Are abia 16 ani când o aduce acasă… Pe fată, care este clar însărcinată de mult timp, mai mare decât el cu un an.
Ioana învață în același liceu tehnic ca și el, doar într-un an diferit. Timp de câteva zile, Mihai observă cum fata necunoscută se ghemuiește într-un colț și plânge încet. Nu îi scapă atenției burta care se rotunjește, aceleași haine purtate timp de două săptămâni și privirea goală, lipsită de speranță.
După cum se dovedește, povestea ei o cunoaște aproape toată lumea… Nepotul unui om de afaceri cunoscut din București se întâlnește cu ea, iar apoi dispare pur și simplu, pleacă pentru o afacere urgentă la Cluj-Napoca. Părinții lui nu vor să audă de ea. Îi spun asta direct.
Iar ai ei, ca și cum ar trăi în Evul Mediu, temându-se de rușine, o dau afară din casă și pleacă la cabana de la țară. Unii o compătimesc pe Ioana, alții râd de ea pe la spate.
E vinovată singură. Trebuia să gândească cu capul!
Mihai nu mai poate privi mai mult. Se gândește și se apropie.
Nu va fi ușor, nu mai plânge. Îți propun să locuiești la mine, ne putem chiar căsători. Dar spun imediat nu știu să mint și nu voi pretinde că totul este perfect. Voi fi pur și simplu lângă tine și promit că vom reuși.
Ioana își șterge lacrimile și se uită la băiat. Ce să mai zici… Un băiat obișnuit, fără rafinament. Iar ea visa la un soț complet diferit! Doar că în situația ei nu are de ales și Ioana pleacă cu el.
Părinții sunt în șoc, mama îl imploră pe Mihai să-și vină în fire, dar el este hotărât.
Mamă, nu dramatiza, cumva va fi bine. Am două burse, una normală și una socială. Voi lucra suplimentar, vom reuși!
Dar voiai să mergi la facultate!
Și ce dacă? Trăim cumva. Tata muncește toată viața în fabrică, tu în magazin. Oamenii fără facultate trăiesc și ei cumva. Mamă, nu e sfârșitul lumii!
Ioana se mută în camera lui Mihai. Îi dă patul său, iar el se mută pe canapeaua pliantă incomodă. Timp de câteva zile este foarte tăcută. Ca o umbră, merge cu el de mână la școală și acasă, până când explodează.
Am ajuns la capătul puterilor! De ce părinții tăi se uită urât la mine? Nu le plac! Și de ce nu petreci timp cu mine? Stai în cărți sau dispare undeva?!
Mihai este surprins.
Și tu nu crezi că e normal? Nu le place de tine, dar te-au primit și nu te necăjesc. Se uită urât? Ai tăi nici nu vor să te vadă. Iar părinții tatălui copilului tău? Unde sunt ei? Stau în cărți pentru că învăț și nu vreau să fiu dat afară după primul an. Și bursa îmi este de folos. Dispăr? Pentru că lucrez suplimentar și nu am chef să mă uit cu tine la seriale plângăcioase.
Ioana plânge.
De ce vorbești așa?
Cum? Ți-am spus că nu știu să mint. Și oricum, când mergem la oficiul de stare civilă?
Nu pot merge așa, cumpără-mi o rochie frumoasă, cu talie înaltă, ca să nu se vadă burta.
Despre ce vorbești? Vom aduce certificat de sarcină, ce rochie? Mai trebuie să strâng bani pentru cărucior și pătuț…
Mama întinde mâna după valeriană, dar încet se împacă cu situația și tot mai des aruncă priviri la hăinuțele pentru copii. Până la urmă nu se întâmplă nimic grav… Să trăiască, să se căsătorească, iar ei cu tata vor ajuta cât de mult pot. Doar că fata asta pare cam nerecunoscătoare, mereu nemulțumită de Mihai, de ei, de apartamentul strâmt. Poate când va naște, se va schimba.
Dar Ioana nu intenționează să se schimbe. Când Mihai se întoarce murdar și obosit de la spălătoria auto, aducând în cameră o pisică slabă și neglijată, intră în furie.
Tu, idiotule! De ce ne trebuie pisica asta zdrențuită? Scoate-o afară! Arunc-o din apartament!
Dar Mihai doar zâmbește.
Nu, ea e însărcinată. Rămâne, deci nici nu începe. Mai bine taci și încălzește-mi cina.
Așa?! Ioana aproape țipă. Alege! Ori ea, ori eu! Și bestia asta se uită urât la mine!
De ce? Mihai o privește cu neîncredere. E casa mea și nu trebuie să aleg. E pisica mea și dacă te deranjează, poți pleca. Nici mama nu mi-a pus astfel de condiții. Poate e timpul să nu te mai uiți la toți de sus?
Ioana face scene, plânge, este geloasă pe pisica asta slabă și neglijată. Unde naiba a văzut Mihai burta la ea? Dar burta apare pisica era într-adevăr însărcinată.
Băiatul este obosit, dar de fiecare dată când regretul începe să-l apuce, alungă aceste gânduri. Cumva vor reuși. Ioana va naște, se va liniști, iar mai devreme pisica îi va distra. Puii pufoși îi vor pune pe toți într-o dispoziție mai bună.
Dar totul se întâmplă altfel… Bunicul, un întreprinzător cunoscut din București, se întoarce dintr-o lungă călătorie de afaceri și află totul. Îl găsește pe nepot, îi trage o urecheală și îi anunță că îl va tăia de la bani, dacă strănepotul va fi crescut într-o familie străină. Iar să piardă o astfel de buzunar băiatul se teme foarte tare.
Ioana pleacă cu el chiar în aceeași zi, fără să se despartă de Mihai. Din fericire are documentele la ea (se duce după ore la doctor). De lucrurile ei face semn cu mâna îi vor cumpăra altele noi! Și la liceul ăla ieftin nu se mai întoarce!
Mihai este zdrobit… Cum așa? Nici nu se desparte, nu sună, nu spune nici un cuvânt. Aruncă toate lucrurile ei și stă mult timp singur în întuneric, îmbrățișând pisica lui.
Pisica înțelege totul. Se ghemuie în el liniștită, simțind că este nevoie de ea. Îi compătimește, toarce, îl consolează.
Mihai asistă singur la nașterea ei, nepermițând mamei nervoase și tatălui confuz să se apropie de pisică. Stă lângă ea, îi vorbește blând, o liniștește. Veghează dacă totul merge bine și ține telefonul pregătit, ca în caz să sune la veterinar.
Totul merge bine, pisica naște patru pui. Mihai schimbă așternutul, aduce apă proaspătă și mâncare. Se mai asigură o dată că totul e în ordine și, epuizat, închide ochii, simțind cum cel mai mic pui se ghemuiește în palma lui, și se gândește că uneori animalele arată mai multă recunoștință decât oamenii.Are abia 16 ani când o aduce acasă… Pe fată, care este clar însărcinată de mult timp, mai mare decât el cu un an.
Ioana învață în același liceu tehnic ca și el, doar într-un an diferit. Timp de câteva zile, Mihai observă cum fata necunoscută se ghemuiește într-un colț și plânge încet. Nu îi scapă atenției burta care se rotunjește, aceleași haine purtate timp de două săptămâni și privirea goală, lipsită de speranță.
După cum se dovedește, povestea ei o cunoaște aproape toată lumea… Nepotul unui om de afaceri cunoscut din București se întâlnește cu ea, iar apoi dispare pur și simplu, pleacă pentru o afacere urgentă la Cluj-Napoca. Părinții lui nu vor să audă de ea. Îi spun asta direct.
Iar ai ei, ca și cum ar trăi în Evul Mediu, temându-se de rușine, o dau afară din casă și pleacă la cabana de la țară. Unii o compătimesc pe Ioana, alții râd de ea pe la spate.
E vinovată singură. Trebuia să gândească cu capul!
Mihai nu mai poate privi mai mult. Se gândește și se apropie.
Nu va fi ușor, nu mai plânge. Îți propun să locuiești la mine, ne putem chiar căsători. Dar spun imediat nu știu să mint și nu voi pretinde că totul este perfect. Voi fi pur și simplu lângă tine și promit că vom reuși.
Ioana își șterge lacrimile și se uită la băiat. Ce să mai zici… Un băiat obișnuit, fără rafinament. Iar ea visa la un soț complet diferit! Doar că în situația ei nu are de ales și Ioana pleacă cu el.
Părinții sunt în șoc, mama îl imploră pe Mihai să-și vină în fire, dar el este hotărât.
Mamă, nu dramatiza, cumva va fi bine. Am două burse, una normală și una socială. Voi lucra suplimentar, vom reuși!
Dar voiai să mergi la facultate!
Și ce dacă? Trăim cumva. Tata muncește toată viața în fabrică, tu în magazin. Oamenii fără facultate trăiesc și ei cumva. Mamă, nu e sfârșitul lumii!
Ioana se mută în camera lui Mihai. Îi dă patul său, iar el se mută pe canapeaua pliantă incomodă. Timp de câteva zile este foarte tăcută. Ca o umbră, merge cu el de mână la școală și acasă, până când explodează.
Am ajuns la capătul puterilor! De ce părinții tăi se uită urât la mine? Nu le plac! Și de ce nu petreci timp cu mine? Stai în cărți sau dispare undeva?!
Mihai este surprins.
Și tu nu crezi că e normal? Nu le place de tine, dar te-au primit și nu te necăjesc. Se uită urât? Ai tăi nici nu vor să te vadă. Iar părinții tatălui copilului tău? Unde sunt ei? Stau în cărți pentru că învăț și nu vreau să fiu dat afară după primul an. Și bursa îmi este de folos. Dispăr? Pentru că lucrez suplimentar și nu am chef să mă uit cu tine la seriale plângăcioase.
Ioana plânge.
De ce vorbești așa?
Cum? Ți-am spus că nu știu să mint. Și oricum, când mergem la oficiul de stare civilă?
Nu pot merge așa, cumpără-mi o rochie frumoasă, cu talie înaltă, ca să nu se vadă burta.
Despre ce vorbești? Vom aduce certificat de sarcină, ce rochie? Mai trebuie să strâng bani pentru cărucior și pătuț…
Mama întinde mâna după valeriană, dar încet se împacă cu situația și tot mai des aruncă priviri la hăinuțele pentru copii. Până la urmă nu se întâmplă nimic grav… Să trăiască, să se căsătorească, iar ei cu tata vor ajuta cât de mult pot. Doar că fata asta pare cam nerecunoscătoare, mereu nemulțumită de Mihai, de ei, de apartamentul strâmt. Poate când va naște, se va schimba.
Dar Ioana nu intenționează să se schimbe. Când Mihai se întoarce murdar și obosit de la spălătoria auto, aducând în cameră o pisică slabă și neglijată, intră în furie.
Tu, idiotule! De ce ne trebuie pisica asta zdrențuită? Scoate-o afară! Arunc-o din apartament!
Dar Mihai doar zâmbește.
Nu, ea e însărcinată. Rămâne, deci nici nu începe. Mai bine taci și încălzește-mi cina.
Așa?! Ioana aproape țipă. Alege! Ori ea, ori eu! Și bestia asta se uită urât la mine!
De ce? Mihai o privește cu neîncredere. E casa mea și nu trebuie să aleg. E pisica mea și dacă te deranjează, poți pleca. Nici mama nu mi-a pus astfel de condiții. Poate e timpul să nu te mai uiți la toți de sus?
Ioana face scene, plânge, este geloasă pe pisica asta slabă și neglijată. Unde naiba a văzut Mihai burta la ea? Dar burta apare pisica era într-adevăr însărcinată.
Băiatul este obosit, dar de fiecare dată când regretul începe să-l apuce, alungă aceste gânduri. Cumva vor reuși. Ioana va naște, se va liniști, iar mai devreme pisica îi va distra. Puii pufoși îi vor pune pe toți într-o dispoziție mai bună.
Dar totul se întâmplă altfel… Bunicul, un întreprinzător cunoscut din București, se întoarce dintr-o lungă călătorie de afaceri și află totul. Îl găsește pe nepot, îi trage o urecheală și îi anunță că îl va tăia de la bani, dacă strănepotul va fi crescut într-o familie străină. Iar să piardă o astfel de buzunar băiatul se teme foarte tare.
Ioana pleacă cu el chiar în aceeași zi, fără să se despartă de Mihai. Din fericire are documentele la ea (se duce după ore la doctor). De lucrurile ei face semn cu mâna îi vor cumpăra altele noi! Și la liceul ăla ieftin nu se mai întoarce!
Mihai este zdrobit… Cum așa? Nici nu se desparte, nu sună, nu spune nici un cuvânt. Aruncă toate lucrurile ei și stă mult timp singur în întuneric, îmbrățișând pisica lui.
Pisica înțelege totul. Se ghemuie în el liniștită, simțind că este nevoie de ea. Îi compătimește, toarce, îl consolează.
Mihai asistă singur la nașterea ei, nepermițând mamei nervoase și tatălui confuz să se apropie de pisică. Stă lângă ea, îi vorbește blând, o liniștește. Veghează dacă totul merge bine și ține telefonul pregătit, ca în caz să sune la veterinar.
Totul merge bine, pisica naște patru pui. Mihai schimbă așternutul, aduce apă proaspătă și mâncare. Se mai asigură o dată că totul e în ordine și, epuizat, închide ochii, simțind cum cel mai mic pui se ghemuiește în palma lui, și se gândește că uneori animalele arată mai multă recunoștință decât oamenii.
