Oana, cu mama ei, stăteau pe un pat vechi de lemn în colțul camerei. Amândouă erau bine învelite în hanorace de lână, iar afară născolea iarna, în timp ce în casă abia aprindea cazanul de lemne.
Nu-ți face griji, mamă, totul o să se rezolve. Nu vom rămâne fără nimic. Imediat îţi dau un flacon cu medicamente, ziceam eu, încercând să o liniștesc.
Oana nu avea pe nimic de care să se sprijine. Nu avea tată, nici un alt sprijin decât soacra, o femeie ceși jura că era aproape de a fi fosta mea soacră. Aproape.
În felul acesta, cei trei trăiau sub același acoperiș: mama, fiul și soţia lui, Oana.
Oana s-a căsătorit târziu, la treizeci de ani. Era deja a doua soție a lui Dan. Când au început să se vadă, Dan era deja divorțat, așa că nu a desființat o familie.
Soacra, Maria Arcadi, ia plăcut imediat. Și Oana a găsit la ea un sprijin matern: Va îmbrățișa, va vorbi și va înțelege. Oana pierduse ambii părinți de mică și rămăsese singură. La Maria Arcadi a găsit o mamă de suflet.
Se înțeleg bine, spunea Dan despre noi.
Cinci ani de căsătorie treceau ca o clipă. Apoi Dan a început să devină dur și irascibil. Îl țipa pe Oana și pe mamă. Motivele? O amantă. Dan întârziea mult la muncă și se întorcea mereu cu ochii roșii ca un papagal îmbătrânit.
Într-o zi a anunțat că vrea să se despartă. Ia dat două zile să își strângă lucrurile. Oana abia începuse să-și pregătească bagajul când amanta lui Dan a apărut în prag cu o valiză în mână.
Poate a venit să o provoace pe Oana, să-i arunce cu vorbe urâte, dar nu ia ieșit așa. Era o blondă înaltă, cu buze mari și gene atât de lungi că abia le putea flutura.
Oana, fără să se poată opri, a râs.
Mai înlocuit cu această păpușă cu gene de vacă? Să-ți fie noroc cu ea, eu nu îmi cer scuze.
În schimb ea e veselă. Iar voi, cu mama două bunici, două găini, a răspuns Dan.
Nu te joci cu mama mea, a strigat Oana.
Ce, mama rămâne cu noi? a chicotit amanta, clătinânduși genele ca un papagal. Să o ia. De ce am nevoie de ea?
Da, mamă, și ție ția ajuns timpul. Te plictisește să stai cu mine.
Unde să merg? Iam dat toate banii din vânzarea apartamentului să poată ridica această casă, a exclamat mama, luânduși mâna la inimă.
Eu nu vreau concerte și petreceri. Trăiește, dar nu ieși din camera ta. Acum Alina va fi doamna casei.
Pisicuțo, să le ia amândouă.
Dar ea e mama mea!
Mama ta? Vrei să spui că am o soacră grea ca tine? Oh, dragă
Oana s-a săturat de certuri.
Mamă, vei veni cu mine la sat?
Mai bine la sat decât să rămân cu un fiu și cu această
Stai puțin. Îți strâng lucrurile repede.
Nu uita de medicamente și de valiza mea cu toate lucrurile.
Oana a luat o a doua valiză și, în grabă, a pus în ea cutia cu bijuterii, poșeta, medicamentele, actele, lenjeria și hainele.
Luați tot ce doriți. Nu ne trebuie nimic de la alții, a zis Alina cu un ton blând, nu-i așa, micuțule?
Dan a privit în tăcere, neputincios. Știa că mama nu io va ierta niciodată.
După o jumătate de oră, Oana se afla lângă mașină. Maria Arcadi, deja așezată pe scaunul din spate, ștergea încet lacrimile, fără să se uite spre fiul ei, și a oftat grea.
Cum o să trăim acum, draga mea?
Totul va fi bine. Am economii, iar până găsesc un loc de muncă, ne vom descurca. Tu ai pensia, vom avea pâine cu unt.
Au pornit spre satul Bălănești, locul unde Oana își petrecuse copilăria. Era încă dimineață, iar casa era rece. Oana a aprins rapid focul în cazan, a încălzit apă și a pus ceainicul pe foc.
Cum îți iese totul atât de bine, parcă ai trăit toată viața aici.
Bunicul ma învățat tot ce ştiu. Noroc că am cumpărat destule provizii, nu trebuie să mergem la magazin. Nu-mi plac bârfele de la țară.
Treptat căldura a început să se simtă în casă.
Mâine curăț tot.
A bătut cineva la ușă.
A venit vecina? Nu team mai văzut de mult. Mașina ta stă în față, de ce ai venit iarna? Vreo problemă?
Totul e în regulă, unchiule Nicolae. Am să-ți povestesc mai târziu. Ia un ceai cu noi.
Vroiam să te invit. Nu ești singură? a observat el, privind la o femeie ce-l însoțea.
Asta e Maria Arcadi, iar el e Nicolae Petru, iam prezentat.
Dacă ai nevoie de ceva, dă-mi de știre.
Deocamdată nu, mulțumesc.
A trecut o săptămână și casa a devenit curată și primitoare.
Oana, știi că și eu am fost de la sat, am fost căsătorită cu un bărbat de oraș. El a murit când aveam douăzeci și trei de ani, iar eu am vândut apartamentul. Fiul meu a promis că îmi va fi alături mereu. Uită-te cum sa schimbat totul.
Nu plânge, știu că e grea. Și mie mie greu. Poate veţi avea nepoți în curând.
De la ce? Doamne ferește! Iar Nicolae Petru, cu cine locuiește?
Singur. Soția lui a pierit în accident, iar copilul a fost salvat de vecini. Nu sa mai căsătorit. Trăiește singur, de multe ori cu bunicul meu, deși este mai tânăr decât el.
A trecut cam o lună. Dan nu a mai sunat pe nimic. Nu a mai sunat nici pe mama. Dar, dintrodată, telefonul Oanei a sunat de pe un număr necunoscut.
Oana?
Da, spuneți.
Domnul dumneavoastră a murit.
Sunteţi greșit.
Nu, nu greșesc. Dan a fost beat și a intrat cu mașina în accident. Poate e neplăcut pentru tine, dar mergea cu o tânără. Ea a scăpat, fără nicio zgârietură. Veniți la înmormântare.
Doamne milostive, Maria Arcadi! Ce să îi spun? Ce fac? Unchiul Nicolae! O să ne ajute.
Oana, ce sa întâmplat, nu ai față!
Mamă, nuţi face griji, stai jos. Dan nu mai e.
O, Doamne Cum să… Eu eu vina! Lam părăsit!
Mamă, el tea alungat!
Da. Ma alungat. Dar eu sunt mamă! Oh îmi vine să-l blestem.
Mă duc la înmormântare. Unchiul Nicolae va fi cu tine, eu rămân să mă ocup de bagaje.
Eu rămân cu tine.
Eu voi fi cu voi, a spus Nicolae. Vom merge pe drumul meu, nu e de dezbatut.
Înmormântarea a fost încheiată. Oana și Maria Arcadi au mers la casa fiului, care trebuia să le lase moștenirea. Dan nu a reușit să ceară divorțul; nici o parte nu a știut ce sa întâmplat cu dragostea, petrecerile și bancetele lui.
Unchiul Nicolae ia însoțit peste tot.
Sunt cu voi, domnișoare. Poate veţi avea nevoie de ajutor.
Casa sa schimbat enorm în luna aceea. Haine murdare răsăreau în fiecare colț, vasele se strângeau pe podea, mirosul de bere și ceva putred domnea.
Îl fac pe el! Acesta era fiul meu! Nu a fost niciodată așa. Ce ai făcut!
Ce faceţi aici? Asta e casa mea, plecaţi! A ieșit aceeași fetiță cu buze și gene enorme, lângă ea un bărbat cu părul dezordonat, aproape dezbrăcat.
Arată-mi actele de proprietate! a intervenit Nicolae.
Ce acte? Soțul meu a murit. Nici noi nu am avut nicio nuntă!
Nuși faceam niciun divorț!
Nunta am sărbătorit în avans. Deci totul e al meu!
Destul de multă nebunie! Ieșiţi de aici! Mai este cineva?
Bărbatul sa strecurat afară. Nicolae a vegheat ca Oana să nu fie agresată.
Trebuie să verificăm actele. Poate există un testament sau alt proprietar. În plus, trebuie să schimbăm ușile. Poate blondă cu genele are și chei.
Actele erau în regulă, iar încuietorile au fost schimbate.
Multe dintre lucruri au trebuit aruncate. Unchiul Ilie (Kolia) a fost alături de Oana și de Maria Arcadi la fiecare pas.
Îmi pare rău că trebuie să vă întoarceţi aici. Mam obișnuit cu voi.
Vom reveni. Și tu, unchiule Nicolae, să vii și tu.
Mai întors tinerețea. Maria seamănă cu soţia mea pierdută.
Am observat, unchiule Ilie, cum te uiţi la ea. Și ea la tine. O, oare există dragoste?
Spune-ţi și tu, a spus bărbatul, supărat.
Așa e!
După un an, Nicolae și Maria sau căsătorit. Lei merge bine împreună, iar Oana leeste ca o fiică. Dar familia lor nu se termină aici: au nepoţi.
Oana a rămas mamă, deși nu sa căsătorit din nou. A crescut două copii pe care lea adoptat, un frate și o soră, pe care nu a vrut să îi despartă. A dorit doar unul, a primit doi.
Părinţii și oamenii dragi nu se găsesc doar la naştere sau în copilărie. Uneori, circumstanţele îi aduc împreună
Ce părere aveţi despre această poveste? Lăsaţi un comentariu şi daţi un like.
Prieteni, dacă vreţi să citiţi și alte poveşti, scrieţi-ne în comentarii şi nu uitaţi de likeuri. Ele ne încurajează să scriem în continuare!
