Când i-a spus lui Lucian că a rămas însărcinată, Stela i-a văzut totul pe chip. Era evident că băiatul nu se aștepta la venirea unui copil și nu își dorea să se însoare atât de devreme.
Steluța era îndrăgostită, deși încă nu împlinise 18 ani. Băiatul din sat îi plăcea de mult, iar primăvara aceea au petrecut-o împreună, plimbându-se prin satele din împrejurimi, mergând la Prut, urmăreau apusul soarelui și visau.
Stela plănuia să dea la liceul de la oraș. Dar într-o zi a simțit că ceva s-a schimbat cu ea a înțeles că e însărcinată. Nu știa ce să facă sau cui să spună.
Ce va spune mama, sora, lumea din sat?..
Fata s-a simțit pierdută
A hotărât ferm că nu va păstra sarcina. Când a mărturisit totul mamei, aceasta nu a oprit-o să plece la oraș, deși plângând amândouă.
Și acasă nu era ușor: creșteau două fete doar cu mama, care de abia reușea să le întrețină, iar acum și această veste de la cea mare…
La oraș totul a mers repede, fără complicații. După aceea, Stela a rupt orice legătură cu Lucian. Nici el nu a încercat să o recupereze
O dezamăgire amară s-a cuibărit în sufletul ei, o goliciune care nu avea leac. Nu reușea să învețe, pentru că nu putea conta pe sprijinul mamei care era încă supărată pe ea.
Așa că trebuia să caute o slujbă și o cameră la oraș, de unde să poată trăi. Să se întoarcă la sat, nu se mai putea: oamenii vorbeau, șușoteau.
Probabil destinul i-a adus în cale anunțul de pe un panou stradal despre o slujbă de bonă pentru un băiețel de trei ani, cu locuință inclusă. Era exact ce avea nevoie!
Stela a fost primită într-o familie de profesori din Chișinău. Băiețelul, Petrică, copil unic și dorit, s-a atașat mult de fată, de fiecare dată când mergea la sat să-și vadă mama și sora, întreba când se întoarce.
Anii au trecut, și Stela s-a integrat perfect în familia soților Mihai și Mariana. Ambii predau la universitate. Steluța s-a ocupat cu grijă de toate treburile gospodărești: spăla, călca, făcea ordine, îl ajuta pe Petrică cu lecțiile, se ducea la piață și gătea foarte bine.
Când Petrică a crescut și nu a mai avut nevoie de bonă, Steluța a rămas să ajute la gospodărie. Nu primea un salariu mare cam 3500 lei moldovenești , dar avea un acoperiș și masă, și asta o mulțumea. În familia aceasta a găsit liniște, apreciere și mult respect.
Un singur lucru îi umbrea bucuria. De câteva luni îl cunoscuse pe Dan, un băiat din blocul vecin. Întâlnirile de seară s-au transformat rapid într-o relație serioasă.
Tinerii s-au apropiat mult. Dar, după trei ani împreună, Stela nu a putut avea copii
Nu a ascuns asta de Dan. Și iarăși a fost lăsată. Durerea a revenit. Din nou singură
Singurul sprijin a rămas familia profesorilor, cărora le era recunoscătoare. Avea grijă de Mariana și Mihai ca de părinții ei. Devenise de-a dreptul un membru al familiei. După a doua deziluzie în dragoste, sufletul i s-a liniștit, și nu mai visa la căsătorie.
Anii au trecut liniștit. Petrică a absolvit universitatea, știa engleză excelent, a primit joburi bune și în final a ales să plece la București. Între timp, Mariana s-a îmbolnăvit. Stela a îngrijit-o cu devotament câțiva ani, în timp ce Mihai muncea zi și noapte să susțină familia și pe Petrică.
Dar anii nu iartă. Pe patul de moarte, Mariana a șoptit Stelăi:
Te rog, nu-l lăsa pe Mihai singur, ai grijă de el
După plecarea Marianei, casa s-a umplut de tăcere. Mihai rar mai vorbea la cină, privind posomorât în farfurie.
Stela s-a simțit din nou stingheră, inutilă. Trebuia să găsească o cale să schimbe locul de muncă, deși nu știa să facă nimic altceva, sau să se întoarcă la sat, unde oricum nu era de lucru
Într-o seară, după cină, s-a dus la Mihai și i-a spus cu voce joasă:
Cred că ar fi timpul să mă retrag, domnule Mihai. Nu mai este nevoie de mine. Mulțumesc pentru tot.
Mihai, de parcă s-a trezit dintr-un vis, a ridicat privirea spre ea, surprins:
Cum adică să mă lași singur, după atâția ani? Nu-mi face asta, Stela. Nu mă părăsi și tu.
S-a apropiat, i-a luat mâna și a sărutat-o, pentru prima dată.
Tu nu ai fost niciodată slujnică aici, tu ești parte din familie. Și nu te părăsesc nici eu. Înțelegi?
Stela a dat din cap, emoționată.
Și, să știi, Mariana a vrut să rămâi mereu cu noi. Ne-am obișnuit unii cu alții, de parcă suntem familie. Rămâi cu mine, păstrează liniștea aceasta. Hai să ne îngrijim unul pe celălalt.
Au stat îmbrățișați, aproape plângând, lângă geam. După aceea, parcă povara de pe suflet li s-a luat.
Zilele s-au scurs liniștit și cald. Steluța îl aștepta pe Mihai de la serviciu, făcea ordine, mai suna din când în când Petrică, promițând să-i viziteze pe bătrâni.
A trecut un an, doi, și într-o zi, înainte de ziua de naștere a Stelei, Mihai a deschis subiectul: ea înseamnă mult pentru el și ar vrea să se cunune.
Deși nu erau o familie propriu-zis după acte, el simțea că are datoria să aibă grijă de Steluța. Ea era mult mai tânără, și bătrânețea are nevoie de sprijin.
Stela s-a simțit recunoscătoare, dar a dorit să-i consulte și pe Petrică. Când acesta a venit, Mihai a readus vorba. Petrică a fost de acord fără ezitare pentru el, Steluța era ca o mamă adevărată. El avea acum serviciu bun și familie la București.
Și așa, Steluța a devenit soția lui Mihai, iar dragostea lor era la fel de puternică și curată ca oricare alta.
Stela încă îl chema pe bărbatul ei cu respect, domnul Mihai, deși îi era soț, iar el îi spunea mereu alintat, Steluța. Niciodată în viață Stela nu s-a simțit mai fericită.
Se ruga zilnic pentru sănătatea lui, dorindu-și să mai aibă cât mai mulți ani împreună.
Cine-i vedea plimbându-se prin Grădina Publică, nu ar fi ghicit că povestea lor a început cu atâta suferință, sau cât de adevărată și adâncă devenise dragostea care îi lega acum.
Așa a învățat Steluța că, oricât de greu ai pierde la început, răbdarea, bunătatea și curajul sunt răsplătite. Viața trebuie trăită cu recunoștință pentru fiecare zi și fiecare om bun care ne rămâne aproape.
