Părinții poartă mereu grijă de copiii lor, chiar și după ce aceștia cresc. Uneori, însă, părinții sunt dezamăgiți de faptele odraslelor lor adulte. Cine sunt fiicele ajunse la maturitate din povestea mea?
Povestea mamei.
Ana Maria a avut trei copii, i-a crescut cu drag, iar acum toți sunt mari și își trăiesc viața pe cont propriu. Băiatul cel mare, Mircea, s-a stabilit cu familia lui la București, unde are un serviciu bun. Trimit adesea poze și felicitări de sărbători. Ana Maria le păstrează cu multă grijă și le răsfoiește de câte ori o apucă dorul.
Ne este tare dor de tine, băiete! Ce-ar fi să vii măcar o dată să ne vezi? Am vrea mult să-i cunoaștem și pe nepoți, și pe noră, îi scrie ea lui Mircea.
Fiica de mijloc, Doina, e măritată cu un jandarm. Se mută des, în funcție de serviciul lui. Au o fetiță pe care o cresc frumos. Mai vin din când în când pe la părinți în vizită. Gheorghe, soțul Anei Maria, are mult respect pentru ginerele său părerea lui e că Doina și-a găsit un bărbat bun.
Fiica cea mică fu mai năbădăioasă cu soarta. Ileana a fost măritată, a avut un băiat, dar bărbatul ei a părăsit-o. S-a luat după sfatul mamei și s-a mutat la Chișinău, să-și facă o viață mai bună. Acolo s-a angajat croitoreasă la o fabrică și l-a luat și pe băiat cu ea.
Într-o zi, Ana Maria a decis să meargă să-și vadă fata cea mică.
Poți să te isprăvești singur câteva zile, Gheorghe? Vreau să o vizitez pe Ileana, să văd cum se descurcă.
Bărbatul i-a ajutat să își aranjeze bagajul. N-a fost ușor să care sacoșele grele, dar i-a făcut pe plac. După ce a petrecut câteva ceasuri bune într-un tren de clasa a doua, Ana Maria a ajuns și era tare bucuroasă să-și reîntâlnească fata după trei ani.
Mamă, de ce nu m-ai sunat să zici că vii? Sunt la lucru acum. Abia pe seară pot veni după tine la gară.
Am vrut să-ți fac o surpriză zise Ana Maria. E sigur că mă poți aștepta seara? Sigur, mamă, așteaptă-mă acolo.
După ce a așteptat o vreme, mama a decis să meargă singură spre apartament. Pe prag a dat cu nepotul ei, Vlad. Înalt, sprinten, semăna cu bunicul la tinerețe.
Sărut-mâna, mamaie! a zis băiatul, primind-o cu o îmbrățișare.
Ajunge cu pupături! s-a smucit Vlad, rușinat. De ce nu ai venit mai devreme? întrebă Ana Maria, ostenită. A trebuit să fac curat și să pun masa să te primesc. Am luat liber de la lucru mai devreme și am băgat la fiert o oală de ciorbă de perișoare și am pregătit friptură de porc.
În timp ce serveau masa, telefonul Anei Maria a sunat. Răspunse lui Gheorghe cu veselie, îi povesti că a ajuns bine, că Vlad a ajutat-o cu bagajul și că acum prânzesc cu toții.
La masă, cu polonicul în mână, Ileana întrebă: Câte bucăți de friptură să pun pentru tine, mamă? Ana Maria, ruptă de foame, s-ar fi băgat la trei, dar s-a gândit să nu pară lacomă: Pune tu câte crezi, draga mea, vedem noi după aia.
În cele din urmă pe masă au apărut cinci bucăți de friptură. Asta a fost întâmpinarea festivă pentru mama venită de departe. Ana Maria s-a gândit că poate fiica și nepotul duc lipsă de bani și hotărî să-i ajute cumva. La cina aceea, Ileana a întrebat direct când are de gând mama să plece acasă. S-a simțit rănită și a zis că, dacă deranjează, poate pleacă chiar a doua zi.
Toată ziua următoare, Ana Maria a fost singură în apartament. Seara, fiecare trăgea la camera lui. Nepotul mergea la prieteni, Ileana ieșea cu fetele. Mama era lăsată mereu singură.
Plictisită și cu sufletul greu, Ana Maria a priceput că nu are ce căuta acolo. A început să-și împacheteze lucrurile. Chiar atunci, îl auzi pe Vlad: Când vine unchiul? Trebuie să mergem la meciul de fotbal.
După ce pleacă bunica, răspunse Ileana.
Tulburată, Ana Maria și-a pus lucrurile în valiză și a ieșit fără să-și ia rămas bun. Gheorghe, care își dusese dorul de nevastă, a întâmpinat-o cu bucurie acasă. S-a dovedit că, deși părinții au dat totul pentru copii, odată ce aceștia s-au făcut mari, nu mai simt că părinții le trebuie la ceva.
