Roxana își iubea soțul din toată inima. În ochii ei, Vlad era un bărbat perfect – grijuliu și devotat. Dar când venea vorba de familia lui, situația se schimba radical. Dacă există o zicală despre “oaia neagră a familiei”, în cazul lor toți erau oi negre, afară de Vlad.
Socrul, Ion Petrescu, o saluta mere înțepător: “Uite-te la tine, Roxană! Ai luat niște forme… Oare nu cumva ai un mic musafir în burtă?” Deși Roxana rămăsese zveltă ca în ziua nunții, gluma asta rămăsese neschimbată, ca un ritual obligatoriu.
Săraca nevastă a lui Ion, Elena Popescu, se credea expertă în orice. De la moda ultimului strigăt până la aranjarea mobilei în noul apartament al cuplului, avea sfaturi nesfârșite. Când cei tineri se mutaseră, Elena inspectase fiecare colț, comentând: “Aici trebuia un dulap mai mare! Ăsta e modelul ăla ieftin din Dedeman?”
Soră-soacră, Larisa, era un uragan cu doi copii în cărucior. Deși primea pensie alimentară și ajutoare sociale, trăia pe spinarea părinților și aduna orice obiect gratuit, de la scutece expirate la jucării sparte. Copiii ei, Andrei și Maria, intraseră odată în apartamentul Roxanei ca un tăcâm de vulturi – furaseră bomboane, dărâmaseră un vas și lăsaseră urme de ciocolată pe perdele. Larisa le zâmbia mândră: “Sunt copii, ce să le faci?”
Când ziua de naștere a Roxanei se apropia, ea hotărî să nu invite familia soțului. “Vreau doar părinții mei și câțiva prieteni,” îi spuse lui Vlad, așteptându-se la supărare. Dar el încuviință: “E ziua ta. Alegi tu oaspeții.”
Totuși, familia lui află. Elena sună pe mama Roxanei sub pretextul unei întrebări despre rețeta de sarmale și auzi vestea. “Așa ne tratează nora voastră?” tună ea la telefon. “Nici măcar o felicitare nu merităm?”
În dimineața aniversării, Vlad i-a dăruit Roxanei un buchet și un voucher de SPA de 500 de lei. “Ai meritat odihnă după nunta, renovări și proiectele de la serviciu,” șopti el. Dar liniștea n-a ținut mult.
La prânz, cineva bătu puternic la ușă. “Cred că e tortul!” se repezi Roxana. În locul cofetarului, însă, zări întreaga familie Petrescu. “La mulți ani, dragă!” bombăni Elena, întinzându-i o singură trandafiră.
Haosul izbucni instantaneu. Andrei și Maria năvălă la mâncare, Ion o critica pe Roxana că rochia “îi evidențiază șoldurile”, Larisa începu să adune în geantă bijuterii și bani de pe masa cu daruri. Când Vlad o văzu furând un plic cu bani, izbucni: “Pune-l la loc!”
“Ce e cu tonul?” se răsti Elena. “Mai bine te cerți cu nevasta ta că nu știe să spele podelele!”
Vlad lovi masa cu palma: “Ieșiți! Toți!” După ce ușa se închise în urma lor, Roxana respiră ușurată. Ziua fusese stricată, dar în inima ei rămăsese căldura unei certitudini: soțul ei era un cavaler adevărat, pregătit să-i apere fericirea chiar și de proprii lui rădăcini.
