Nu ne permitem vara asta să mergem la mare, mi-a spus soțul și a plecat în delegație. După nici două zile, îi văd poza pe plajă în brațele surorii mele.
Maria, hai liniștește-te! Ești femeie cu capul pe umeri, contabilă! Fă-ți un calcul singură. Vezi foarte clar cifrele. Ratele la mașină ne consumă 6000 de lei lunar, ipoteca ne ia 8000, reparația la casa mamei tale de la țară încă 4000, că acoperișul curge, trebuie reparat, altfel totul e pierdut. Mare? Maldive? Nu avem cum. O să stăm cu stomacul gol?
Oleg se învârte nervos prin bucătăria noastră mică, deschide și închide dulapurile, zgâlțâie vesela, toarnă apă în pahar și o varsă la loc, evitând cu orice preț să mă privească.
Eu stau la masă, cocoșată, cu ochii pe pagina deschisă a unui touroperator pe laptop. Ecranul strălucește cu apă turcoaz, nisip alb și palmieri arcuiți peste bungalouri. Nu e doar o imagine. Era Visul meu. Visul după care tânjeam de trei ani, singura mea scăpare.
Oleg, am strâns bani special pentru vacanță. Nu am cheltuit primele, mi-am adus pachet de mâncare la serviciu, am luat și colaborări pe lângă, făcând balanțe la SRL-uri noaptea, cât tu dormeai. În cont am pus deoparte 60.000 de lei. Ajunge. Am calculat tot. Mașina poate aștepta, casa de la țară a mamei tale nu cade în două săptămâni, țiglă încă mai ține. Avem nevoie de concediu. De cinci ani nu am mai avut o vacanță adevărată, de când am luat creditul. Ești mereu nervos, aproape explodezi din orice. Eu sunt pe marginea prăpastiei cu nervii, mi se zbate un ochi non-stop. Trebuie să fim noi doi, să ne amintim că suntem soț și soție, nu doar doi vecini cu datorii comune.
Nu e doar problema banilor! răbufnește el, iar ceașca îi tremură în farfurioară. Am de lucru de nu-mi văd capul! Trebuie să predăm lucrarea la proiect! Patronii nu mă lasă o zi fără să muncesc! Dacă plec, mă dau afară, pierdem și Maldive, și apartamentul!
Dar săptămâna trecută ziceai că e liniște, lucrarea-i gata…
S-a schimbat situația! Beneficiarul a venit cu altele! Modificări! Gata, am închis subiectul. Anul ăsta nu mergem la mare. De Paște mergem la țară la mama, să ajutăm cu grădina, să punem castraveți în seră, facem și mici la grătar. Aer, natură, pădure ce nu-ți convine?
Nu mai vreau la mama ta la țară șoptesc, simțind cum mă arde lacrima pe obraz. Acolo nu mă odihnesc, acolo lucrez ca în schimbul doi. Sap grădina, gătesc pentru toți ai tăi. Eu vreau la mare, vreau să zac la soare și să nu fac nimic
Na bine, ce pretenții mai ai!? lovește cu pumnul în masă. Egoistă! Numai de tine te preocupi! Eu vreau, eu vreau. Am și eu delegație. Trebuie să plec urgent la Iași. Două săptămâni. Trebuie să fac inspecții la șantier. Patronii mă trimit. Stai liniștită acasă și nu mă bate la cap. Dă-mi un avans de pe contul tău de la vacanță, am nevoie pentru bilete și cazare.
Cum așa? Firma nu-ți plătește deplasarea?
O să deconteze DUPĂ, pe bază de bonuri. Trebuie să plătesc eu acum. Hotelul e de patru stele, trebuie să fac impresie bună, n-o să mănânc ciorbă la cutie cu directorii. Trebuie să fiu la nivel.
Cât?
40.000 lei.
Cum 40.000!? simt că mă sufoc. Sunt două treimi din economiile mele! Banii pentru concediu!
Ți-i înapoiez. Îi recuperez integral când decontează firma! Nu crezi în soțul tău?
Privirea lui acuzatoare mă face să mă simt vinovată.
Avea dreptate. El merge să muncească pentru noi, la frig, printre oameni dubioși. Iar eu mă gândesc la plajă.
I-am dat banii, mâinile abia îmi tremurau pe butoane. 40.000 lei (MDL) transferați.
Am avut încredere în el. Suntem împreună de zece ani. Mereu a fost baza mea, stâlpul meu de sprijin. Mai dur, mai calculat, dar corect.
A doua zi a plecat.
I-am făcut bagajul.
Nu fi tristă, Marioara! glumește el, punându-și paltonul parfumat cu Dior Sauvage (cadoul de Crăciun, din banii mei economisiți). Iau legătura când pot, dar la Iași e slab semnalul, șantierul e departe de civilizație, să nu te superi dacă nu răspund.
Ai grijă de tine, să nu răcești, acolo încă e frig.
Am luat lenjerie termică.
Dar de ce ți-ai pus slipii și șorturile în bagaj? întreb, găsind printre tricouri costumul de baie.
Ezită o secundă, apoi zâmbește larg:
Are hotelul piscină și saună. După muncă, intrăm cu băieții la relaxare.
Logic. Dau din cap.
A plecat cu valiza cenușie, luând cu el banii și visul meu de vacanță.
Rămân singură în apartamentul prăfuit, unde primăvara e doar pe calendar, iar afară plouă rece.
Mă duc la muncă ca un roboțel. În fiecare seară mă întorc într-o casă pustie, încălzesc mâncare, mă uit la seriale despre vieți frumoase.
Singurătatea doare.
Mă hotărăsc să-mi sun sora, Lenuța.
Lenuța e total opusul meu. Eu sunt brunetă, liniștită, cu calcule și casă, ea blondă, model, influencer, viață de noapte, escapade peste escapade, cu cinci ani mai mică și veșnic adolescentă.
Nu eram apropiate prea diferite neam, dar tot sânge. Am ajutat-o mereu, i-am dat bani când era studentă, am scos-o din necazuri.
Sun, nu răspunde.
Abonatul nu este disponibil sau nu are semnal.
Ciudat. Lenuța e mereu pe telefon, postează non-stop: Mănânc salată, Sunt la taxi, Mi-am cumpărat rimel.
Verific contul ei online. Ultima postare fix când plecase Oleg. Poza cu un troler roz: Mă pregătesc pentru aventura vieții! Cine ghicește unde merg? Hint: e cald! Misiune secretă! #Excursie #Vis #Secret.
Treaba ei unde o fi plecat.
Trece o săptămână.
Oleg sună rar, la două zile. Am treabă, ședință, semnal prost.
Vocea lui e ciudată, veselă, chiar încântată. În fundal ceva parcă nu e gălăgie de șantier, nici vânt de câmpie. Parcă ar fi valuri?
Și muzică, ceva ritmat latino.
Oleg, ce muzică-i asta la Iași?
A, e radioul șoferului! Plecăm spre șantier.
Dar sunetul ăla ciudat?
Bate vântul! Ți-am zis că-i prăpăd pe câmp! Gata, signalul cade!
Bip bip bip.
Într-o vineri noapte nu am putut dormi. Neliniștea parcă scuza tot organismul.
Stau la bucătărie cu o cană de ceai rece, dau scroll pe Facebook (cu VPN).
Poze cu mâncare, pisicuțe, copii de colegi plictiseală.
Și, dintr-o dată
Notificare: Elena Țurcanu te-a etichetat într-o fotografie.
Mi se oprește inima. Lenuța? Din senin?
Clic pe notificare.
*Poza se încarcă greu.
Culoare albastră orbitoare cerul. Apoi turcoaz marea. Apoi alb nisipul.
Și, în prim plan, două siluete.
Plajă, exact ca cea de pe siteul agenției mele de turism. Maldive. Recunosc palmierul înclinat, pontonul din depărtare, hotelul Paradise Island știu fiecare detaliu pe de rost!
Șezlong cu dungi. Lenuța în bikini roșu, imens ochelari de soare, cocktail cu umbreluță. Bronzată la perfecțiune, radiantă.
Lângă ea
Un bărbat, cu mâna păroasă, purtând ceasul Casio pe care i l-am dăruit acum cinci ani. În acei pantaloni scurți cu palmieri.
Oleg.
Soțul meu Oleg.
Cel care, acum, e la Iași, în frig, face inspecții pe șantier.
Zâmbea atât de larg, cum nu m-a privit de cinci ani. Uimitor de fericit, de îndrăgostit. Se uita la ea ca motanul la smântână.
Descriere: Fericirea iubește liniștea Dar nu pot să nu împărtășesc! Prințul meu mi-a oferit raiul! Iubire! Mulțumesc pentru paradis! #Maldive #Dragoste #AlMeu #Vacanță #SoraScuzăNuScuz .
Și m-a etichetat. Chiar pe fața lui Oleg.
Din greșeală? Nici vorbă.
Special. Ca să mă doboare, să-mi arate: Eu am câștigat. Eu sunt mai tânără. Eu sunt mai frumoasă. Tu ești deja o babă, eu petrec pe banii tăi.
Privesc ecranul, mi se face negru înaintea ochilor. Camera se învârte.
Soțul meu și sora mea.
Cu banii mei.
Cu cei 40.000 de lei pe care i-am strâns trei ani refuzându-mi orice mică bucurie.
Mi-au furat visul. Mi-au furat viața.
Nu meriți odihnă, stai acasă. Egoistă. Nu sunt bani.
Cuvintele lui Oleg mi se repetă în minte, devenind o bataie de joc. El îmi mințea în față, uitându-se în ochii mei, și probabil deja visa cum îi unge spatele Lenuței cu cremă.
Am început să tremur. Întâi discret, apoi violent, ca de friguri. Dinții clănțăneau de cană.
Am fugit la baie, am vomitat.
M-am spălat pe față cu apă rece. Am privit în oglindă.
Din oglindă se uita la mine o femeie cu față cenușie, ochii roșii și riduri în jurul gurii. Babă.
Iar acolo Lenuța. Tânără, veselă, fără griji.
Logic. De ce i-aș mai folosi? Cu probleme, rate, casa mamei. Cu Lenuța e petrecere.
Iar nota de plată Maria.
M-am întors la computer. Tremuram, dar am simțit un fel de luciditate eliberatoare.
Am făcut capturi la tot. Toate postările lor. Am filmat ecranul, exact stories cu ei: pe business class, camera cu lebede din prosoape, Oleg ținând-o în brațe în apă.
Am verificat online banking-ul.
Credit la mașină (Toyota Land Cruiser, mândria lui) pe numele meu. Sold: 160.000 lei. El plătea, dar contractul e la mine.
Ipoteca e comună, titular principal el, dar sunt și eu trecută.
Contul pe care am transferat 40.000 sold 0. Iar banii s-au dus exact pentru plata excursiei, direct la agentie.
Am plâns în bucătăria întunecată, cu prosopul la gură, să nu mă audă vecinii.
În mine a murit atunci Maria cea naivă și bună. S-a născut alta, rece, calculată, răzbunătoare.
Dimineață, când m-am trezit, nu mai aveam lacrimi. Doar gheață, ură și o dorință să-i zdrobesc.
Ei, la rai, beau cocktailuri din banii mei. Fac mișto de mine.
O să le arăt eu Iași și frig chiar la ecuator.
Oleg a uitat ceva esențial.
Procură generală pe mașină.
A făcut-o pe numele meu anul trecut, ca să pot să plătesc asigurarea, să trec inspecția, sau, dacă e nevoie, să o vând. Cu toate drepturile.
Mașina era jucăria lui. Toyota Land Cruiser 200. Fetișul. O idolatriza.
M-am îmbrăcat elegant: costum, tocuri, ruj roșu (școala Lenuței, special să fie în ciudă).
Am luat toate actele: certificatul de înmatriculare, procura, cheia de rezervă și am mers la un prieten vechi, Vasile, care lucrează la un dealer auto.
Vasile, repede, trebuie să vând Land Cruiser-ul.
A înroșit: De ce, Maria? Oleg știe? Moare după mașina asta!
Oleg Oleg are probleme la Maldive. Datorii la jocuri de noroc.
Înțeleg. O rezolvăm. Ai procura?
Am.
Dacă-l vinzi rapid, prețul e mai mic, tu înțelegi, da? Trebuie să câștige ceva și firma.
Nu-mi pasă, vreau banii azi, cash.
80.000 euro. (Erau cam 100.000 pe piață.)
Bate palma.
Două ore mai târziu, plecam cu sacoșa de bani.
Am mers la bancă. Am stins creditul la mașină (16.000 euro), am luat dovada radierii.
Restul, 64.000 euro, i-am depus pe un cont separat, deschis pe numele meu de fată (nu am schimbat după căsătorie, slavă Domnului), fără acces pentru Oleg.
M-am întors acasă.
Am chemat transportator cu dubă.
I-am împachetat toate lucrurile. Până la ultimul ciorap.
Costumele scumpe, undițele, consola, laptopul, cana preferată.
Șoferul întreabă: Unde să le duc?
La bunica, sat Sângerei, str. Principală nr. 3, la Vasilica.
Să-și întâmpine mama odorul.
Apoi am chemat lăcătușul.
Să schimbați toate încuietorile. Pachet complet, cel mai scump sistem.
Au încercat să spargă?
S-au aciuiat șobolani, îi arunc afară, glumesc amar.
Nu s-a terminat tot aici. Cireașa de pe tort.
Știam parola de mail a lui Oleg (nimic ingenios: ziua mea de naștere).
Am găsit confirmările de la agenție, vouchere, rezervare la Paradise Island.
Sun la hotel.
Bună ziua, sunt Maria Machedon, soția domnului Oleg Machedon, care s-a cazat la dumneavoastră în bungalou 105. Din păcate, banii de pe cardul cu care a fost plătită vacanța provin dintr-o fraudă. Am blocat tranzacția, va veni și plângere la poliție internațională. Banca va retrage banii în decurs de o oră. Recomand să le sistați urgent serviciile să nu aveți necazuri.
Managerul se scapă la voce:
Vai, doamnă, verificăm imediat!
Anunțați-l din partea mea: S-a terminat cioara vopsită. Maria.
La o oră, primesc SMS de la bancă: Tranzacție de 2000 USD respinsă. (hotelul încerca să tragă banii de pe card).
Apoi, telefoanele curg.
Oleg: Maria, ce-ai făcut? Cardul nu merge! Ne-au dat afară din cameră! Nu putem plăti! Ajută-mă!
Oleg: Răspunde la telefon, fi-r-ai tu! Am rămas cu bagajele la +35, Lenuța plânge! Dă-ne bani de întoarcere!
Lenuța: Mario, nu te supăra! Nu e ce crezi! Ne-am întâlnit din greșeală! Nu s-a întâmplat nimic! Dă-ne bani măcar să ne întoarcem, ne prăjim!
Oleg: Cum ai vândut mașina? Mi-a scris Vasile! Era a mea! Te sparg când ajung acasă!
Citesc și râd. Un râs isteric, cu sughițuri.
Le-am trimis o singură poză, captură din stories: titlu Fericirea iubește liniștea Și le-am scris: Savurați liniștea. Pe jos până la Iași. Mașina s-a vândut pentru nevoile familiei (compensarea nervilor). Lucrurile sunt la mama. Am schimbat yalele. Am depus divorț. Drum bun!
Oleg s-a întors după trei zile, cu bani împrumutați de la prieteni (și aceia mirați că nu a fost la Iași, ci la Maldive). A venit ars de soare până la bășici, fără un leu.
S-a zbătut la ușă.
Deschide! E și casa mea!
E cu ipotecă, am depus la partaj. Partea ta e datorie la bancă. La revedere, Oleg.
Vecinul Mircea, polițist, lângă ușă, cu bastonul.
Hai, Oleg, pleacă, nu tulbura liniștea.
Partajul a fost scandalos.
Oleg țipa în tribunal că i-am vândut bunul.
Judecătoarea: Procură notarială valabilă? Da. Drept de vânzare? Da. Banii au acoperit datoria la mașină? Da. Diferența?
Cheltuiți pe familie, utilități, mâncare și nervi.
Nu a dovedit contrariul.
Cu sora nu mai am nicio legătură.
Părinții s-au îngrozit. E sora ta, e mică, slabă de minte! Oleg a sedus-o! Iart-o!
Nu am soră, am spus scurt. Aceea a murit.
Lenuța l-a lăsat pe Oleg la întoarcere. Un sărac fără mașină și casă nu-mi trebuie! și-a găsit deja alt sponsor și postează din Dubai.
Iar eu
Cu cei 40.000 lei și diferența rămasă din vânzarea mașinii am rezervat vacanță.
În Maldive. La același hotel, bungalou cu piscină, singură.
Acum stau pe șezlong, beau o Pina Colada și privesc marea turcoaz.
Aerul chiar vindecă.
Inspir adânc.
Sunt liberă. Sunt bogată (64.000 euro nu-i rău deloc) și nu voi mai lăsa vreodată un bărbat să-mi spună dacă merit sau nu să mă odihnesc.
Le merit pe toate.
