12 martie
Ascultă, Ruxandra, n-am nici timp, nici chef să-ți tot aud plângerile fără sfârșit.
Ori renunți acum la rolul de victimă și ne trăim viața ca înainte, ori mâine îmi strâng lucrurile și îi explici tu singură Mariei de ce nu mai are tată acasă.
Singură! Ai auzit?
Ca înainte cum adică, Doru? am întrebat eu încet. Să mă prefac că n-am văzut nimic? Să ignor mesajele acelea?
Să cred că Andrei PieseAuto nu-ți scria la două noaptea cât de dor îi e de mâinile tale?
Doru a oftat, scăpându-și tenișii fără să-i descalțe, apăsând cu călcâiul cât a putut.
Iar începi Aceeași placă strică. Ți-am spus clar: s-a terminat, nu? Sunt acasă? Da. Sunt cu tine? Da. Dau bani? Dau.
Ce-ți mai lipsește? Să mă pun în genunchi? Nu o să vezi asta niciodată!
Nu asta vreau. Vreau doar să nu mai vorbești cu mine de parcă sunt o povară. Îmi arunci cuvinte tăioase la fiecare pas, faci mișto, răspunzi în doi peri
Pentru că ești insuportabilă! m-a întrerupt. Stai prin casă ca o stafie cu fața mereu încruntată, de parcă ai mușcat din lămâie.
Crezi că-mi place să mă întorc acasă la așa atmosferă? Intru pe ușă, ori interogatoriu, ori tăcere.
Orice femeie cu minte ar fi închis de mult subiectul pentru binele familiei. Dar tu Tu trebuie să cotrobăi mereu în rană.
A trecut pe lângă mine spre bucătărie, atingându-mă cu umărul. Am simțit că mă clatin, însă am rămas în picioare.
Tot timpul am crezut c-am tras lozul câștigător. Doru decis, muncitor, tată minunat. Avem o fetiță de cinci ani, Maria, apartament la comun, salarii bune amândoi.
Iar aventura lui, de-acum jumătate de an, n-a fost vreun accident a dus o viață dublă luni întregi.
Am aflat totul din greșeală Maria se juca pe telefonul lui și pe ecran a apărut un mesaj de la Andrei PieseAuto: Ai cumpărat lenjeria aia care îi stă așa bine?
Când am descoperit totul, Doru nici măcar n-a încercat să nege. Mai întâi a tăcut, apoi s-a enervat și, la final, a zis sec:
Da, a fost. A trecut. Nu face din țânțar armăsar, uite-mă aici.
În jumătate de an, nu și-a cerut o dată iertare. Nici măcar n-a recunoscut c-ar fi greșit. Asta mă durea cel mai tare.
În bucătărie îl găsesc la masă, uitându-se absent pe telefon. Pe masă, peștele copt pe care eu i-l păstrasem cald sub o farfurie inversă.
Te-ai zgârcit cu sarea? aruncă el, luând capacul. Sau n-ai mai simțit gustul de la câte ai plâns?
Doru, încetează. Maria e în cameră, aude tot.
Las să audă, a zâmbit răutăcios, mușcând din pește. Așa află și ea că mama face tot să-l alunge pe tata. Vrei să plec? Să plec, nu?
Vreau doar să fii om, să ne respecți. Ai zis că păstrăm familia Așa arată să muncești cu tine însuți? Batjocorindu-mă zilnic?
Doru a lăsat furculița.
Să știi, băiat frumos, că familia-i ca o firmă, dar eu bag bani, emoții și efort. Mă joc cu Maria, îi plătesc grădinița, o duc, o aduc.
Voiai un tată pentru fată? Îl are. Dar nu-s dator să-ți fac ție pe plac mereu după ce trei luni mi-ai topit creierul cu povestea aia!
Ți-am dat de ales: ori încetăm cu circul, ori plec. Și dacă plec, fără bani rămâi.
Vindem apartamentul, împărțim banii. Trebuie să-mi plătești zeci de mii de lei. Ai? N-ai! Înseamnă că te muți la chirie, alt cartier, altă grădiniță pentru Maria. Ești gata s-o zmulgi din mediul ei?
Am tăcut. Știa unde doare. Gândul să-mi răstorn copilul direct într-o lume străină, să mă lupt prin tribunale pentru fiecare metru de apartament, m-a îngrozit.
Așa că mai bine taci, a conchis el. Mănâncă. Numai piele și os ai rămas, mă și uit la tine și mă apucă greața.
***
Seara, când Maria dormea deja strâns cu iepurașul ei de pluș, stăteam pe balcon și mă gândeam la viața mea.
Doru chiar e un tată bun, dacă-l privești din afară: nu bea, nu e violent, Maria îl adoră.
Tati, ești eroul meu, îi șoptea ea dimineața.
Cum să-i distrug copilului așa ceva?
Din sufragerie, vocea lui Doru la telefon. Fără voie, am tras cu urechea:
Da, mâine tot rămâne cum am stabilit. Rezolvăm, am zis eu. Se mai smiorcăie ea puțin, apoi o să-i treacă. Oricum, n-are unde să fugă.
Am înghețat. Deci așa mă vede el stau ca peștele-n acvariu.
Doru zăcea lejer pe canapea, desfăcut de tot. Când m-a văzut, a închis repede.
Cu cine vorbeai? L-am întrebat calm.
Cu un coleg. Vrei lista de contacte? mi-a întins teatral telefonul. Ia, controlează. Tu ești detectivul casei.
Dar să știi: dacă văd că ai șters vreun mesaj, mâine mă mut la mama și vezi tu cum te descurci.
E bătaie de joc, Doru? am făcut un pas spre el. Chiar crezi că ai dreptul să-mi pui tu mie condiții? După tot ce-ai făcut?
Am! Sunt bărbat și eu hotărăsc cum merge familia asta. Tu cu mine sau pe cont propriu, alegi tu.
S-a ridicat amenințător și s-a apropiat.
Știi bine, Ruxandra, alt bărbat nu va iubi pe Maria ta ca mine. O va accepta cât ești tu tânără și frumoasă, dar după O să-i fie povară. Asta-i dorești?
Ești un ticălos, am șoptit.
Nu, sunt realist, a zâmbit. Eu mă duc la duș. Să-mi pui cămașa aia bordo pentru mâine. Nu uită s-o calci: azi avea cute la guler și m-a iritat.
A intrat la baie. Am rămas singură, în mijlocul casei.
***
Dimineața, agitația obișnuită. Pregăteam papanași, Maria nu voia să-și pună dresurile.
Doru a venit în bucătărie, purtând cămașa aceea bordo i-am călcat-o până la urmă.
Mami, mergem la Zoo sâmbătă?
Sigur, draga mea, am încercat să zâmbesc.
Tati, vii și tu? Mi-ai promis că-mi arăți leul mare!
Doru mângâie fata pe cap, fața lui se luminează de tot.
Da, puiule, dacă mama se poartă frumos și nu-l supără pe tata, mergem toți.
Am lăsat aproape să-mi cadă spatula din mână.
Doru, ce spui acolo? i-am șoptit când Maria se uita la desene.
Ce să zic? O educ să știe cine-i șeful în casă.
N-ai vrea să ne stricăm weekendul din cauza crizelor tale, nu?
Am tăcut. Iar se ascundea după copil.
***
Toată ziua la serviciu am fost pe lângă mine. Colegele m-au întrebat dacă m-am certat acasă, le-am dat cu mâna, că-s obosită.
În pauză am deschis site-urile cu chirii. Prețuri usturătoare, iar ceva decent prin zonă rar ca zilele de salariu. Ceva mai ieftin tocmai la marginea Chișinăului.
Două ore până acolo. Grădinița, până la șase. Nici n-aș ajunge s-o iau, am gândit, închizând laptopul. Unde s-o apuc? Cum să rup eu tot, când n-am nici pământ sub picioare?
Cu o oră înainte de terminarea programului, îmi sună Doru:
Auzi, azi întârzii. Să mâncați fără mine. Și, Ruxandra
Da?
Ia un vin demi-dulce, roșu, bun. Hai să discutăm diseară, fără țipete.
Doru, nu
Nu cer, m-a tăiat scurt. Îți dau o șansă să repari atmosfera. Nu rata. Pa, pup. Sărut-o pe Maria.
A închis. M-am uitat lung la ecran. Să încerc, poate totuși se rezolvă Poate mai există o cale.
***
Maria a adormit repede. Eu stăteam cu o sticlă de vin pe masă, deși mă uram că am cedat și am cumpărat.
A venit la unsprezece, încântat nevoie mare.
Bravo, ai luat! mi-a dat un pupic pe obraz, de care m-am ferit automat. Hai să bem un pahar.
M-am gândit Avem nevoie de o pauză. Hai în Turcia luna viitoare? Trei tu, eu, Maria. I-am găsit hotel cu piscină la Marea Egee.
Doru, ce vacanță, când noi trăim ca niște străini?
Tu le faci așa, a gustat din vin. Eu încerc să repar. Dar! Promite că nu mai deschizi subiectul niciodată.
Fără verificat telefon, fără glume, fără lacrimi. Doar viață normală ca și când n-a existat!
Și încrederea? l-am privit drept în ochi.
Încrederea e un lux, la momentul ăsta. Ție-ți trebuie stabilitate, copilul are nevoie de tată, casa de un stăpân. Le ai pe toate. Prețul? Să taci.
Și dacă nu accept?
Doru a lăsat încet paharul pe masă.
Atunci mâine îți faci bagajele. Am obosit să trag după mine o nevastă veșnic supărată.
Eu ca bărbat am nevoie de acasă, nu de gheață și ceartă continuă.
Dacă nu poți ierta și uita, drumurile ni se despart.
Dar amintește-ți: iau de la tine tot ce pot. Și vei regreta pentru orgoliul tău!
A plecat. Eu am rămas în întuneric, ascultând apa din baie. Știam că e șantaj și nesimțire curată.
Oricare femeie puternică l-ar fi lăsat de mult și-ar fi luat copilul, fugind în zori. Dar eu nu sunt puternică
Sunt, înainte de toate, mamă. Îmi spun iar și iar că oamenii greșesc.
Poate merită o a doua șansă. Dacă nu pentru mine, măcar pentru Maria.
Mami? un glas somnoros din hol.
Am fugit să-mi șterg ochii: la ușă era Maria.
Mami, am visat urât. Unde-i tati?
Aici, puiule, am luat-o în brațe. Tati e sub duș, n-a plecat nicăieri. Hai, vino la mama, totul e bine. Suntem toți acasă.
Chiar? s-a cuibărit la gâtul meu. Mereu o să fim împreună?
Am simțit o durere adâncă.
Mereu, dragă. Mereu.
Ducând-o în camera ei, am hotărât: familia mea n-o să se destrame. De mâine, voi face totul să uit, oricât de greu va fi Dar asta, mâine.
