Amanta soțului meu era de o frumusețe rară. Dacă ar fi fost bărbat, tot pe ea laș fi ales. Există femei care își cunosc valoarea, merg cu demnitate, își țin postura, privesc fix în ochi și ascultă până la capăt. Nu se grăbesc, nu au gesturi agitate și nu simt nevoia să-și expună umerii sau să-și scoată pieptul în evidență ca să fie observate; păstrează o liniște regală și nu se pierd niciodată în firea lor.
Și ea ar fi ales-o, poate tocmai pentru că era exact opusul ei. Pentru că eu, cum eram? Mereu pe fugă, ridicam tonul la copii și la soț, lăsam lucrurile să-mi scape din mână, nu reușeam să mă adun cu nimic, la serviciu eram mereu în întârziere, iar șefii erau veșnic nemulțumiţi. Purteam doar pantaloni și tricouri sau pulovere, căci cine mai vrea să calce o rochie sau o bluză? Nici nu îmi aduceam aminte când am mai călcat o fustă cu volănașe. Doar uscătorul de rufe de ultimă generație mă scăpa de grija călcatului.
Dar amanta era impecabilă. Silueta, mersul, picioarele lungi, părul bogat, ochii limpezi, faţa frumoasă te făceau să încerci să o atingi cu mâinile. De când am văzut-o, nu misa mai ieșit să respir liniștit. Se întâmplase în urma unei deplasări de serviciu întrun cartier mai îndepărtat al Chișinăului. Obosit și flămând, am intrat pe întâmplare la Cafeneaua Verde. Era plină; doar întrun colț rămăsese un scaun liber. M-am așezat, am ridicat privirea peste meniu și, vai, nu am mai simţit niciun alt lucru: mia rămas cunoscut bărbatul din spate. Şi, pe lângă el, am observat și pe ea.
El-mi ținea mâinile între palme și săruta lent degetele. Parcă era întrun tablou: degetele lui mirosau a busuioc. Am încercat să-mi ridic privirea, dar recunoșteam că femeia era cu totul altceva.
Mă cuprindea o stare ciudată, ca la o arsură: vezi urmele roşii pe piele şi ştii că în câteva secunde va fi dureros, dar până atunci trăieşti în aşteptarea durerii şi încerci să sufli disperat peste rană ca să atenuezi ce urmează. Trebuia să mă doară, dar înăuntru era doar gol. Nimic mai mult.
Soţul a venit acasă la timp. De obicei, era calm şi echilibrat. Eu eram cel care se aprindea din orice, grăbit şi impulsiv. El era un sanguinic moderat, cu un simţ al umorului plăcut, foarte diferit de mine.
În acea seară, am vrut să-l confrunt direct, cu un ton imparţial: Ei, şi cum stă treaba cu amanta? V-am văzut ieri la Cafeneaua Verde, era foarte frumoasă, te înţeleg, nici eu nu maş fi abţinut. I-am arătat cum ise prelinge o picătură de sudoare de pe frunte, cum înroşeşte şi încearcă să rămână calm.
A răspuns cu un zâmbet: Bun, şi acum? Să o cunoaştem şi copiii, nu? Să vadă noua mamă, iar eu unde mă mut? Vine cu apartament propriu sau te gândeşti să o muţi la noi în casă? Nu mia zis nimic. Ca de obicei, el ma îmbrăţişat şi am adormit repede lângă el.
Poate nici nu ajunseserăm la partea cu sexul, gândindumă că fugi pe partea lui de pat. Am zâmbit în gând, ca o femeie ceşi vede înşelarea, dar tot insistă că a fost doar o impresie.
Poate erau doar începuturile, faza cu privirile şi bătăile inimii în acelaşi ritm. El oricum ştia să se ascundă, să nu-mi trădeze nimic, nici privirea, nici mişcarea.
Mam întins în pat, am dormit în bucăţi, am visat flori colorate şi amante în rochii roşii necunoscute.
Dimineaţa mam ridicat cu capul greu, am mers mai încet ca de obicei, am pregătit copiii de şcoală cu calm. Şi toată ziua mam întrebat ce să fac. Ce fac, de obicei, femeile care îşi prind bărbaţii cu alte femei? Să caute pe Google? Google nu mia oferit nici un răspuns. Nu aveam nici eu un plan. Să încerc să trăiesc mai departe?
Nu cred că avea nevoie să încerc. Trăiam deja, ca înainte: aceeaşi rutină, acelaşi soţ care vine acasă la timp, fără parfum străin pe cămaşă, copiii veseli şi gălăgioşi, mers la cinema duminica. Totul la fel, aceleaşi două partide de amor pe săptămână, uneori chiar trei, dacă eram atentă la detalii.
Poate greşisem atunci, la cafenea?
Nu greşisem. Lam sunat la prânz; nu mia răspuns. Mam urcat în taximetru şi am mers din nou la aceeaşi cafenea. Iam dat taximetristului o scurtă explicaţie: aştept un plic important pentru serviciu. Maşina lui era parcată visavis. Lam văzut pe amândoi ieşind şi urcând în maşină împreună.
Am înroşit la faţă, iam cerut o sticlă de apă taximetristului, am simulat un apel şi am strigat teatral în telefonul închis: Dar să vă fie ruşine şi cu pachetul vostru! Eu nu mai stau, mă duc la serviciu! Până şi atunci nu îmi păsa ce gândeşte taximetristul.
Când afli că există o amantă, viaţa ţise răstoarnă. Să divorţezi? Poate. Dar cum să trăieşti altfel? Să rabzi? Pentru ce, pentru cine?
Miam amintit de un cuplu de prieteni, unde şi el avea o amantă. Sa ascuns, a minţit, însă soţia, în cele din urmă, a aflat. A fost scandal, el ţinea sus că nu e adevărat, până lau prins cu mesaje pe telefon. Cică lau hăcuit, îi voiau răul concurenţii invidioşi.
Atunci, soţia lui a spus hotărât: Eu nu aş minţi niciodată. Ar fi penibil să negi. Dacă faci ceva, ai răspunderea să recunoşti. Şi să decizi: ori rupi cu amanta şi rămâi cu familia, ori pleci, dar ai grijă de ai tăi.
Misa părut admirabil. Ce om serios are alături! Da, e uşor să dai sfaturi pe margine, fără să fii direct implicat. Când viaţa te pune în mijloc, când ceilalţi aşteaptă de la tine decizii şi echilibru, curajul şi echilibrul dispar pe loc.
Mam întors la aceeaşi cafenea şi mam aşezat la masa lor. Amanta şia ridicat ochii miraţi. Soţul a încremenit, apoi şia frământat mâinile sub masă. Tăcere. Era interesant să o observăm. Amanta a înţeles imediat cine era. Sau poate ştia deja.
Soţul voia să vorbească, dar ea la oprit cu o palmă ridicată: Nui ca şi cum nu miaş da seama, nui aşa? Şia zis încet: Ştiţi, nu e nimic anormal aici. Se mai întâmplă. Dar, vă rog, gândiţivă cum rezolvaţi: avem copii, apartament împreună, părinţi bătrâni. Sunteţi oameni maturi, vă descurcaţi. Şi sa ridicat. Rochia proaspăt călcată îi venea bine. Păcat că nu o purtase de multă vreme.
Uneori, curajul înseamnă să poţi să spui adevărul şi să mergi mai departe cu demnitate, indiferent cât de greu ar fi. Demnitatea unei femei nu depinde de pantofi sau de rochii călcate, ci de liniştea cu care, la final, ştie să-şi adune puterile şi săşi continue viaţa.
