Râdeau de paltonul ei ieftin, până au aflat adevărul
În lumea aceasta în care etichetele și mărcile par să decidă valoarea oamenilor, uităm adesea ce e cu adevărat important sufletul omului. Povestea are loc chiar acum, la o petrecere caritabilă exclusivistă, organizată într-unul dintre cele mai luxoase hoteluri din centrul Chișinăului.
Sala Aurie sclipește de la bijuteriile scumpe și rochiile de gală. Cătălina, purtând o rochie aurie strălucitoare, se află la brațul lui Ștefan, iar amândoi savurează un pahar de vin Purcari de colecție, comentând zgomotos invitații. Bucuria lor se întrerupe brusc când, la intrare, apare o fată tânără cu numele de Dorina. Poartă un palton bej, vechi, vizibil uzat, și pantofi simpli, fără toc, departe de pretențiile evenimentului.
Uitătoră și plină de dispreț, Cătălina îi taie calea Dorinei. Cu un zâmbet răutăcios, scanează de sus până jos paltonul și pantofii demodați. Ștefan se apleacă spre Cătălina și spune destul de tare ca să audă toată lumea:
Oare nu s-au rătăcit femeile de serviciu? Acum intră pe ușa din față?
Cătălina pășește ostentativ spre Dorina și, cu un ton batjocoritor, îi spune:
Drăguțo, dacă vrei supă gratis, la trei străzi mai încolo e cantina socială. Locul ăsta e pentru altă lume!
Dorina nu pleacă ochii. Stă calmă și își ține privirea dreaptă, fixată în ochii Cătălinei. În atitudinea ei liniștită există mai multă demnitate decât în toată strălucirea sălii.
Chiar atunci, un domn impunător, la costum, se apropie grăbit este domnul Movilă, președintele fundației. Nici nu se uită la Cătălina sau Ștefan, care deja pregăteau cele mai amabile zâmbete. Domnul Movilă se oprește direct în fața Dorinei, se apleacă respectuos și spune:
Doamna Balan! Ne iertați, avionul privat a ajuns mai devreme decât credeam. Contractul pentru achiziționarea concernului este pregătit, așteptăm doar semnătura dvs.
Cadrul surprinde figura împietrită a Cătălinei. Mandibula îi cade de uimire. De emoție, degetele îi scapă paharul cu vin pe care-l ținea, iar sticla se sparge cu zgomot pe podeaua din marmură.
Finalul poveștii
Dorina ia stiloul de la asistent și, fără măcar să renunțe la vechiul palton, semnează documentul cu o mișcare hotărâtă.
Apoi își întoarce privirea spre Cătălina și, cu o voce calmă, dar rece, spune:
Apropo, Cătălina, petrecerea asta nu-ți mai aparține. Tocmai am cumpărat acest hotel și compania soțului tău. Și ‘estetica’ de care vorbeai nu mai are loc la evenimentele mele. Vă rog, domnilor de la pază, conduceți-i afară.
Ștefan și Cătălina rămân înmărmuriți, în timp ce agenții de securitate îi roagă politicos, dar ferm, să părăsească sala.
Morala: Să nu judeci niciodată omul după hainele sale. Sub un palton vechi se poate ascunde cineva care, mâine, îți va schimba destinul.
