Andrei își privea soția bolnavă, Nina, pe patul de moarte, ascultându-i ultimele rugăminți.
– Andrei, te rog, promite-mi că ai grijă de Larisa, îi spuse ea cu voce slabă. Știi cât de firavă e. Are nevoie de îngrijire constantă. Mai sunt doar doi ani până la majoratul ei. Te rog, fă tot ce trebuie.
Andrei dădu din cap, dar în sinea lui abia aștepta să se termine această povară. De când Nina se îmbolnăvise, viața lor devenise un calvar. Diagnosticul grav îl șocase la început, dar cu timpul, speranța cedase locul exasperării. Iar Larisa, fiica bolnăvicioasă a Ninei dintr-o căsătorie anterioară, adăuga și mai multă greutate vieții lui. Ea era retrasă, mereu în camera ei, o umbră tăcută în casă.
După moartea Ninei, Andrei a început o relație cu Liza, o femeie ușuratică și lipsită de griji, care l-a atras cu energia ei. Dar Larisa devenise o problemă: fata era tăioasă, sarcastică, și nu ezita să-i facă observații acide Lizei.
– Ori faci ceva cu ea, ori plec, i-a spus Liza într-o zi.
„Ce aș putea să fac?”, gândi Andrei.
– Să o ucid? întrebă el ironic.
Liza râse ușor:
– Nu, dragă. Dar îți amintești de casa aceea veche de la țară despre care mi-ai povestit? Ia-o acolo. Spune-le tuturor că aerul curat o va ajuta. Las-o cu o femeie să aibă grijă de ea. Oricum nu mai are mult.
Andrei ezită, dar planul părea logic. În câteva zile, totul era pregătit.
– Larisa, mergem la țară, îi spuse el.
– La țară? De ce?
– Doctorul a zis că aerul curat și soarele îți vor face bine.
Larisa zâmbi amar:
– Doctorul? Sau prietena ta?
Drumul până la casă a fost lung. Când au ajuns, Andrei a lăsat-o pe Larisa în grija unei bătrâne pe nume Aliona. Fără să se uite în urmă, s-a întors în oraș, convins că Larisa nu va supraviețui mult timp.
Dar viața la țară, liniștea, și îngrijirea atentă a Alionei au schimbat totul. Larisa a început să se simtă mai bine. A legat prietenii cu oamenii din sat, inclusiv cu Dima, un tânăr vecin care o ajuta adesea.
Doi ani mai târziu, Andrei, împovărat de datorii, s-a gândit să vândă casa. Când a ajuns acolo cu Liza, a fost șocat să găsească casa îngrijită și pe Larisa sănătoasă și radiantă.
– Larisa? Cum? întrebă el șocat.
– Ce vrei aici, „tăticule”? îi răspunse ea cu sarcasm. Casa asta e acum a mea. Ai plecat și m-ai lăsat să mor, dar uite că sunt bine. Așa că ia-ți prietena și plecați.
Andrei, învins, s-a întors la mașină. În prag, Aliona zâmbea liniștită.
– Se pare că au venit, dar nu au stat mult, spuse ea.
Larisa o sărută pe obraz.
– Hai în casă, Aliona. Ai făcut clătite? Știi cât de mult le iubesc.
