CADOU
Ei, băiete, povestește-mi cum a fost ziua ta, ce-ai mai făcut?
Tatăl, Ion, întors de la serviciu, îl ridică pe fiul său de cinci ani, Dănuț, și îl așază lângă el pe canapea, ciufulindu-i cu drag părul blond. Mama, Ecaterina, pregătește cina în bucătărie, iar Ion stă la vorbă cu fiul său, singurul și mult-iubitul. În apartament e cald, primitor, iar în sufragerie, între televizorul bâzâind și bibliotecă, sclipește misterios o brăduță nu prea înaltă, dar împodobită cu globuri și lumini colorate. Mai e o zi până la Revelion.
Sunt bine! anunță Dănuț. Dar prietenului meu, Marcel, nu-i e bine.
Ce s-a întâmplat cu Marcel? întreabă Ion. Marcel de la scara vecină, da?
Da, el, confirmă Dănuț.
Lui nu i-au dat cadou la serbarea de la grădiniță azi, adaugă Ecaterina, apărând în ușa bucătăriei învăluită în mireasma pulpei de pui la cuptor. Sărmanul băiat Hai, spălați-vă pe mâini, bărbățelilor, masa e pusă!
Cum adică nu i-au dat? se miră Ion ridicându-se de pe canapea. Toți au primit, numai Marcel nu? Ceva nu e în regulă.
Da, toți au primit, numai Marcel nu, confirmă Dănuț, alunecând din canapea după tatăl său. Fetița cu daruri și Moș Crăciun au dat cadouri la toți, dar lui nimic. El tot a stat și a așteptat.
Ce Moș Crăciun și ce fetiță sunt ăștia, de-au lăsat un copil fără cadou? spune Ion, vizibil iritat, trăgând un scaun la masă.
Nu ei de vină, ridică din umeri Ecaterina. Probabil mama lui Marcel ori a uitat să plătească pentru cadou, ori n-a avut bani. Se mai întâmplă. Dănuț, te-ai spălat pe mâini?
S-a spălat cu mine în baie, îl lămurește Ion, porționând cu grijă pulpa rumenă de pui pe farfurii. Hai să zicem că n-a plătit. Cum de educatoarea cum o cheamă, doamna Mariana? Cum de doamna Mariana a lăsat copilul să fie umilit în fața tuturor, că Moșu nu i-a dat nimic?
Doamna Mariana a fost chiar fetița cu daruri! explică Dănuț. Iar Moș Crăciun a fost portarului!
Cu atât mai mult, continuă Ion nemulțumit. N-au putut găsi un cadou pentru copilul ăsta sărac, apoi să regleze cu părinții? Ce lipsă de inimă
Se pare că nu s-a putut, oftă Ecaterina. Eu, dacă eram în locul lor, sigur găseam o soluție pentru băiat.
Dar părinții lui Marcel, cum au putut să-l lase fără cadou? nu se lasă Ion. Nu înțeleg Apropo, fiule!
Ion se întoarce spre Dănuț, care roade cu poftă un ciocănel de pui.
Sper că ai împărțit cadoul tău cu prietenul tău?
Dănuț îl privește cu reproș:
Da, am vrut. Și Sorin, și Viorica, și Petru, și alții. Dar Marcel n-a vrut să ia de la nimeni.
Ce băiat mândru! se miră Ion. Să nu spui că nici n-a plâns
Nu știu… N-am văzut, mărturisește Dănuț.
Mare caracter! remarcă Ion. Nu merita așa tratament.
Da, chiar îmi pare rău de Marcel, adaugă cu compasiune Ecaterina. Îmi imaginez cât de rău s-a simțit.
Eu zic să îndreptăm situația! declară hotărât Ion, obrajii îi sunt rumen, ochii strălucesc diferit.
Cum? întreabă Ecaterina, ștergându-se pe buze cu un șervețel. Dănuț îl privește curios pe tată.
Pe urmă! răspunde misterios Ion. Cine știe unde stă Marcel? Dănuț, tu știi?
Nu, clatină din cap băiatul. N-am fost la el niciodată, doar la grădiniță și-n curte ne jucăm.
Eh, cred că pot afla, spune Ecaterina după o clipă. Am o prietenă care știe toți vecinii. Îi dau un telefon. Dar de ce?
Sună. Acum, te rog. insistă Ion.
Bine, acceptă Ecaterina. Dar să strângeți masa și să spălați vasele!
Stă la apartamentul 12, familie Stan, revine peste câteva minute Ecaterina. Mama lui e Viorica. Tata nu-i, a plecat, sau ea l-a dat afară. Oricum, doar mama cu fiul stau.
De unde știi toate astea? chicotește Ion.
Prietena mea, Iuliana, ea știe tot ce mișcă-n bloc! zâmbește Ecaterina. E în comitetul locativ, află toate noutățile de la locatari.
Acum e clar, oftează Ion. Dănuț, ai mâncat tot din cadoul tău?
Nu chiar, răspunde cu regret băiatul. Mama a zis că nu-i bine să mănânc prea multe dulciuri.
Bine zice, aprobă Ion. Punga cadoului mai e întreagă?
Da, zice Dănuț. Am desfăcut-o cu grijă.
Perfect, îi mai ciufulește părul Ion. Poți pune ce-a rămas în altă pungă și să-mi dai punga ta?
Pentru ce? se miră Dănuț, dar merge la el în cameră și revine cu o pungă colorată, vizibil “mai ușoară”. Vărsa pe masă ce-i rămăsese, fulgi de ciocolată, bomboane și biscuiți lucitori.
Ecaterina, urmărind agitația, intervine:
Voi, dragii mei băieți, vă gândiți să-i faceți o bucurie lui Marcel? Când? Cine i-l duce?
Chiar azi! răspunde Ion. Ce zici, Dănuț?
Da, acum! se entuziasmează. Pun și eu câteva bomboane pentru Marcel?
Dacă nu te doare, desigur, zâmbește mulțumit Ion.
Mergem împreună? întreabă Dănuț, punând dulciurile înapoi în pungă.
Dar tu i-ai oferit deja, nu a vrut. zice Ion sceptic. E mândru. Hai să procedăm altfel…
Intră în dormitor și după câteva minute iese… Moș Crăciun! Adevărat cu cizme albe, mantie roșie cu blană, brodată, cu căciulă și barbă albă, toiag într-o mână și sac de cadouri roșu cu stele aurii în alta. Doar că sacul era gol.
Dănuț îl privește confuz, apoi întreabă:
Tata, tu ai fost Moșul anul trecut? Și înainte?
Eu, recunoaște Ion. Îți cer iertare că abia acum zic. Oricum ai fi aflat. Vezi, odată la serviciu m-au rugat să fiu Moșul la Revelion. Am acceptat. Le-a plăcut, și de-atunci, de trei ani, tot Moșul sunt. Și acasă vă felicit. Ți-a plăcut Moșul de anul trecut?
Foarte mult! răspunde Dănuț. Mă bucur că Moșul e chiar al nostru!
Fuge, îl îmbrățișează pe tată.
Ecaterina mai pune bomboane, leagă punga cu o panglică roșie, Ion o bagă în sacul “Moșului”.
Își așază barba și spune:
Deci pot merge să-l vizitez pe Marcel, băiatul necăjit?
Sigur! răspund Ecaterina și Dănuț în cor.
Pot să vin cu tine, tata?
Să fiu Zâna Crăciunului? glumește Ion.
Iepuraș! strigă vesel Dănuț și fuge; apare costumat în iepuraș, cum fusese și la serbarea de la grădiniță: salopetă albă, urechi lungi și mască din carton cu mustăți desenate.
Bine, hai, poate Marcel nu te recunoaște consimte Ion râzând. Dar pune haina, chiar dacă ești iepure, afară e frig!
Tată și fiu ies împreună. Ecaterina abia se abține să nu râdă văzându-i: Moș Crăciun, falnic cu toiagul, și micul iepuraș, cu urechi albe. Dănuț cară cu grijă sacul aproape târâș.
După vreo zece minute, Ion se întoarce singur, vizibil jenat.
Unde-i Dănuț? se neliniștește Ecaterina.
Stai calmă, e bine, a rămas la Marcel, se joacă. Vin după el într-o jumătate de oră, spune Ion, ștergându-se de transpirație cu barba.
Se prăbușește pe canapea cu costumul de Moș pe el și oftează:
Ce să vezi!
Și îi povestește soției că tocmai el și Dănuț fuseseră… a șasea pereche care a venit să-i aducă cadou lui Marcel! Și probabil nu ultima, înainte plecase însăși doamna Mariana, educatoarea, fără costum de fetiță cu daruri.
Vai de ea cum s-a scuzat față de Marcel și mama lui, chiar și când pleca, povestește Ion, eliberându-se de halat și de barbă. Să știi, a pus cineva video de la serbare pe internet, pe portalul orașului. În câteva ore s-au adunat mii de vizionări, la ce comentarii!
Chiar? se miră Ecaterina. Hai să caut.
Dar nu asta e esențial, spune Ion. Mama lui Marcel a plătit pentru cadou abia cu puțin timp după termen
Pe de-o parte, vina e și a ei, îl întrerupe Ecaterina. Dar singură, bani puțini. La grădiniță tot trebuiau să găsească ceva.
Și conducerea grădiniței nici nu s-a deranjat, pur și simplu l-au șters pe Marcel de pe lista copiilor “cu cadou”, nu se liniștește Ion. Și uite-așa băiatul a ajuns să fie umilit.
Of, dacă aș fi eu șefa peste Mariana! oftează Ecaterina. Așa educatoare să fie demise
Poate vor fi, îi ține partea Ion. Sau poate va înțelege și va fi mai bună. Cred, totuși, că cine lucrează cu copii nu trebuie să facă așa ceva.
Tace un pic, gânditor, apoi o privește pe Ecaterina:
Și încă ceva: a venit și tatăl lui Marcel! Cu cadouri și cu capul plecat, era să plângă
Serios? se luminează Ecaterina.
Soneria sună; Ecaterina deschide. E chiar Dănuț.
De ce te-ai întors singur? se alarmează Ion. Nu am zis că vin să te iau
Ce, sunt mic? protestează Dănuț. Oricum, nu mai era interesant.
De ce? întreabă tata.
Marcel, mama și tata lui ba se certau, ba plângeau. Am intrat cu Marcel în bucătărie și ei se îmbrățișau. Când Marcel a venit, toți trei s-au pupat și plâns iar. Ciudați! Nu au observat că plec…
Ion și Ecaterina se privesc, apoi izbucnesc în râs.
Haideți la ceai, propune Ecaterina. Și cine nu adoarme, să serbăm împreună trecerea în noul an. Să fie fericit pentru toți!
Să fie! aprobă cu generozitate Dănuț.
