? Vom fi bogaţi! zâmbeşte Lilia.
Scuze, te recunosc, doar că nu mă aşteptam să veniţi.
Ne laşi să intrăm? face cu ochiul Oleg.
Bine, intraţi, desigur răspunde Iulia, tremurând uşor.
Socrii pătrund în sufrageria spaţioasă, care se întinde spre zona de bucătărie, şi se uită în jur.
Ce frumuseţi aveţi aici! exclama Lilia, dând din cap cu încântare. E bine că aţi construit o casă, nu că aţi cumpărat un apartament. O casă e solidă, are loc pentru toţi!
Așa este zâmbeşte Iulia.
Când ne vom muta în noul vostru cămin? întreabă socrii din nou.
Nu ai înţeles? se încruntă Iulia.
Pentru că aţi terminat tot, am hotărât că ne vom muta curând, adaugă Oleg.
Nu ne gândisem la o casă pentru patru persoane, se sfâşie Iulia, nedumerită de întrebările lor.
Ce, noi să fim nişte prinţi? O cameră ne este de ajuns! râde socrul.
Noi, Ioane, ne gândim să închiriem apartamentul nostru şi să ne suplimentăm pensia, acum că avem un loc, explică Lilia.
Aţi vorbit cu Nicolae despre asta? întreabă Iulia, neplăcândui ideea.
Nu încă, dar el nu va fi împotriva, sunt sigur, răspunde Oleg.
Iulia rămâne fără cuvinte în faţa atitudinii lor fără ruşine. Niciodată nu au răspuns la cererile de ajutor, iar acum vor să locuiască în casa lor şi să facă un pic de profit.
Nu găseşte forţa să le spună nu, dar speră la Nicolae.
Suntem ca străini! protestează Oleg. Cel puţin să ne oferiţi ceai!
Desigur, răspunde supraaglomerată Iulia.
Socrii sorb încet ceaiul la masa de prânz, când sună telefonul.
Livratorul se scuză că nu a sunat cu o oră înainte şi anunță că a ajuns.
Iulia merge să primească televizorul. Curierii îl ridică cu grijă în casă şi pleacă politicos.
Ce aparat imens! exclama Oleg. Unde îl vom pune?
Aici arată Iulia spre peretele gol.
Perfect! Vom sta seara pe canapea şi vom urmări ştirile.
De fapt nu plănuim să montăm o antenă, spune Nicolae.
Hai să fim serioşi, ce veţi privi? Un ecran gol? se amuză Oleg.
Filme, seriale, aplicaţii. Telefoanele inteligente fac totul, nu mai există televizoare cu antenă, zice Iulia, ridicând din umeri.
Atunci e de treabă cu noi! râde Lilia. Voi vorbi cu Nicolae să punem o antenă.
Iulia numără minutele până la sosirea lui Nicolae şi speră că nu se va întârzia la muncă. Din fericire, el apare la timp.
Uitel pe Nicolae! strigă ea, auzind zgomotul motorului.
Iulia îl întâmpină în hol.
Părinţii tăi au venit să se mute la noi, şopteşte ea, îmbrăţişândul pe gât.
Ce?! exclama el.
Taci, îţi vor spune totul.
Cum așa? întreabă Nicolae.
Au venit să vadă casa, nea plăcut totul, spune Oleg, zâmbind.
Dacă vin, nuva fi loc pentru copilul ce va veni, avertizează Nicolae.
Dar avem încă două camere la etaj, se opreşte Lilia.
Da, o cameră pentru copil şi una pentru oaspeţi. Prietenii vin adesea să stea peste noapte, facem petreceri suntem tineri, răspunde Nicolae.
Noi nu suportăm gălăgia, spune Lilia, aruncând o privire la el.
Atunci va trebui să fiţi mai liniştiţi, răspunde el.
Ceaţi auzit? întreabă Nicolae.
Iam spus Irinei că vrem să ne mutăm, să închiriem apartamentul şi să câştigăm puţin, declară Oleg.
Pe noi nu lea găsit loc, spune Nicolae, ridicând din umeri.
Fiule, cum aş putea să nu găsim loc pentru părinţi? suspină Lilia.
Aţi găsit timp să ne ajutaţi? Nici frigiderul nu aţi putut săl aduceţi! Nu aţi apărut niciodată, iar acum vrei să faci bani din casa noastră? Nu, nu se va întâmpla aşa, răspunde Nicolae, cu dragoste, dar ferm.
Oleg şi Lilia se privesc.
Hai, Lilia, trebuie să plecăm, spune Oleg scurt.
Hai.
Părinţii se ridică în linişte şi ies din hol.
După ce pleacă, Iulia se aruncă în braţele lui Nicolae.
Mulţumesc mult! Mă temeam că vei sta de partea lor spune ea.
De ce ar fi? Am văzut cum te supere când nu te ajută. Nu am niciun motiv să-i accept, răspunde el.
Mulţumesc! spune Iulia, strângânduse şi mai tare de el.
Cu plăcere, zâmbeşte el, şi să ne răsplăteşti cu o cină bună.
