La birou era un tip deosebit. Sau mai bine zis, un bărbat în toată firea, de 36 de ani. Însă era neobișnuit.
Ca să spun direct, era un om simplu din fire. Nu prea avea strălucirea inteligenței, nu era deloc ager! L-am angajat acum șase ani și nicio clipă nu mi-a părut rău. Interesant era că știa că nu e prea înzestrat și nu ascundea asta. Mai mult, când a venit să se angajeze, prima lui propoziție a fost…
– Bună ziua! Sunt un om simplu și nu ascund asta. Dar am nevoie de un loc de muncă pentru a-i putea cumpăra mamei medicamente, căci nu mai poate lucra.
M-a șocat puțin această afirmație, dar am realizat că omul avea nevoie de ajutor. Însă nu era atât de afectat încât să nu poată executa sarcini simple. Îmi amintea de personajul lui Dustin Hoffman din capodopera “Rain Man”. Am recunoscut imediat cine era și nu voiam să-l jignesc…
– Ești mai înțelept decât o mare parte a celor care încearcă să-și ascundă prostia, dar nu reușesc. Bine, de mâine te aștept la muncă.
Din acea zi, a devenit ca un fiu pentru birou. Au trecut șase ani și a muncit cot la cot cu toți. Nu era ca ceilalți, dar era onest, ordonat, punctual, și, după părerea mea, cel mai bun angajat. Și-a pus mama pe picioare după un accident vascular cerebral, a trebuit să-l ajut un pic cu medicamentele și maseurii, dar el a făcut totul și nu s-a plâns niciodată de greutăți! Întreg biroul l-a îndrăgit ca pe unul de-al nostru și chiar a fost hrănit de s-a îngrășat la 100 de kilograme de la 75!)) Ne-am apropiat foarte mult.
Revenind la poveste… Acum două zile, când am ajuns la birou după o lungă absență, asistenta mea m-a anunțat direct…
– Oleg demisionează! Poate-l convingeți să rămână??! Ce ne facem fără el?!
Am fost uluit! Cum să plece??? Unde??? De ce??? Am cerut să fie chemat în birou. A intrat după 10 minute, cu capul plecat, cu bărbia pe piept. Nu se uita în ochii mei…
– Oleg! Ce s-a întâmplat? Ce nu-ți convine? Te-a supărat cineva? Arată-mi doar cu degetul și voi da afară jumătate din birou!
– Nu, nu, vă rog, îi iubesc pe toți. Numai că… eu… cum să zic…
– Hai, nu mai lungi vorba, spune ce ai pe suflet. Sunt probleme cu mama ta???
– Nu, cu mama totul e bine, mulțumesc… Vreau să mă însor!
Și atunci am rămas surprins, ca un telefon defect. Era normal să mă întreb „Cum adică, te însori?” Dar cine eram eu să pun astfel de întrebări?? Era om ca și mine, și nimic din ce este uman nu-i era străin, dar m-a tulburat cumva.
– E important, sper că te căsătorești nu doar pentru tine, dar și viitoarea mireasă, dacă există deja cineva în imagine, dorește același lucru?
– Da, desigur! De un an mă invită la ea, în Suedia! Pe mine și pe mama. Ea ne iubește pe amândoi.
Ahh, nu prea îmi place deloc direcția în care merge asta… Un om simplu, un posibil autistic, în Suedia… și mama… Pare o nebunie!
– Cu siguranță trebuie să fie o fată bună dacă pleci cu mama!
– E foarte frumoasă, roșcată și mai inteligentă decât mine! Imediat vă arăt o fotografie.
Și scoate din buzunar un iPhone 7! Wow, mi-am zis, nu-i rău! Toti acești ani a avut un telefon vechi Razr, pe care am încercat în zadar să i-l schimbăm cu unul normal! Avea un Samsung nou, primit de ziua lui, eu îi dădusem un Xperia Z3 când mi-am luat un nou telefon. Totuși, nu voia să schimbe telefonul vechi. Îi era greu, așa că nu am insistat. Iar acum… un iPhone… 7!!! Nici nu apuc să întreb, că-mi spune…
– Asta mi-a dat Carolina, și a încărcat multe poze să nu mă simt singur…
Mintea mea făcea deja scenarii groaznice. Mă așteptam să văd o Pamela Anderson din postere vechi. Dar ceea ce am văzut m-a șocat! În poză, o fată roșcată, cu trăsături caracteristice unei persoane cu un sindrom bine cunoscut. Mereu le spun „Oamenii Luminoși”.
Ei nu sunt de vină pentru o cromozomă în plus. În rest, sunt ca noi, iar în unele aspecte sunt chiar mai buni! Cel puțin, nu ne consideră proști pentru că avem o cromozomă în minus! Dar în viață, sunt oameni foarte plăcuți și nederanjanți. Iar ce îmi place la ei e că zâmbesc mereu! Zâmbetele „Oamenilor Luminoși” sunt mult mai sincere decât zâmbetele false din jur, oameni care pe ascuns ne înjură din răsputeri!
– Ești norocos! Dacă totul e așa cum spui, cu regret ca șef, dar cu imensă bucurie ca om, te las să pleci la ea! Dacă ești de acord, voi discuta cu mama ta, voi pune la punct detaliile și voi cumpăra bilete de avion pentru voi. E în regulă?
Oleg mereu a fost un om vesel, dar așa fericire pe chipul lui n-am văzut. Pentru acea expresie de fericire, l-aș trimite oriunde, chiar și în Brazilia, la orice cost! A bătut din palme ca un copil și a format numărul mamei dându-mi telefonul. Ceea ce mă face să cred că oamenii autiști sunt mult mai deștepți decât noi, e că mi-a dat telefonul și a ieșit din încăpere! Știa că discuția va fi despre el, dar înțelegea că nu voi putea vorbi despre el la persoana a treia! Cine din oamenii obișnuiți ar face asta? Nimeni, mai degrabă ar sta să asculte tot! Sunt oameni unici! Deștepți! Tacticoși!
Și de ce nu ar trebui să fie fericiți, ca și noi ceilalți??? Vă spun, acești oameni sunt mult mai fericiți în familii decât noi, pentru că nu știu să mintă, nu ridică vocea unul la altul, dar știu să iubească și să fie loiali!
Cine dintre noi e mai deștept și cine mai puțin??? Sper că răspunsul e evident!)) Da, am vorbit cu mama lui și se pare că știe deja foarte bine fata și nu există motive de îndoială. Iar mâine, adică de fapt azi, la ora 8 dimineața, îi duc pe fostul meu angajat și pe mama lui la Aeroportul Henri Coandă, iar la 11:25 zboară spre Stockholm. Vor fi fericiți împreună și eu voi fi fericit aici pentru toți! Dar în martie, dacă totul rămâne la fel, voi zbura și eu la Stockholm să-mi căsătoresc cel mai bun și optimist angajat!
Când privești astfel de oameni, nu îți pare rău de nimic, nici de timp, nici de bani, nici de efort, doar să le faci viața puțin mai bună! Apoi privești în jur și vezi pe cei care-ți iau bunătatea ca pe o slăbiciune și încearcă să-ți întineze sufletul, îi privești și nu-i mai vezi, căci pentru tine sunt zero, nimic, nu există! Dar sunt mai mulți oameni buni. De aceea, acest glob pământesc mai continuă să se învârtă…
Mă duc să-mi fac o cană mare de cafea, să nu adorm și să nu ratez aeroportul!
