Jurnal personal, 16 aprilie
Trăim într-o lume în care etichetele și cota de pe haine par să valoreze mai mult decât sufletul. Azi noapte, la un eveniment caritabil exclusivist organizat într-unul dintre cele mai luxoase hoteluri din Chișinău, am văzut adevărata față a oamenilor.
Sala de bal Aurora era scăldată în lumină și sclipiri de bijuterii scumpe. Alina, într-o rochie aurie, strălucitoare aproape orbitor, sta lângă soțul ei, Vlad, adulmecând vinul de colecție și făcând haz de invitați. Râsetele lor au încetat brusc când la intrare a apărut o tânără, Ana, îmbrăcată într-un palton bej uzat și pantofi fără toc, simpli, fără nicio pretenție.
Alina nici măcar nu încerca să-și ascundă disprețul. Îi bloca calea Anei cu un zâmbet fals și o privire care tăia rece.
Vlad s-a aplecat spre ea și, fără să şoptească prea încet, a spus:
Nu știau oare femeile de serviciu că au intrarea pe la bucătărie?
Alina a făcut un pas în față și i s-a adresat cu superioritate:
Drăguțo, ciorbă gratis se oferă cu trei străzi mai jos. Îmi strici imaginea petrecerii.
Ana n-a plecat privirea. Pur și simplu stătea acolo, calmă, privind-o pe Alina direct în ochi. Din tăcerea ei răzbătea mai multă demnitate decât din toată poleiala acelei săli.
Atunci, spre ei s-a îndreptat cu pași grăbiți un domn în vârstă, îmbrăcat elegant domnul Radu, directorul fundației. Nici nu s-a uitat la Alina sau Vlad, care erau pregătiți pentru salut, ci s-a oprit direct în fața Anei și s-a aplecat respectuos:
Doamna Popescu! Ne scuzați, avionul privat a aterizat mai devreme decât estimam. Documentele pentru achiziția holdingului sunt gata pentru semnătură!
Am văzut fața Alinei împietrind, gura rămânându-i deschisă de uimire. Paharul cu vin i-a scăpat pe marmura rece, unde s-a făcut țăndări.
Ana a luat pixul întins de asistentă și, fără să-și dea jos paltonul vechi, a semnat hotărât.
Apoi s-a întors către Alina și, pe un ton liniștit, dar rece ca gheața, a spus:
Și, apropo, Alina, nu mai e petrecerea ta. Tocmai am cumpărat clădirea și compania soțului tău. Iar estetica ta nu se mai potrivește cu planurile mele. Paza, vă rog să-i escortați afară.
Alina și Vlad au rămas înmărmuriți, până când securitatea i-a invitat amabil, dar ferm, să părăsească sala.
MORALA: Nu judeca niciodată omul după hainele pe care le poartă. Sub un palton vechi s-ar putea afla mâine cel ce-ți va hotărî soarta.
Oare voi ați întâlnit asemenea aroganță? Aștept poveștile voastre în comentarii.
