Văzând ce a adus bărbatul de data aceasta, soția a râs atât de tare, încât cei trei pisoiași, alarmați de zgomot, s-au ascuns repede după picioarele ei. Pisica, zărind puii, a scăpat din brațele soțului și a început imediat să-i lingă…
Șoferul unei camionete micuțe care făcea zilnic cele mai variate transporturi prin orașul Chișinău, primise lista cu adrese și comenzi pentru tura de azi. La marginea orașului era baza lor: zece mașini, o parcare, o mică sală de gustări și un dispozitiv care înregistra venirea și plecarea angajaților.
A urcat la volan, a pornit motorul, camioneta veche a răcnit, a vibrat, a tușit ca de obicei. În pauza de prânz, bărbatul opri motorul și se pregătea să meargă la masă, când auzi un sunet ciudat, nepământesc, de sub capotă.
Parcă fluiera cureaua sau ventilatorul lovise ceva… deși motorul era oprit. A oftat și, aruncând o privire către ceilalți șoferi deja la masă, a decis să verifice. Ridică capota aproape că i-a stat inima în loc. Lângă grilajul răcitorului, stătea un pisoiaș negru, mic, plin de ulei, mieunând jalnic.
Bărbatului i-au slăbit și mâinile, și picioarele. Sprijinit de marginea camionetei, și-a imaginat ce-ar fi găsit dacă acel pui ar fi intrat printre piesele în mișcare ale motorului. După ce s-a adunat, l-a luat cu grijă, a închis capota și s-a urcat din nou în cabină.
Ajuns acasă, soția l-a luat la rost:
Ticălosule! Nu te uiți la mașină când pleci cu ea? Dacă îl călcai? Poți să nu mai vii acasă dacă mai faci din astea! Ai înțeles?
Bărbatul încerca să se scuze, dând din mâini, iar pisoiașul torcea mulțumit în brațele nevestei, care l-a dus imediat la baie. De acolo se auzeau șoapte, chicoteli și săruturi.
Bărbatul a oftat greu. Încerca să-și amintească când a mai auzit asemenea tandrețe adresată lui. Cum nu găsea amintirea, a ieșit și s-a întors la muncă.
A doua zi, mai atent din cauza întâmplării de ieri, a ridicat capota nimic. Apoi s-a aplecat să verifice sub mașină. Și acolo…
Acolo stătea un pisoiaș alb-roșcat! Cum s-a aplecat, puiul l-a întâmpinat cu un mieunat bucuros și i-a sărit în brațe. Bărbatul l-a ridicat, încercând să priceapă de unde tot apar acești pisoiași și ce să facă cu ei. Rememorând vorbele dure ale soției, a pornit spre casă.
De data asta, soția nu l-a certat. Din contra, s-a uitat la el cu respect și a observat, cu un zâmbet, că acesta e primul gest cu adevărat cu cap, făcut de el în douăzeci de ani.
Bravo! i-a spus și l-a dus și pe al doilea pui la baie. Primul pisoiaș a urmat-o imediat.
Ziua șoferului a decurs ca pe roate. Era mulțumit de sine și încrezător. Seara, cei doi pisoiași treceau de la nevastă la oală, cățărau pe ea, se jucau și se zbenguiau, iar soția râdea cu poftă și sinceritate ca în tinerețe. Pentru acest râs o iubise cândva.
La următoarea dimineață, s-a aplecat iar, cu emoție, să verifice sub camionetă.
Doamne! a șoptit el.
Ședea al treilea pisoiaș gri, cu pete albe. Bărbatul l-a ridicat și pe acesta.
Seara, soția l-a dus la Baba Marița, o vrăjitoare de pe strada București. Aceasta l-a investigat, a spus că are două descântece, trei blesteme și un deochi. Remediul: o lună de lucru și douăsprezece mii de lei.
Dimineața, bărbatul tremura să se apropie de camionetă. A fumat mult, și-a făcut curaj și s-a aplecat sub mașină. De acolo îl priveau ochii unei pisici adulte, gri, cu sânii lăsați evident mama celor trei pisoiași.
Ce-i? a întrebat el, resemnat. Ce iar am făcut greșit?
A oftat, a deschis portiera cabinetei. Pisica a mieunat și a sărit înăuntru.
Când a adus acasă și pisica-mamă, soția râdea atât de vesel și molipsitor încât cei trei pisoiași, veniți la zgomot, s-au speriat și s-au ascuns după picioarele ei. Mama-pisică și-a regăsit puii, s-a eliberat și a început pe loc să-i curețe.
Priveam totul cu uimire, parcă vedeam fenomenul pentru prima dată.
Ce face? am întrebat-o pe soție, încercând să înțeleg ce se petrece.
Ești tare naiv! a râs ea. N-ai priceput? Pur și simplu și-a aranjat bine copiii… și a venit să se aranjeze și ea.
Nevasta s-a aplecat, a mângâiat mama-pisică și a dat din cap:
În toată viața mea a zis ea nu am văzut metoda asta. Trebuie gândire specială, de pisici.
Vineri, soția mi-a spus că plec la pescuit. Am rămas uimit, m-am uitat la ea, cu ochii mari cât cepele.
Pleacă, pleacă, a zis ea sigură. Adun prietenele. Să nu ne încurci în casă. Tranzacția e clară?
Înțeles… am zis, neștiind dacă să mă bucur sau să mă întristez. Dar, oricum, nimeni nu ținea cont de părerea mea.
Înainte să ies, soția m-a sărutat:
Eu am știut mereu, mi-a spus că ești minunat.
Am ieșit pe veranda casei și m-am uitat în jur.
Doamne, ce bine e aici! am șoptit. Și de ce am ignorat până acum?
Cântau păsările. Și nu doar în copaci, parcă și în sufletul meu.
Pe seară, prietenele s-au adunat, fiecare cu o sticlă și ceva gustări. Când masa era plină, în mijloc s-a așezat mândra pisică-mamă, care părea ea însăși stăpâna casei. Femeile au turnat șampanie și au ciocnit:
Pentru gospodina înțeleaptă, care și-a aranjat copiii și propria viață ca nimeni alta!
După aceea, nimeni nu-și mai amintea pentru ce era următorul toast. Pisica s-a întins pe masă, și-a mijit ochii mulțumită, simțind că este iubită și acasă.
Pe canapea, cei trei pisoiași dormeau strânși unul lângă altul, torcând liniștiți.
Și de aici ajung la concluzia mea: Sănătate femeilor istețe și bărbaților care au norocul să trăiască lângă ele.
Și asta vă doresc și vouă.
