Fiica cea mare, Maria, în vârstă de 8 ani, a intrat în curte după ce s-a întors de la școală. S-a salutat cu mătușa Elena, zâmbindu-i sincer, după care a fugit să se schimbe, ca să poată ajuta mama în gospodărie. Fiica cea mică era încă la grădiniță – bunica urma să o ia, așa cum făcea de obicei. Era greu pentru Ana să se descurce singură: cei doi copii, treburile casei și grădina îi consumau mult timp și energie. Totul se întâmpla deoarece soțul ei, Mihai, plecase să lucreze în Anglia.
Mihai spunea mereu că în orașul lor natal nu era posibil să găsească un loc de muncă decent și se plângea frecvent de lipsa banilor. A decis că munca în străinătate va ajuta familia să scape de greutățile financiare și să își realizeze visul de a construi o casă nouă. Vecinul lor își construise deja o casă mare și frumoasă lucrând în străinătate, iar Mihai își dorea același confort și stabilitate pentru copiii săi.
După ce a aranjat lucrurile cu un prieten care locuia de mulți ani în Londra, Mihai a plecat în Anglia în căutarea unui trai mai bun. Însă, odată ajuns acolo, a descoperit că locul de muncă pe care prietenul i-l promisese era deja ocupat. Primele câteva săptămâni le-a petrecut căutând fără succes orice fel de muncă. În cele din urmă, urmând sfaturile unor cunoștințe, a reușit să se angajeze într-o fabrică, ca ambalator. Salariul era modest și nu corespundea așteptărilor sale.
Au trecut două luni. Mihai a sunat-o pe Ana și i-a spus că intenționează să se întoarcă acasă. În tot acest timp, reușise să economisească doar 800 de lire sterline. Se plângea de dureri de spate, oboseală și condiții de muncă grele. Mihai a realizat că o astfel de muncă nu merita separarea de familie și sacrificiul sănătății sale. Singurătatea și dorul de copii deveniseră insuportabile.
Ana a primit cu bucurie vestea întoarcerii lui. Nu o deranja faptul că visul unei case noi rămăsese neîmplinit sau că suma de bani economisită era mică. Cel mai important era că soțul ei se întorcea acasă, pentru că îi fusese foarte greu fără el. Și copiii îl așteptaseră cu dor.
Între timp, bunica s-a întors acasă împreună cu nepoata cea mică și a început imediat să pregătească cina. Toți erau flămânzi și așteptau nerăbdători gogoșile delicioase făcute de ea. Era deja întuneric când Mihai a intrat în casă. Ținea în mână o geantă mică și doar câteva cadouri modeste pentru fiicele sale. Mihai s-a așezat pe canapea și s-a uitat trist la familia sa. A început să povestească cât de greu îi fusese să fie singur într-o țară străină și cum a înțeles că niciun ban din lume nu poate înlocui apropierea de cei dragi.
Bunica și-a șters o lacrimă ascultându-l și a refuzat să accepte banii pe care Mihai i-i oferea. I-a spus să-i păstreze pentru copii. Mihai, stând printre cei dragi, s-a simțit cu adevărat fericit. Avea un loc pe pământ unde era iubit și unde era mereu așteptat.
