Bărbatul meu, Vasile, de cinci ani la rând pleacă să caște. Uneori pe șoferițe în Germania, alteori la reparații în Polonia. A pornit acolo pentru bani să le oferăm celor doi băieţi ai noștri un viitor mai bun. Și eram convinşi că în România nu vom ajunge nicăieri.
Și, cum se spune, norocul i-a zâmbit. O dată pe lună îmi trimitea un colet cu conserve, cereale, ulei și dulciuri. La fel, arunca bani pe cardul meu ca eu să-i bag la bancă la dobândă. Am strâns așa o sumă decentă, destulă pentru ai cumpăra fiului cel mare, Andrei, un apartament în Iași.
Părea că totul merge strună. Dar acum câteva luni am început să simt ceva ciudat în corp. Prima idee a fost că intră în menopauză, dar nu era. Am luat în plus, dormeam tot timpul, mâncam mult și starea mea fluctua ca o roată de carusel. Internetul, pe bune, îmi spunea că sunt însărcinată. Cum așa, la 45 de ani? mam gândit. Am făcut testul și pe tijă au apărut două dungi roșii, clar.
Nu vrând să le spun copiilor sau nepoților nimic despre copilul acesta. De ce? Să nu mă bată în râs? Mama a pierdut mințile la bătrânețe? Așa că am ascuns însărcinarea sub haine groase de iarnă. Din sub geacă nimeni nu vedea burtica.
Totuși nu voiam să aduc pe lume acel sugar. Poate că unii ar spune că nu am suflet de mamă, dar eu am 45 de ani, nu mai sunt flacără. Am deja Andrei și Mihai, și nepoții mei, cărora vreau să le dăruiesc timpul meu, nu să le jonglez cu scutece. În plus, nu aveam bani pentru a crește o a treia copilă. Vasile trebuia să se întoarcă din nou la muncă în străinătate, iar eu fără el nu mă descurc.
Medicii mi-au zis că termenul e deja târziu și că intervenția ar fi foarte riscantă. Așa că am încercat să mă conving că totul va fi bine. Poate Vasile se va ferici când va auzi că vom avea încă un bebeluș. Am decis să-i dau un telefon pe Skype, dar fără să aprind camera, doar microfonul.
Alo, Vasile
Asta nu e Vasile. E Elena.
Elena? Cine eați voi?
Doamnă, cine sunteţi? Eu sunt fata lui Vasile. Ce doriţi? El nu e acasă, e la muncă și se întârzie.
Am închis firul și am început să plâng în hohote. Așa trec și momentele când soțul te trădează oriunde, cu oricine. M-am gândit să depun cerere de divorț, să arunc toate lucrurile lui Vasile și să nu-l mai aud.
Dar în inima mea încă spera că dragostea lui se va întoarce când va afla de micuță. Știam că în februarie Vasile trebuie să vină, că era concediu pentru ziua de naștere a băieţilor. Visam să ne plimbăm trei prin parc, cu Vasile ținând de o mână fetița noastră, iar eu de cealaltă.
Așa a fost pe 14 februarie, Ziua Îndrăgostiților. Vasile a sosit. Am pregătit o cină romantică, am aprins lumânările și am pus muzică de fundal, ca să fie o atmosferă liniștită.
Vasile, am o surpriză pentru tine. Sunt însărcinată. Se pare că va fi o fetiță.
Ah, nenorocitule! a strigat el. S-a înroșit de furie, a aruncat farfuriile pe podea și a bătut cu pumnii pe masă:
Deci în timp ce eu mă chinuiam să aduc bani de pe pământ străin, tu sarci la alți bărbaţi? Și acum vrei să-mi atârni pe gât al acestui necuvântător?
Vasile, lasă-mă să-ți explic
Pleacă de aici, nu mai vreau să te văd! ma împins așa de tare încât mam dus burta pe marginea ascuțită a mesei și am căzut.
Vasile a plecat, a luat geanta și a smuls ușa cu un zgomot puternic. Eu am simțit cum capul îmi răscolea și am observat stropi roșii pe podea. Bătaia de stomac era atât de intensă încât mă cutremuram de durere. Am reușit, cu greu, să găsesc telefonul și să suni la ambulanță, simțind că micuțul urmează să iasă în lume.
Când doctorii au ajuns, deja țineam în brațe micuța noastră o fetiță liniștită, care nu plângea și dormea adânc.
Ce zice, mamă, vii cu noi?
Nu. Ia copilul, nu-mi trebuie.
Cum așa?
Exact așa. Ial, te rog! Acest copil mia stricat familia! Poate altcineva îl va iubi, dar eu cu siguranță nu. Ial, nu vreau să-l văd!
Fără nicio rușine, i l-am încredințat doctorului. La controlul de la spital nu am avut rupturi, nașterea a decurs normal. După ce ambulanța a plecat, am strâns totul în casă, am luat duș și mam dus la culcare.
Niciunul dintre copii nu știe că am lăsat fetița la spital. În fiecare zi mă duc la biserică și mă rog ca micuța să crească sănătoasă și să-și găsească o familie. Știu că eu nu pot să mă descurc singură. Nu vreau să retrăiesc din nou toate greutățile maternității. Vreau doar să mă întoarcă Vasile acasă. Dar el a plecat din nou în Germania și vorbește doar cu băieții.
Poate mă numiți o femeie nebună, dar eu am ales bărbatul, nu copilul. Dumnezeu să-mi judece pe mine.
Prieteni, dacă doriți să citiți și alte povești ca aceasta, lăsați un comentariu și nu uitați de likeuri. Asta ne încurajează să scriem mai departe!
