Au râs de paltonul ei ieftin, până au aflat adevărul
Într-o lume unde eticheta contează mai mult decât omul, adesea uităm ce este cu adevărat important. Țin minte această întâmplare care a avut loc la o seară caritabilă selectă organizată într-unul dintre cele mai luxoase hoteluri din Chișinău.
Sala de Bal Licurici strălucea de lumină și cristale ca la nuntă mare. Lângă masa cea lungă, Adina, îmbrăcată într-o rochie aurie orbitoare, și partenerul ei, Sorin, savurau un pahar de vin moldovenesc vechi și își dădeau coate, comentând invitații cu chicoteli răutăcioase. Dar, dintr-o dată, râsul le-a înghețat pe buze când a intrat o tânără pe care nu o văzuseră până atunci, pe nume Doina. Avea un palton bej, vechi și cam uzat, iar în picioare purta niște pantofi simpli cu talpă joasă, departe de pretențiile lor.
Adina, cu nasul pe sus, i-a tăiat calea Doinei. Și-a coborât privirea peste pantofii demodați și s-a strâmbat cu vădit dispreț. Sorin, aplecându-se spre Adina, a șoptit cu suficiență, de față cu ceilalți:
Vai, dragă, oare menajerele nu mai știu pe unde-i intrarea de serviciu?
Adina s-a apropiat ostentativ și, pe un ton batjocoritor, a spus:
Drăguțo, dacă vrei supă gratis, se dă la colț, la cantina socială. Îmi strici feng-shui-ul petrecerii!
Doina, deși părea fragilă între atâția oameni cocheți, a ridicat bărbia și a privit-o pe Adina direct în ochi. În tăcerea ei era atâta demnitate, că tot aurul de pe umerii Adinei părea de tinichea.
În acel moment, din spatele sălii a venit în pas grăbit un bărbat în vârstă, la costum scump, domnul Lupu administratorul fundației. Fără să bage în seamă pretențiile Adinei și ale lui Sorin, s-a dus drept la Doina și a înclinat respectuos capul:
Doamnă Țurcanu! Vă rugăm să ne scuzați, avionul privat a ajuns mai devreme decât anticipasem. Actele pentru achiziția holdingului sunt pregătite pentru semnătură.
Să fi văzut fața Adinei i-a căzut falca de uimire. Mâna i s-a răcit și paharul cu vin scump i-a căzut pe marmura lucioasă, spărgându-se zgomotos.
Sfârșitul poveștii
Doina a luat pixul de la asistent, și-a pus semnătura cu gest larg pe document, fără să-și scoată paltonul acela modest.
Apoi s-a întors spre Adina și, cu o voce rece dar calmă, a spus:
Apropo, Adina, nu mai e petrecerea ta. Tocmai am cumpărat clădirea și firma soțului tău. Estetica ta nu se mai potrivește cu planurile mele. Paza, vă rog, conduceți-i afară.
Sorin și Adina au rămas împietriți, în timp ce agenții de pază i-au poftit politicos, dar hotărât, spre ieșire.
Morala: Nu judeca niciodată un om după hainele pe care le poartă. Sub un palton vechi se poate ascunde cel care, mâine, îți va decide soarta.
