Au încins căsătoria
Auzi, Lenuța… Ce-ar fi să încercăm o relație deschisă? spune cu grijă Victor.
Cum adică? ezită Elena, neștiind ce să creadă. Vorbești serios?
Dar ce e așa ieșit din comun? Prin Occident, lumea așa trăiește, dă din umeri bărbatul, încercând să pară relaxat. Mulți spun că asta dă un suflu nou căsniciei. Și tu ai zis la dietă că un pic de dulce nu strică, te ajută să nu pici în ispită. Cam așa și aici, puțină diversitate nu strică.
Elena clipește încet, încercând să proceseze. Să compari o amantă cu o prăjitură câtă nesimțire sau prostie!
Victoraș… începe ea. Dacă vrei să pleci, pleacă omenește. Eu îți dau libertatea, dar nu mă târî în murdăria asta.
Lenți, de ce te burzuluiești imediat? Eu te iubesc. Da… parcă nu mai e scânteia aia. Stăm spate-n spate, vorbim numa de cumpărături și facturi la curent. S-a învechit totul între noi. Un dram de schimbare… Nu zic să nu-ți oferi și tu o gură de aer, poate iese ceva bun.
Elena se uită lung la el. Brusc și limpede simte că Victor minte. Ochii fugari, degetele bătând pe masă… E clar: libertate vrea de ieri, nu de azi.
Fii sincer, Victore. Ți-ai găsit deja pe cineva și vrei să-ți calmezi conștiința oferindu-mi și mie aceeași libertate?
O, iar ai început… ofta Victor, ridicând din mână. Dacă aveam pe cineva, n-aveam ce discuta cu tine. Parcă-mi pare rău că ți-am zis. Ești ca o doamnă din alte vremuri… Bine, uită tot.
După replicile astea, se ridică și se retrage ofuscat în altă cameră, lăsând-o pe Elena cu gândurile ei.
Douăzeci și cinci de ani. Ani în care a fost lângă el, cu bune și cu rele, a suportat și lipsuri, și promisiuni, și orele petrecute la muncă ce acum au altă lumină… Și acum el, ghiftuit și la adăpost, îi propune să fie complici la distrugerea propriei familii. O să te destinzi, zice el… Ce cuvânt comod.
Au dormit separat în noaptea aceea. De fapt, Elena n-a închis un ochi. S-a uitat ba la tavan, ba afară, întrebându-se cum de au ajuns așa departe. Cândva, Victor îi aducea brațul plin cu liliac, muncea din greu ca să aibă nuntă frumoasă, tresălta când s-a născut fiica lor. Acum… Ar fi fost mai simplu să plece pur și simplu.
Unde a fost punctul fără întoarcere? Când a început ea să nu se mai aranjeze acasă pentru el? Sau când el a uitat pentru prima dată aniversarea, sub pretextul că are mult de muncă? Dar ce mai contează acum?
Îi trecea prin minte să ceară divorț direct și să lase totul în urmă. Dar cum să ștergi aproape jumătate de viață așa, cu una cu două?
Poate că nu mai era dragoste mare, dar era obișnuința, casa făcută împreună, și senzația că Victor era un stâlp la greu. Fiica, Marina, locuia de mult singură, bătrânețea venea pe nepusă masă, iar viața lor era clădită pe ajutor reciproc. Cândva, Victor a luat pe numele lui un credit doar ca să-și ajute soacra. Nu mulți ar face așa ceva.
În inima Elenei fierbeau amestecat ciudă, teamă și supărare. Oare crede că nu mai găsesc pe nimeni?, se întreba: Că sunt o femeie trecută, care nu mai valorează nimic? Că o să stau să-i gătesc borș și să-i aștept mofturile, în timp ce el colindă prin lume?
Nu. Niciodată.
Bine, îi spune dimineața. Fie cum zici.
Cum adică?
Sunt de acord cu relația ta deschisă.
L-a bușit înecul pe Victor cu ceaiul. Se aștepta la scandal, dar ea i-a răspuns calm, fără să ridice tonul.
Atunci e bine. Cine știe, poate îți place, schițează el un zâmbet. Oricum, eu azi întârzii.
Inima Elenei s-a strâns, ca și cum tocmai a călcat pe cioburi.
Seara a venit posomorâtă. Elena se simțea sleită, ca o haină scoasă din uz. Se uita în oglindă: ochii obosiți, riduri, piele nu mai atât de netedă, dar corpul încă bine păstrat, părul bogat… Poate chiar e frumoasă. Poate el are problema.
Alți bărbați îi făceau deseori complimente. De exemplu, Andrei, șeful de la departamentul vecin, transferat de o lună. Bărbat trecut de 40, cu părul ușor grizonat, voce domoală și ochi jucăuși. De la început, compimente, ușile ținute, cafea adusă. De două ori a chemat-o la prânz, iar săptămâna trecută chiar la restaurant seara.
Domnule Andrei, eu sunt la dietă. Măritată, se cheamă, a glumit Elena atunci.
Lenuța, o nuntă e doar o ștampilă, nu o povară a zâmbit el. Dar nu insist.
Victor voia libertate? Ei, și ea poate încerca.
Bună seara, Andrei. Mai e valabilă invitația la cină? Simt că azi pot trișa la dietă, îi scrie Elena pe WhatsApp.
Nu era nici măcar răzbunare. Pur și simplu voia să simtă iar că e femeie, vie, nu doar gospodina lui Victor.
Seara a mers surprinzător de bine. Andrei era atent, galant, umplea paharul, asculta cu atenție, o privea cu admirație ca și când nu mai exista altă femeie în acel local.
Elenei i-e rușine puțin, dar simte din nou fiorul uitat: să fie dorită, să fie centrul atenției. În sfârșit nu mai există doar cratițe și ciorapii murdari ai soțului.
Mergem la mine? propune Andrei după desert. Luăm un vin bun, stăm de vorbă… continuăm seara frumos.
Elena acceptă. În ea o voce urlă gândește-te!, dar totodată își amintește chipul lui Victor zicând dă-ți un pic de libertate.
Ajung acasă la Andrei când izbucnește telefonul. Victor. Închide o dată, încă odată… degeaba.
Da, răspunde, forțându-se să pară calmă.
Pe unde umbli, tu, femeie? izbucnește Victor, răgușit. Zece seara, frigiderul gol, tu nicăieri! Ți-ai pierdut mințile?
Elena rămâne mască. Andrei, auzind tensiunea, se retrage discret în altă cameră. Magia serii s-a spulberat.
De fapt… sunt la o întâlnire, Victore.
Ce fel de întâlnire, la naiba?!
Să-ți desenez? Aseară ai vrut relație deschisă. Iată, socializez. Nu te întorci și tu?
Urmează o tăcere grea, întreruptă doar de respirația apăsată a bărbatului.
Tu… tu chiar ai ajuns să mergi la alt bărbat? Eu glumeam! Am vrut să te încerc! Dar tu… Nici nu ai stat pe gânduri, nici măcar nu ai suferit o zi!
Elena rămâne fără replică.
Dar tu, cu cine erai azi?
Cu nimeni! Am stat la birou, atât. Deci… ori tu îți aduni lucrurile, ori plec eu. Divorț, clar?
Închide nervos. Elena se uită derutată la pereți se simte batjocorită.
Totul e în regulă? întreabă Andrei.
Da… nimic important, încearcă să zâmbească.
Lena… cred că e mai bine să mergi să-ți rezolvi problemele. Cred că s-a schimbat atmosfera…
Povestea s-a terminat, ca o căruță transformată în dovleac. Și Andrei era om el voia o seară ușoară, nu o ceartă conjugală.
Poate era mai bine dacă ar fi cerut divorțul de la început. Dar nu-ți vine mintea la cap la timp.
În noaptea aia, Elena nu a mers acasă. S-a dus la un hotel. Nu voia să vadă furia lui Victor îi trebuia timp să proceseze: oricum lucrurile nu mai pot fi ca înainte.
Au trecut trei ani…
Viața i-a scos singură tot ce era de prisos, chiar dacă dureros.
Victor prea repede și-a făcut altă iubită. Înainte să iasă oficial divorțul. Dar femeia aceea l-a părăsit imediat după ce au vândut apartamentul comun, luând și partea lui din banii rezultați.
Cu Andrei nu s-a legat nimic. Încă mai lucrau aproape, dar erau doar simple cunoștințe, schimbând politețuri. Elena a înțeles: bărbații ce sar ușor în rolul de iubiți dispar pe loc când văd ocazia unei relații stabile sau măcar un sprijin la greu.
Dar Elena nu mai căuta pe nimeni. Singură în noul apartament, a descoperit cât timp și energie are. Toate acestea îi erau furate cândva de mofturile lui Victor. Acum, se ocupa de ea. Nu pentru cineva, ci pentru sufletul ei.
Înotul de dimineață i-a alinată durerile de spate, iar cursurile de engleză îi țineau mintea proaspătă. S-a tuns scurt și și-a schimbat complet garderoba.
Și, cel mai important a devenit bunică.
Fiica, Marina, a născut acum șase luni. La început, când scandalul divorțului era proaspăt, a ținut partea tatălui, care se victimizase și povestise Marinei că mama ar fi destrămat familia pentru un amant și l-a trădat.
Dar timpul a aranjat totul. Marina a venit la mamă să lămurească lucrurile față-n față. Și a văzut o femeie sinceră, obosită, dar dreaptă nu pe trădătoarea descrisă de Victor.
Elena i-a spus adevărul: că Victor însuși a propus totul, că el dispăruse de mult cu ochii la alte orizonturi, că ea se simțea de ani buni singură. Marina, căsătorită și ea deja, a înțeles-o perfect. Iar când Victor și-a găsit amantă pe față, s-a aliat total cu mama.
Acum Elena stă la masa din bucătăria fiicei, cu nepoțica în brațe. Micuța Sonia apucă cu nesaț degetul bunicii.
Tata iar a sunat… oftează Marina. Voia să vină să o vadă pe Sonia.
Și tu ce i-ai zis? întreabă blând Elena.
Că nu suntem în oraș, oftează. Nu vreau să-l las, mamă. Ba te vorbește de rău, ba vrea să vă împace, mă stresez la fiecare apariție. Și nu vreau să o influențeze pe Sonia împotriva ta. Las să trăiască el așa cu libertatea lui…
Elena tace. Își strânge și mai tare nepoțica la piept.
Victor a primit ce a vrut: libertate deplină. Nimeni nu-i cere nimic, nu-l bate nimeni la cap la televizor. Doar că libertatea aceasta, gustată pe deplin, s-a dovedit amară ca pelinul. Iar până să-și dea seama, era deja prea târziu.
