Mihai părinții săi de mult voiau să-l vadă însurat. Imaginați-vă: un băiat chipeș, sănătos, angajat ca montator la o întreprindere de apărare, câștigând o sumă mare de bani, și totuși, era încă burlac. Din salariul său, le dădea părinților doar o mică parte, iar restul îl cheltuia pe distracții și restaurante, fără să aibă nevoie să-și cumpere o mașină, deși ar fi putut strânge într-o jumătate de an. El prefera taxiurile. În timpul liber, era sătul și fericit, fără nimeni să-l critice, în afară de părinți, desigur, care ca orice părinți îl cicăleau.
Părinții lui Mihai aveau însă planuri diferite. Au discutat cu o vecină, Ana, care avea o fată, Mădălina, asemănătoare – pețită, dar tot necăsătorită. Ana, după discuția cu părinții lui Mihai, l-a întâlnit întâmplător și l-a rugat să o ajute cu o sacoșă grea. Mihai, fiind de treabă, a fost de acord. Drept mulțumire, Ana l-a invitat în bucătărie și i-a turnat coniac.
– Noi, Mihai, suntem oameni simpli, și-ți apreciem bunătatea, zise Ana. Vrem să te cinstim pentru ajutorul tău.
Mihai nu a refuzat și i-au turnat a doua rundă. Atunci a apărut și Mădălina, prezentându-se. Văzându-o, Mihai a zâmbit. Ana l-a invitat a doua zi la ziua fiicei sale. Mihai, simțind coniacul, a acceptat.
Și a petrecut, atât de bine, că s-a trezit dimineața la ei. Până luni, a plecat direct la fabrică. Seara, acasă, a spus părinților săi îngrijorat:
– Cred că sunt încurcat… O să trebuiască să mă însor…
Mama și tata au răsuflat ușurați și au zâmbit.
Timpul până la nuntă a trecut repede, cu multe pregătiri: rezervarea restaurantului, croirea costumului și a rochiei de mireasă, cumpărarea inelelor de aur, organizarea transportului. Observând cum banii lui dispar, Mihai era tot mai abătut.
Nu că ar fi iubit-o pe Mădălina. Totul a pornit de la o glumă spusă în beție: „Ca un bărbat adevărat, trebuie să mă însor, nu-i așa?”. Iar Mădălina și Ana s-au agățat de el. Acum, doar vorbele greșite îi aduceau necazuri.
Mădălina, fericită, îl întreba:
– Mihai, pregătește-te de răscumpărarea miresei!
– Ce? – se alarmă el. – Hai să facem simplu. Vin să te iau, ne urcăm în mașină și mergem la starea civilă.
– Nu! – se împotrivea ea. – Vreau să fie cum spune mama.
– Cum zice mama… – oftează Mihai, gândindu-se la prima întâlnire. Realiza că totul fusese planificat de soacra sa viitoare.
Dar ziua cea mare a sosit, și Mihai, cu inima grea, și-a îmbrăcat costumul de ginere și a plecat cu mașina până la blocul unde locuia viitoarea mireasă.
Când a ajuns, prietenele miresei au sărit asupra lui, cerând bani pe fiecare treaptă. Mihai, exasperat, le-a dat niște bancnote pregătite din timp, simțindu-se mai rău, știind că la starea civilă va trebui să mintă.
Ajuns în apartament, a găsit nu una, ci cinci mirese, toate cu fețele acoperite.
O prietenă a miresei a spus solemn:
– Acum, ginerele trebuie să recunoască mireasa lui, Mădălina, din prima încercare. Fiecare greșeală costă un mare penalizator!
– Vă mai trebuie și penalizator? – a mormăit Mihai, iar toți au râs, luând-o drept glumă.
El stătea acolo, confundat, în timp ce acele secunde treceau. El știa că trebuie să aibă curajul să facă ceea ce trebuia. Alegând o fată care nu semăna cu Mădălina, a apucat-o de mână:
– Iată mireasa mea!
Grăbit, a plecat cu ea spre ieșire, fără a-i da drumul. Crezând că este o farsă, fata a râs și l-a urmat.
Toți au râs și au strigat:
– Ginerele a greșit! Penalizator de zece mii!
În timp ce râsetele continuau, Mihai cu fata au ieșit și au urcat în mașina comandată.
– Ce faceți? – și-a dat seama fata, dar s-a urcat cu el din reflex. – Ați greșit, nu sunt mireasa dumneavoastră!
– Știu! – a recunoscut el, dând ordinul șoferului. – Demarează! Să plecăm repede!
Mașina s-a pus în mișcare lin, iar fata și-a scos vălul, alarmată:
– Opriți mașina!
– Nu, nu am greșit! – repeta Mihai disperat, privind-o în ochi. – Chiar nu am greșit!
Miraculos, fata s-a liniștit și a întrebat simplu:
– Mihai, ești sigur că faci bine?
El a dat din cap nervos.
– Nici măcar nu o iubești pe Mădălina? – a întrebat ea din nou.
– O urăsc, a șoptit el pe silabe.
– Și acum unde mergem? – a întrebat fata.
– Cum, unde? – a întrebat șoferul surprins. – Nu mergem la starea civilă?
– Nu, domnule… spune Mihai trist. – Nu acolo mergem.
– Nu înțeleg! – Mașina s-a oprit brusc.
– Acum trebuie să mă ascund de toți… – Mihai a privit din nou fata, iar ea a zâmbit.
– Vrei să te ascund eu? – a propus ea.
– Stop, tinerilor! – a exclamat nemulțumit șoferul. – De ce nu mergem la starea civilă? Toată ruta ta e planificată!
– Nu vă faceți griji, vă plătim în plus, a spus fata încrezătoare. – Duceți-ne la această adresă. Și i-a spus strada și numărul. Mihai a confirmat repede: – Da! Vă plătim! Dublu! Dar, vă rog, dacă mă sună rudele, să nu răspundeți!
A fost un scandal imens. Părinții lui Mihai și Ana au mers chiar la poliție pentru a reclama dispariția ginerelui. Polițiștii au râs și au sugerat să apeleze la televiziune pentru a-l regăsi.
Mihai nu s-a întors acasă timp de două săptămâni, iar Valentina – numele fetei – a devenit dușmanul numărul unu pentru Mădălina.
Dar după câteva luni, Mihai și Valentina s-au căsătorit din dragoste. Băiatul a devenit un soț serios și abstinent. Şi-a cumpărat și mașină. Apartament, însă, au trebuit să-și ia departe de zona unde locuiau Ana și fiica sa.
