Sorina, fata pe care tatăl ei a abandonat-o într-un orfelinat din Chișinău la doar opt ani, s-a hotărât în cele din urmă să-l înfrunte pe domnul Tănase și să-i dea o lecție pe care s-o țină minte o viață întreagă. Mama ei murise devreme, așa că Tănase nu a pierdut vremea și s-a recăsătorit cu doamna Valentina și cei doi copii ai ei, care erau mai zgomotoși decât o ceată de cocostârci la sfârșit de vară. De când Valentina a apărut în casa lor, viața Sorinei a luat-o la vale ca o căruță cu roată ruptă. Mama vitregă n-a stat pe gânduri și a dat-o afară pe Sorina, motivând cu gura plină că băieții ei au nevoie de spațiu, iar Sorina a ajuns la orfelinat, unde era tratată ca o muscă pe cușca de răchită.
Anii din orfelinat nu au fost niște poveste cu cozonac și lapte, ci mai degrabă un roman de tristețe, cu abuzuri venite pe toate fronturile: de la frații care se considerau superiori și până la copiii din orfelinat care erau mai cruzi decât iarna moldovenească. La aniversarea de opt ani, Tănase i-a promis solemn că o ia acasă și-i cumpără păpușa mult visată, de parcă era vorba de cel mai mare dar de la Moș Crăciun, dar de fapt a uitat de promisiune și a lăsat-o în orfelinat. Sorina nu și-a pierdut niciodată speranța că tatăl ei va apărea pe la ușă, dar promisiunea a rămas doar promisiune, iar el n-a apărut niciodată.
După câțiva ani și o maturitate dobândită între două rânduri de ciorapi rupți, Sorina a luat taurul de coarne și și-a chemat tatăl la o masă de prânz într-un local din centrul Chișinăului, evident cu Valentina pe post de spectatoare. A cerut o explicație pentru toate răutățile și pentru păpușa cu ochi albaștri care ar fi trebuit să vină și încă nu venise. Tatăl s-a bâlbâit ca un elev prins cu temele nefăcute, iar Valentina încerca să schimbe subiectul, ca și cum nu s-a întâmplat nimic. Sorina nu s-a lăsat și a pus punctul pe i: și-a expus fără rușine mama vitregă și rolul ei în trimiterea la orfelinat, l-a acuzat pe tată și nu s-a oprit până nu a simțit că și-a spus tot amarul.
Valentina a încercat să o calmeze pe Sorina, dar discuția s-a transformat rapid într-o ceartă moldovenească, cu replici ironice de la ambele părți, de parcă erau la concursul de argumente într-o seară de duminică. Sorina nu s-a înmuiat deloc, a dezvăluit toată amărăciunea strânsă de-a lungul anilor și n-a acceptat nicio scuză. Tănase a regretat, i-a părut rău pentru ce a făcut și a realizat că deciziile lui au adus durere fiicei, dar regretul lui era cam degeaba.
Toată confruntarea cu Valentina și cu Tănase nu a adus împăcarea sperată, ba chiar a lămurit Sorinei că nu are rost să mai creadă în promisiuni. Dezamăgită, Sorina a decis să rupă orice legătură cu tatăl ei, acceptând că nu o să fie niciodată un tată adevărat, oricâte ruble moldovenești ar promite. A plecat de la întâlnire cu un amestec de tristețe și ușurare, dându-și seama că e vremea să-și croiască drum prin viață fără să se uite în urmă. Toată durerea și neglijența de la tata nu avea să-i mai dicteze viitorul; Sorina, cu un zâmbet ironic, s-a gândit că de acum înainte, va fi propriul șef și dacă vrea, își cumpără singură păpușa!
