Tu ai uitat să ne inviți la petrecere
Alina își iubea enorm soțul. Era de părere că viața i-a zâmbit cu el. Mihai era un bărbat grijuliu și afectuos, mereu dedicat să-i facă pe plac iubitei sale.
În schimb, cu rudele lui Mihai, Alina nu a avut aceeași baftă. Există o vorbă că într-o familie nu lipsește oaia neagră. Ei bine, în familia lor părea să fie exact invers. Parcă Mihai era singurul normal, iar restul aveau toți ciudățenii.
Socru, de pildă, de câte ori o vedea pe Alina, râdea că s-ar fi mai rotunjit și se întreba dacă nu cumva se ascunde cineva în burtica ei.
Și asta, în condițiile în care Alina era într-o formă excelentă și nu se îngrășase deloc din momentul în care și-a întâlnit socrii. Însă pe domnul Ionel asta nu-l deranja câtuși de puțin; pentru el, aceasta era o replică standard. Chiar și dacă Alina ar fi slăbit vreo zece kilograme, tot nu ar fi uitat să-i spună acest lucru.
Pe de altă parte, avea obiceiul să facă glume cam deplasate. Îl amuzau tare, deși pe Alina o făcea să se simtă incomod. Faptul că acesta colinda prin casă fără tricou doar accentua disconfortul.
Soacra, doamna Aneta, avea o pasiune pentru datul sfaturilor. Și chiar dacă nu se pricepea la anumite lucruri, nu rata ocazia să-i spună Alinei cum să se îmbrace la modă, cum să-și tundă părul sau ce ruj să poarte. Iar când Alina și Mihai s-au mutat în apartamentul lor, doamna Aneta a ținut neapărat să-și bage nasul curios în fiecare colț, criticând și explicând cum ar fi trebuit să-și aranjeze locuința.
Mai era și sora mai mică a lui Mihai, o tânără agitată cu doi copii. Copiii erau cu tați diferiți, iar Ileana nu avusese niciodată o relație serioasă cu vreunul dintre ei. Îi târa peste tot cu ea și, fiindcă era mamă singură, toată lumea îi era datoare cu câte ceva — ba locul într-un autobuz, ba trecerea înainte în rând, ba servicii preferențiale.
Deși primea pensie alimentară pentru copii, ajutoare sociale și locuia pe banii părinților, Ileana căuta constant lucruri gratuite, chiar dacă nu-i foloseau. Pentru ea, acesta era un fel de joc, să pună prima mâna pe ceva. Așa că, în casa lor, se găseau vrafuri de scutece care nu mai erau de folos copiilor ei și pe care Alina spera să le vândă; tone de haine inutile, jucării. Practic, jumătate dintre lucruri îi erau total inutile, dar, cum îi plăcea să spună, acesta era „business-ul” ei. Lua gratis, se prefăcea nevoiașă, iar apoi le vindea.
Copiii ei nu erau învățați cu bunele maniere. Dar nu era vina lor; cu așa mamă, era imposibil să fie altfel. Când mergeau în vizită undeva, căutau imediat ceva bun, înșfăcau orice, și luau obiecte fără să ceară voie. Iar Ileana nu-i oprea niciodată.
Alina își amintea cu groază singura dată când sora lui Mihai și-a adus copiii la petrecerea de mutare în casă nouă. Le-a făcut cadou un set de ceai, pe care clar îl obținuse gratis, iar după plecarea lor, casa era lipsită de dulciuri, vaza nouă zăcea spartă, iar pe perdele erau urme de ciocolată, sau cel puțin așa spera Alina că era.
Astfel, nu era deloc de mirare că, odată cu apropierea zilei de naștere a Alinei, a decis fără ezitare să nu-și invite rudele prin alianță. Altfel, ziua ei de naștere ar fi fost complet ruinată. Socrul ar fi rostit glume deplasate, soacra ar fi predat lecții de viață, iar Ileana ar fi cerut de la invitați obiecte nefolositoare pentru copii, în timp ce aceștia ar fi distrus apartamentul Alinei și al lui Mihai.
Desigur, Alina se simțea puțin vinovată față de Mihai pentru decizia sa, dar spera că el o va înțelege.
– Mihai, vreau să-mi sărbătoresc ziua de naștere acasă. Voi chema părinții mei și câțiva prieteni apropiați.
– Bine, sunt de acord. Degeaba am mobilat atât de frumos apartamentul, nu? – zâmbi soțul.
– Da, exact. E ca un studio foto acum. Numai că…
– Ce? – se încruntă Mihai.
– Te rog, să nu te superi. Dar nu vreau să-ți chem rudele.
Mihai oftă adânc și aprobă din cap.
– Îmi pare rău, dar îmi e foarte greu cu ei. Iar de ziua mea vreau să mă relaxez, nu să mă stresez, – spuse vinovată Alina.
– Înțeleg, nu e nevoie să explici. Chiar sunt complicați.
– Nu ești supărat?
– Nu, cum să fiu. Ziua ta trebuie să fie cum ți-o dorești.
Încă o dată, Alina s-a convins că soțul ei e cel mai bun bărbat din lume. Și din nou a evitat să-și rețină uimirea. Poate că e adoptat? Asta ar explica totul.
Alina nu le-a spus părinților lui Mihai că își va sărbători ziua de naștere. Le-a menționat doar că va petrece cu Mihai, doar ei doi. Și l-a rugat pe soțul ei să nu le spună nimic.
Oricum au aflat. Soacra a sunat-o pe mama Alinei pentru niște informații profesionale și, fără să vrea, ea a divulgat secretul.
– Cum a putut să ne facă asta nora ta?! – țipa doamna Aneta. – Nu ne-am potrivit?!
– Mamă, – încerca s-o calmeze Mihai, – Alina vrea să sărbătorească doar cu părinții ei și câteva prietene apropiate. E ziua ei, și ea decide. Dacă ar fi fost vorba de un ditamai banchet, v-aș fi invitat cu siguranță.
– Am înțeles. Și transmite-i soției tale că suntem teribil de jigniți!
Mama a închis telefonul, iar Mihai a dat din cap. Își înțelegea perfect soția. Probabil că nu e corect să spună asta, dar toată viața s-a simțit rușinat de rudele lui. Și nu voia ca Alina să simtă același lucru.
Așa că nu i-a spus nimic, n-a vrut să-i strice ziua de naștere. A decis că îi va povesti despre ce a zis mama lui după petrecere.
Dimineața, când Alina a împlinit douăzeci și șase de ani, Mihai i-a oferit un buchet de flori și un certificat pentru SPA. Știa că Alina a fost epuizată anul ăsta. Mai întâi, nunta lor, apoi renovarea și mutarea. Și mai avea și o grămadă de muncă la serviciu. Era și firesc să vrea să se relaxeze.
Pe parcursul zilei, au început să sosească invitații. Alina s-a străduit: a pregătit un prânz delicios, și-a ales ținuta perfectă și s-a aranjat. Se vedea cât era de fericită și cum aștepta cu nerăbdare zeci de impresii de la această zi specială.
Însă nu avea nici cea mai mică idee despre surprizele care o așteptau.
Când toată lumea s-a așezat, soneria a răsunat în ușă.
– Probabil e tortul, – sări Alina, – am uitat complet de el și l-am comandat în ultimul moment.
A deschis ușa zâmbitoare, dar zâmbetul i-a dispărut imediat. În prag stăteau invitații nedoriți. Toată familia.
– La mulți ani, Alina! – spuse soacra cu buzele strânse, întinzându-i o singură trandafirie. – Ne primiți?
Nu avea de ales, așa că s-a dat la o parte.
Imediat s-a instaurat haosul. Copiii Ilenei și-au aruncat pantofii și s-au repezit spre masă. Socrul nu a întârziat să comenteze că rochia Alinei nu e tocmai pe măsura ei.
– Trebuia un număr mai mare, – hohoti el.
– Probabil ne-ai uitat să ne chemi, – continuă soacra, – văd că ai invitați. Doar că noi nu am fost pe lista ta. Doamne, Alina! Ai invitat oameni și ai uitat să speli podeaua.
Alina și-ar fi dorit să spună că nepoții ei murdăriseră podeaua, dar a tăcut.
Starea de spirit i-a scăzut. Copiii au început să urle, să mănânce cu mâinile, și-au vârât nasurile în dulapuri în căutare de dulciuri. Apoi, mezinul a început să plângă că nu a găsit tortul.
– Puteai să cumperi un tort, uite-l pe Ionel că e supărat! – remarcă Ileana. – Ia uite, ai primit parfum? Dă-mi să miros. Îmi dau mie cele vechi, nu-i așa?
În tot acest timp, Alina nu a scos un cuvânt. Mihai la fel, doar observa cum rudele lui ocupau masa, cereau farfurii, iar mama critica mâncarea, în timp ce tatăl făcea glume ciudate.
Dar răbdarea lui Mihai s-a încheiat când Ileana, crezând că nu e văzută, a înșfăcat plicul cu bani care era așezat pe măsuța alăturată. Acolo se aflau de fapt toate cadourile.
– Pune-l înapoi! – rânji Mihai.
– Despre ce vorbești? – clipi nevinovată Ileana.
– Te-am văzut!
– Voiam doar să adaug niște bani acolo, nu am apucat să iau un plic, – început să se scuze sora lui.
– Mihai, nu te lua de Ileana, nu strica seara, – îl avertiză mama. – Mai bine amintește-i soției tale că nu e frumos să nu-ți inviti rudele.
– Și spune-i și mărimea potrivită la haine, – râse socrul, – căci, Alina, toate formele tale sunt vizibile în rochia asta.
– Așa! – Mihai lovi masa cu palma, încât și copiii amuțiră. – Mamă, tată, Ileana, ați făcut destul.
– Ce?! – se indignă mama. – Cum îndrăznești?
– Cum vă permiteți să veniți fără invitație? Cum îndrăzniți să o jigniți pe soția mea? Cum își permit copiii tăi, Ileana, să se poarte așa obraznic? Până nu învățați maniere, nu mai aveți ce căuta în casa asta.
Evident, a izbucnit un scandal. Și Alina a simțit ușurare doar după ce nepoftiții au plecat.
Desigur, ziua de naștere a fost compromisă. Și, oricât ar fi încercat prietenii și părinții să o înveselească pe Alina, era greu să recupereze atmosfera inițială.
Dar a existat și un aspect pozitiv: Alina s-a convins din nou că l-a ales bine pe Mihai ca partener de viață. Un bărbat care să o apere, care să înfrunte chiar și familia sa pentru ea. Și, indiferent de ce s-ar întâmpla, Alina știa că el va fi de partea ei. Și acesta, probabil, a fost cel mai frumos cadou din viața ei.
