Amanta soțului era minunată. Chiar și ea ar fi ales-o, dacă ar fi fost bărbat. Știți tipul acela de femeie care își cunoaște valoarea. Merge cu demnitate, se uită direct, are o privire deschisă și ascultă cu atenție. Nicio mișcare inutilă, nu are nevoie să-și dezgolească umerii sau decolteul ca să atragă atenția, poartă mereu acea liniște regală și nu se pierde niciodată cu firea.
Și ea ar fi ales-o. Total opusul ei.
Pentru că ea cum e? Mereu pe fugă, ridicând vocea la copii și la soț, parcă totul îi scapă printre degete, niciodată nu se oprește, la serviciu e copleșită, șefii niciodată mulțumiți. Poartă mereu pantaloni, tricouri largi sau pulovere. Că să calce o rochie sau o bluză e o întreagă aventură. De mult timp nu-și mai amintește când a călcat volane sau dantele. Slavă Domnului cu uscătorul electric de ultimă generație, care-i netezește hainele cât de cât după spălat și nici nu mai simte nevoia de fier de călcat.
Iar amanta O prezență! Siluetă, postură, picioare, păr, ochi, chip rămâi fără cuvinte!
Și tot de atunci nu mai avea aer de când a aflat. De fapt, de când a văzut. Întâmplător fiind cu serviciul într-un cartier mărgineaș din Chișinău, a intrat la primul local să-și ia ceva rapid de mâncare. Treaba era făcută și, cum zicem noi, foamea-i mai rea ca ciuma. Localul plin ochi, dar a găsit într-un colț o masă liberă. S-a așezat, și-a ridicat privirea peste meniu. Nu, nu i s-a părut. L-a recunoscut pe soțul ei imediat. Din spate. Și a văzut-o și pe ea.
El îi ținea mâinile între palme, îi săruta degetele. I-a venit să ofteze ce teatral!, parcă-i din poezie veche: degetele voastre miros a tămâie. Dar femeia era frumoasă. Obiectiv.
Senzația era ciudată. Ca după o arsură vezi semnul și presimți durerea ce-o să vină, trăind câteva clipe în așteptare, încercând instinctiv să sufle peste piele ca să nu doară așa tare.
Culmea, nu a durut. Înăuntru era doar vid. Nimic.
Soțul s-a întors la timp acasă. Mereu era cu dispoziție bună, echilibrat. Ea, mereu agitată, îl zorea pe toți. El, un sanguinic veritabil, calm, așezat, cu umor.
Acum chiar ar avea nevoie de umorul lui. Al ei nu se potrivea pentru situația asta.
Toată seara i-a venit să-l întrebe direct, pe loc și cu voce neutră: Ei, și? Cum e cu amanta ta? V-am văzut zilele trecute la cafeneaua Luna Nouă din sectorul Râșcani. Faină, recunosc, nu te condamn. Nici eu nu aș fi putut rezista.
Să spună și să-i urmărească reacția: să-l vadă cum începe să transpire pe frunte, cum se înroșește, încercând să pară calm.
Ba chiar să continue cu ironie: Ei, și ce facem acum? Îi cunoști și pe copii? Trebuie să-i placă noua mămică pe mine unde mă muți? Ea are locuință sau o aduci la noi?
N-a zis nimic. Soțul a cuprins-o, ca de obicei, la culcare, a strâns-o în brațe și a adormit repede.
Poate încă nu au ajuns la sex, a gândit ea, trăgându-se pe partea cealaltă a patului. A izbucnit într-un râs mut. Iat-o, gândește ca o femeie înșelată, care vede cu ochii ei și tot mai încearcă să se convingă că i s-a părut.
Poate chiar n-au ajuns atât de departe. E doar început, preludiu, simpatie, respirații și gânduri la unison. Iar el amantul perfect de ascuns. Nicio vorbă, niciun gest suspect!
S-a răsucit de câteva ori în pat, a dormit cu întreruperi, a visat flori colorate și femei străine în rochii roșii.
Dimineața s-a trezit cu capul greu, s-a mișcat lent prin apartamentul lor mic din Buiucani, a pregătit în liniște copiii pentru școală.
Tot timpul se întreba: și acum, ce face ea? Ce fac, de obicei, femeile care-l prind pe soț cu amanta? Oare să caute pe Google?
Google n-a ajutat. Nici ea nu găsea răspunsuri. Să încerce să continue ca și până acum?
Dar ce să mai încerce? Trăiește deja așa. Totul merge înainte pe aceeași rută: soțul vine la timp acasă, fără parfum străin sau urme de ruj, copiii zvăpăiați, mersul duminica la cinematograf. Nimic schimbat. Doar sexul de două ori pe săptămână. Trei, dacă vrea cineva să fie atent la detalii.
Poate s-a înșelat la cafenea?
Nu, nu s-a înșelat. I-a dat un telefon la prânz, el nu a răspuns. Ea a luat un taxi, s-a dus la același local. A stat în mașină, inventând o explicație: așteptăm un pachet pentru serviciu. Mașina lui era parcată peste drum. El și amanta au ieșit împreună, s-au urcat în mașină și au plecat.
I s-a făcut albă fața, a cerut un pahar cu apă de la șofer, a simulat un apel supărat: Lasă, că nu-i nevoie de pachetul vostru! Nu mai aștept, mă duc la serviciu!
Pare-se că totuși contează ce crede și șoferul de taxi.
Aflarea adevărului despre amantă îți răstoarnă viața. Să divorțezi? Probabil da. Dar cum să trăiești altfel? Să înduri? Pentru ce? Pentru cine?
Și-a amintit că, acum vreo doi ani, la niște prieteni buni, el a avut o amantă. Se ascundeau și tot încercau să disimuleze. Soția, totuși, a aflat. Scandal, el nega cu încăpățânare, chiar și când au pus dovezile pe masă mesaje salvate. Zicea că i-au spart contul, că rivalii de la serviciu i-au făcut o farsă.
Soțul ei de atunci: Eu n-aș minți niciodată, arată slab. Faci vreo prostie, recunoaște. Și ori rămâi, ori îți asumi tot. Ea a fost mândră atunci de el. Ce bărbat responsabil!
Ușor să dai sfaturi de pe margine, nu? Dar când te afli în mijlocul tirului, între nevastă și amantă, tot acel curaj dispare pe loc.
În cele din urmă, în local, s-a dus la masa lor și s-a așezat pe scaunul rămas liber. Amanta s-a uitat mirată la ea. Soțul s-a blocat, nu știa ce să facă. A stat să-i observe. Amanta a înțeles din prima cine este. Poate știa și înainte.
Soțul voia să spună ceva. L-a oprit cu un gest scurt: Asta nu-i ce cred eu, nu? Oricum, nu e nimic neobișnuit. Se întâmplă. Acum gândiți-vă cum faceți: copiii, apartamentul de la Botanica, părinții noștri sunt în vârstă. Sunteți oameni mari, o să vă descurcați.
A ieșit agale spre ușă. Rochia abia călcată îi venea tare bine. De ce oare nu a mai purtat-o de mult?
