Am mers la doctor când n-am mai putut suporta durerea. Trei zile la rând deja era prea mult. O durere de cap cumplită, de care nu scăpam cu niciun medicament. Noaptea nici n-am reușit să adorm. Cea mai proastă idee a fost să deschid internetul ca să citesc de ce poate să doară atât de tare capul.
Browser-ul m-a bombardat imediat cu scenarii de genul cum faci diferența între migrenă și tumoare pe creier, toate panicoase și tragice. După ce-am citit și comparat simptomele, era momentul să merg direct la Servicii funerare, să sar peste policlinică.
Mi-am amintit de eroul lui Jerome K. Jerome, care, răsfoind o enciclopedie medicală, a găsit la el toate bolile, mai puțin febra lăuziei. A avut holeră, anemie, dansul Sfântului Vitus și chiar și gura-leului, după cum se termina enciclopedia (cu ultimele litere). Și chiar l-a supărat că n-are și el febra lăuziei, are numai tifos.
M-am regăsit perfect. După ce-am răsfoit internetul până la ultima pagină și am descoperit la mine toate bolile mortale posibile, mi-am spus: Gata! Mâine mă târăsc la doctor!
În fața cabinetului am avut un dialog tare simpatic cu o doamnă. M-a întrebat:
Ați băut?
Eu nedumerit:
Ce să beau?
Ieri, ați băut?
N-am băut, m-am simțit ofensat.
Aveți ochii ca după chef
Ei bine, uneori am impresia că mă duc la psiholog să învăț să vorbesc cu niște oameni cărora le-ar fi mai de folos psihologul decât mie.
Mulțumesc, am răspuns printre dinți. Pentru grijă.
Am intrat la doctor și i-am enumerat teatral simptomele, ca un prezentator care anunță artiștii. Și, ca să fie complet tortul cu cireșe, am menționat roșeața ochilor Parcă aș fi băut, dar nu am băut, m-am văicărit eu.
Doctorul s-a uitat la mine și a ridicat din umeri:
Ochii sunt în regulă, nu vă mai inventați probleme
Hmmm. Am zis eu bine, nu merg la psiholog chiar cei care ar avea nevoie.
Mi-a luat tensiunea, pulsul, saturația, mi-a pus întrebări. Din răspunsurile mele ar fi ieșit, sincer, un tablou nu prea vesel ca să nu spun că nu era vorba de-o simplă migrenă. Ceva mai serios.
Nu facem o tomografie? Un RMN? Plătesc, nu contează am zis eu speriat. Doar citisem pe internet că așa se face, iar noaptea aceea am absolvit Facultatea de terapie, neurologie și boli vasculare.
Încet, fără panică. Întâi investigăm pe partea vaselor, facem niște analize și vedem. Dacă se agravează
Noaptea mi se părea că mai rău nu are cum fi. Am stat, am plâns și m-am gândit că în 40 de ani am făcut doar doi copii și zece cărți. Și nici nu știam dacă e mult sau puțin.
Copiii mici, neterminați încă
Cărțile, nici ele perfecte. Una, la pagina 16, are o greșeală Mai am mult de crescut și copii, și redactori!
Am ajuns acasă după medic. În drum am luat copiii, am cumpărat pastilele prescrise și le-am înghițit pe toate. Acasă am căzut lat în pat.
Au venit copiii:
E ceva de mâncare?
E, dar trebuie gătit, stați să-mi revin
Capul nu mă mai durea prea tare, doar energie nu mai aveam deloc după trei zile pe tușă.
Dănuț s-a apucat singur de cină. A prăjit ouă, a încălzit niște paste și a venit la mine:
Am hrănit-o pe Ilinca, vrei să-ți aduc cina la pat?
Așa mi s-a umplut sufletul de bucurie! Am un fiu mare deja! Se descurcă, nu se pierde!
Nu-i nevoie, nu mi-e foame încă. O să mă ridic eu. Ești deștept!
Bine, a dat din cap și s-a întors cu o farfurie de fructe: Uite, mama, kiwi. În kiwi e mai multă vitamina C decât în portocală. Și mere au fier. Mandarina e doar pentru aspect, că altfel se strică
Parcă mă topesc de mândrie. Al meu, băiatul meu grijuliu! Pe loc începe să-mi fie mai bine.
După care Dănuț s-a pregătit de ieșit:
Unde mergi?
S-a terminat mâncarea pentru pisică.
Ia și înghețată, a strigat Ilinca. Și la mine s-a terminat rezerva
Apoi fata și-a făcut intrarea demnă în camera mea: cu ochelari, halat și o valiză cu jucării medicale. Ilinca Mihălina, doctoriță de jucărie, la consultație.
Gata, pacientul, să vă tratăm? Facem o injecție?
Spune-mi mama, nu pacientă
Să te faci sănătoasă și vei fi mama, acum ești bolnavă. Deschide gura!
Deschid gura și o aud:
Ați mâncat kiwi fără mine?! Nu mi-ați lăsat?!
Poftim, ia cine vrea, îi întind farfuria.
Nu mai vreau, am mâncat ouă. Aștept înghețata. Dar vă ascult puțin și-a pus la gât stetoscopul roz.
Eu vin mereu după tine seara cu cartea, să ascultăm, dar tu nu vrei.
Mda, cam grav, ascultă doctorița la gât. Vorbiți prea mult și alergați după copii. Vă prescriu o injecție și înghețată, dacă aduce Dănuț. Dacă aduce doar pentru cine a cerut, trebuia să cereți
Deci n-or să-mi împartă tratamentul cu înghețată?
Ilinca mi-a făcut o injecție în picior cu seringa de jucărie.
Auuu! râd eu.
Așa trebuie, ca să te faci bine.
Sincer, deja mă simțeam mult mai bine. Iar după înghețata cu care Dănuț a venit pentru toți, durerea de cap a trecut complet, energia îmi revenea. Ochii mi-erau albaștri, nu roșii.
Am mai jucat puțin rolul de mamă bolnavă, iar seara povestea a citit-o Dănuț. Ilinca a ales drept poveste ciclopedie.
E enciclopedia ciclopilor, a glumit fiul meu.
Au citit despre Saturn, apoi despre dinozauri și-apoi despre dinții de lapte. Aproape s-au certat dacă puii de dinozauri aveau dinți de lapte.
Eu îi ascultam și mă topeam de fericire, dragoste și o încărcătură de sens a vieții, autentică, rară.
Pe urmă am schimbat lenjeria pentru că, în tot timpul poveștilor, copiii mi-au răsturnat farfuria cu fructe pe așternuturi.
Și la final am adormit toți trei îmbrățișați.
V-au ajutat pastilele? m-a întrebat medicul a doua zi.
Am dat din cap. Dar cred că adevăratele pastile ce m-au vindecat sunt copiii mei dulci.
Ei îți dau energie în loc de durere, bucurie în loc de tristețe, fericire în loc de nervi.
Luați-vă copiii în brațe, chiar dacă vă depășesc în înălțime. Mai vindecător nici vitamina C din kiwi nu-i!
