Anul ăsta n-avem bani de mare, să știi, mi-a spus Radu într-o seară și, după două zile, a plecat în delegație. Peste numai o zi, am văzut poză cu el pe o plajă în brațe cu sora mea.
Irina, hai să nu o mai ținem langa! Tu ești deșteaptă, economistă, pune odată cifrele cap la cap. Vezi și tu ce și cum: rata la mașină 6.000 de lei pe lună, apartamentul 8.000. La țară la mama ta mereu câte ceva, încă 4.000 lunar, acoperișul ăla tot picură Unde vezi tu mare? Maldive? Ne băgăm în datorii iar, puii mei?
Radu se agita în mica noastră bucătărie, scotea și băga la loc cănile prin dulapuri, turna apă în pahar și mai apoi o vărsa la chiuvetă. Nici nu mă privea, de parcă eram inspector ANAF.
Stăteam cocoșată la masă, cu ochii în laptop, pe o fereastră deschisă la o agenție turistică. Pozele cu apa turcoaz, nisipul alb, bungalourile cu palmieri păreau din altă lume. Pentru mine însă, nu erau doar imagini era visul meu de trei ani. Speranța că, într-o zi, voi ieși și eu la lumină.
Radu, eu am pus bani de-o parte, ai uitat? Nu m-am atins de primă. Am făcut contabilitate pentru trei firme noaptea, cât tu dormeai. Am strâns aproape 60.000 de lei pe un card separat. Ajung. Am calculat tot. Două săptămâni nu crapă casa la țară și nici mașina nu se vinde. Avem nevoie să ne tragem sufletul după cinci ani de muncă, de când e ipoteca pe capul nostru. Am obosit. Tu ești tot tensionat, eu am depresie, îmi bate ochiul mereu. Mai suntem soț și soție sau doar amărâți care împart facturi?
Nu-i vorba doar de bani! a ridicat el tonul, pocnind ușor cu ceasca în farfurioară. Am presiune la muncă, termene nerespectate, șefii pe capul meu. Nu pot pleca brusc, să stau la plajă și să mă meștesc la soare. Risc să rămân fără serviciu și atunci adio Maldive și apartament!
Acum o săptămână ziceai că aveți liniște acolo
S-a schimbat tot! Clientul vrea altceva. Revin refaceri, deci e gata, nu mergem la mare vara asta. La Paști mergem la țară la mama, să punem mâna la solar, mai prăjim un grătar. Asta e.
La țară nu pot, acolo spăl, gătesc, greblez nu e relaxare pentru mine, e robie. Eu la mare vreau, să zac pur și simplu, să nu fac nimic.
Dar ce, numai tu ai dorințe? a bufnit el tare, trântind pumnul în masă. Ce, eu nu contez? Am și eu delegație de la serviciu. Plec la Constanța, inspecție pe șantier, două săptămâni. Șefii au dat ordin. Dă-mi, te rog, de pe cardul tău de concediu bani de bilete și pentru cazare.
De ce? Nu plătește firma?
Plătește, dar îmi decontează ulterior. Acum trebuie să achit din buzunar. Hotel de patru stele, mese cu partenerii, nu pot să mă fac de râs în fața directorului mare.
Cât vrei? am întrebat, simțind ghem peste stomac.
40.000, doar biletele și cazarea.
40.000 de lei?!?! Radu! Înseamnă aproape tot vacanța noastră!
Ți-i dau când mă întorc, promit. Firma decontează, ba mai primesc și diurnă. Nu ai încredere în bărbatul tău?
M-a privit de parcă eu aș fi fost călăul. Pur și simplu am simțit cum mă acaparează rușinea.
Că pleca la muncă, în frig, la malul mării, iar eu visam la plajă.
Așa că i-am transferat 40.000 de lei. Cu degetele tremurând.
După zece ani de căsnicie, am avut încredere. N-a lipsit niciodată cu ceva important.
A doua zi a plecat.
I-am pregătit bagajul.
Hai, nu fi supărată, Iri! mi-a zis el vesel, mirosind a Dior Sauvage (parfumul pe care i-l făcusem cadou de Crăciun, strângând din dinți). O să vorbim, dar la Constanța semnalul e prost, știi cum e pe șantier
Ai grijă de tine și te rog să iei o geacă groasă, pe litoral încă e frig.
Stai liniștită, am și termic.
Da de ce ți-ai pus slip și șorturi de plajă?
A ezitat o clipă, apoi mi-a răspuns pe fugă:
E piscină la hotel, plus saună, să ne încălzim și noi seara.
Mi s-a părut logic, așa că am tăcut. Radu a ieșit pe ușă cu valiza grizonată, cu banii mei și cu visele mele.
Apartamentul a rămas gol. Prin orașul cenușiu, încă n-avusese curaj să dea peste cap primăvara, pe stradă tot glod.
Mergeam la serviciu ca un robot. Seara mâncam ceva la TV și mă uitam la seriale cu vieți luxoase.
Mi-era dor. Dureros de dor.
Mi-am amintit de Teodora, sora mea. Fire opusă: eu brunețică și liniștită, ea blondă, mereu pe fugă, model de Instagram, numai pe la petreceri, cu iubiți schimbați mai des ca rochiile. Era mai mică decât mine cu cinci ani, dar trăia de parcă ieri terminase liceul. N-am fost niciodată atât de apropiate, dar tot sora mea era, am ajutat-o cu bani, sprijin, orice.
O sun. Numărul nu este momentan disponibil sau este în afara ariei de acoperire.
Ciudat, ea avea telefonul lipit de mână, apărea mereu pe TikTok cu salata, cu taxiul, cu rujul nou. Ultimul story era pus de o săptămână, exact când a plecat și Radu.
Valiză roz sidef, fancy, și text: Gata de vacanța de vis! Ghiciți unde? Unde e cald! Misiune specială! #Călătorie #Vis
Am presupus că o fi fugit cu vreun amorez la Dubai.
Trece o săptămână.
Radu mă suna rar. O dată la două zile. Mereu pe fugă, chipurile în ședință, semnal slab.
Avea un ton ciudat. Prea bine-dispus, cu un fundal vag: nu vânt, nu zgomot de șantier. Mai degrabă vuiet de valuri?
Radu, ce muzică aud? Unde ești?
Eh, radio la dubă! Plecăm pe șantier. Șoferul ascultă muzică veche!
Și zgomotul ăsta?
E vântul de la mare, de-aia n-am semnal! Hai, să nu rămân fără baterie!
Seara de vineri m-a găsit cu ochii în telefon, butonând aiurea Facebook-ul.
Mă anunță telefonul: Teodora Radu te-a etichetat într-o fotografie.
Mi s-a tăiat respirația. Intru pe notificare.
Poza începe să se încarce încet cer albastru, apoi valuri turcoaz, nisip alb și două siluete
Exact imaginea salvată de mine de la agenția turistică: Maldive.
În prim-plan, pe șezlong, stă Teodora, pielea bronzată, bikini minuscul, zâmbește larg cu un cocktail în mână. Iar lângă ea, ținând-o pe după talie cu o mână plină de păr și ceas Casio (exact cel cadou de la mine), e Radu. Radu al meu.
Cu șorturile alea cu palmieri. Zâmbește așa cum nu mi-a zâmbit de ani buni. O privește ca un motan la smântână.
Și ce scrie? Fericirea iubește liniștea… Dar nu pot să nu mă laud! Iubitul meu mi-a făcut un cadou de vis! Mulțumesc pentru Paradis! #Maldive #Dragoste #El #Vacanță #Scuză-măSoroDarNuPrea.
Etichetarea era chiar pe fața lui.
A fost cu adresă. Să-mi arate: Eu am câștigat, eu sunt mai tânără, mai frumoasă, tu doar cardul cu banii.
Mi s-au întunecat ochii.
Soțul meu. Sora mea.
Pe banii strânși de mine, an cu an, refuzându-mi o fustă nouă sau o înghețată.
Mi-au furat visul. Mi-au furat viața.
Cuvintele lui Radu încă îmi sunau în creier, ca niște glume batjocoritoare. El mă mințea privind în ochi, deja imaginând cum îi dă cremă soră-mii pe spate.
A început să mă cuprindă un tremur, apoi au urmat greața, plânsul și o senzație de moarte pe interior. M-am privit în oglindă și am văzut o femeie cenușie, cu ochii roșii. Tanti.
În timp ce acolo era Teodora. Tânără, fără griji. Cu Radu la picioare.
Cine plătea? Irina.
Nici n-am apucat să sufăr de tot că am început să gândesc rece și clar. Am făcut capturi de ecran, am salvat toate probele. Apoi am verificat conturile: creditul la mașină era pe numele meu, restul datoriei era 120.000 lei. Rata la bancă pentru apartament era și ea pe amândoi, dar eu eram codebitor…
Valoarea de 40.000 lei dacă dispărea, chiar și din povestea de familie, nu mai conta. Că banii se duseseră către o agenție de turism.
Trei ani am trăit ca proasta. Gata.
A doua zi am luat toată documentația pentru mașină (Toyota Land Cruiser, mândria lui), cheia de rezervă la mine. Am pus pe mine o ținută cu pantalon, tocuri, ruj roșu (stilul Teodorei, adică tot din răzbunare). M-am dus la prietenul meu din facultate, Dănuț, care lucra la un dealer.
Dane, trebuie să vând mașina. Acum.
Ce s-a întâmplat, Irina? Radu o adoră
A plecat în Maldive și are nevoie de bani. A jucat la cărți, a pierdut. (Dacă e minciună, să fie pană la capăt).
Ai tot ce trebuie?
Am. Plin de puteri. Vreau azi, cash.
Îți dau 80.000 de euro, atât putem oferi pentru o ocazie urgentă.
E perfect.
Două ore mai târziu aveam banii în mână.
Am dus banii la bancă, am achitat creditul la mașină și am pus restul într-un cont doar pe numele meu, cu buletinul de fată.
Apoi am ajuns acasă, am chemat dubă, am adunat toate lucrurile lui Radu costumele, gadgeturile, canile, până și ceasul favorit și le-am trimis la mama lui, la Bălți, să aibă aer curat.
Schimbat rapid butucul la ușă, am instalat alarmă.
Dar piesa de rezistență a fost alta: aveam parola lui de mail (era ziua mea, evident). Intru, caut mailul de la agenție cu voucherele lor, brut rezervare, tot. Sun la hotel în engleză, le spun că banii de cazare au fost dubioși, placă blocată, Interpol-ul alertat, poveste întreagă. Managerul a promis să verifice.
Câteva ore mai târziu, văd notificare: încercarea de ridicare a 5.000 de euro refuzată de bancă.
Telefonul a început să sune Radu, Teodora, mesaje disperate. Irina, ce se întâmplă, ne-au dat afară, n-avem cu ce să plătim, suntem la soare, mor de cald! / Hai, soro, nu fii și tu rea, nu e ce crezi, dă-ne bani să fugim de aici!
Radu, ți-a sunat Dănuț, ți-am vândut SUV-ul. Eu am chemat executorul, am pus actele pe masă, toleranță zero. Lucrurile le găsești la Bălți. Proces la tribunal, bună ziua și la revedere.
A venit Radu acasă, ciufulit, roșu ca racul, fără bani, fără nimic. A încercat să forțeze intrarea, dar eram pregătită și cu polițistul din bloc. S-a lăsat păgubaș și a plecat.
Divorțul a fost puternic mediatizat la neamuri, ca la moldoveni, toți s-au băgat.
A încercat să conteste vânzarea mașinii, dar cu act notarial la mână, judecătoarea i-a râs în nas.
Cu sora mea nu mai vorbesc. Părinții plâng, mama îmi zice, Hai, Iri, e totuși sora ta, e proastă, i-a căzut cu tronc… Radu a profitat.
Nu mai am soră. Gata.
Teodora, evident, l-a lăsat pe Radu baltă chiar din aeroport. Nu mă bag cu falit. Pup.
Cu banii rămași mi-am oferit mie vacanța visată la Maldive. Tot la Paradise Island, fix în bungaloul de lângă. Unul și mai frumos, cu piscină.
Singură.
Acum beau un cocktail pe șezlong și privesc valurile. Știi, chiar vindecă. Inspir cât pot și simt că într-un final trăiesc pentru mine.
Am 60.000 de euro la saltea. Libertatea nu are preț.
Știi ceva? Acum știu că merit orice-mi doresc.
Chiar merit.
